gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun17022019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Frumusețea mă ține departe de muncă

Evaluare: / 1
1

Desi nu cred in farmece sau in alte stiinte oculte, am ajuns la concluzia ca sunt o femeie blestemata! Altfel nu se explica faptul ca nu reusesc sa imi gasesc un serviciu fara ca seful sau chiar patronul firmei sa nu se dea, mai devreme sau mai tarziu, la mine. De cand am terminat Facultatea de Stiinte Economice, in urma cu patru ani, am avut 8 joburi, si de fiecare data m-am confruntat cu una si aceeasi problema: am fost hartuita sexual!

E drept ca nu mai sunt o domnisoara sclifosita si simandicoasa, insa nici sa accept avansurile unui barbat numai fiindca imi este superior in functie nu pot. Am si eu demnitatea mea...

Prima data am lucrat ca secretara. Abia iesita de pe bancile facultatii, mi-a fost greu sa gasesc un post de contabil, asa ca, decat sa ingros randurile somerilor, am ales sa ma angajez ca secretara intr-o firma de import-export. In timpul interviului am observat ca directorul, care se ocupa personal de alegerea subalternei sale, imi cam arunca ocheade. In afara de asta, m-a iscodit si in legatura cu disponibilitatea de a lucra peste program sau in week-end. Insa nu am banuit totusi ce se ascunde de fapt in spatele acestor intrebari aparent firesti la un interviu pentru angajare. De abia peste vreo luna de cand lucram pentru Manole, cum se chema seful meu, am intrat la idei, mai exact atunci cand el m-a chemat la el in birou si m-a abordat direct:

- Flori, eu sunt multumit de tine. Iti faci bine treaba. Asa ca as vrea sa te cunosc mai bine, sa exploram impreuna si alte laturi ale relatiei dintre un barbat si o femeie. Intelegi ce spun?

De inteles, intelegeam exact ce spunea Manole, insa nu indrazneam sa ma gandesc mai departe, caci deja mi-era clar ce urmarea. Simteam privirile lui hulpave fixate pe pulpele mele lucioase, asa ca am incercat sa fac pe proasta:

- Sefu, cum adica sa exploram? Ce inseamna asta?... Adica sa ne uitam impreuna la un film pe canalul Explorer?

Manole a facut deodata ochii mari. Probabil si-a spus in sinea lui ca sunt chiar proasta. Dar nu-mi pasa. Tot ce doream era sa il resping fara sa ii ranesc sentimentele, ceea ce insa avea sa se dovedeasca imposibil pana la urma. Pentru ca directorul s-a aplecat tacticos la urechea mea si mi-a soptit:

- Flori, vreau sa fim impreuna, sa formam un cuplu si in afara serviciului. Acum intelegi?

Evident ca nu puteam sa pretind in continuare ca nu pricep ce vrea de la mine, asa ca am fost nevoita sa il resping. Si am facut-o intr-un mod elegant, consider eu:

- Sefu, ma simt magulita de propunere, insa eu sunt inca o pustoaica, in timp ce dumneavoastra sunteti de o seama cu tata...

Din ziua aceea, nu am mai avut viata cu Manole. M-a persecutat incontinuu, s-a purtat atat de urat cu mine si mi-a vorbit atat de necuviincios, incat mi-am dat demisia. Credeti-ma ca numai cand il vedeam cu cata dusmanie ma privea pe sub sprancene, ca mi se zburlea parul, zau asa! Am parasit asadar firma cu un gust amar, dar, spre norocul meu (cel putin asa credeam atunci...), am gasit foarte rapid un alt post de secretara. Nici nu ma gandeam atunci ca voi avea parte de o experienta asemanatoare celei de la primul loc de munca. Insa asa a fost...

Sef imi era, la firma de constructii la care ma angajaseam, un barbat casatorit, la vreo 40 de ani. Faptul ca Dorian, cum se numea, avea sotie si copii, ma bucura, pentru ca era - in opinia mea - o garantie a faptului ca omul e serios si nu se va da la mine. Insa ma inselam: s-a dat! Si nu ca Manole, care a pus problema intr-o maniera cat de cat fireasca. Nu. La nici trei luni de la angajare, Dorian, care pana atunci nu daduse niciun semn ca ar fi interesat de o relatie cu mine, s-a napustit asupra mea in miezul zilei, fara sa spuna nimic, si m-a sarutat cu forta. Luata prin surprindere, n-am apucat sa ma opun in prima faza, insa apoi m-am zbatut si am scapat din stransoarea mizerabilului. Necajit ca m-am smuls din bratele sale, Dorian s-a rastit la mine in timp ce pe chipul sau se citea o imensa furie:

- Hai, fetito, lasa teatrul, stim amandoi de ce te-am angajat! Crezi ca daca faci pe mironosita, ma duci? Toate sunteti la fel: mai intai va dati fete cuminti, cu frica lui Dumnezeu, dupa care faceti toate perversiunile din lume... Asa ca renunta la masca asta, si da-te pe brazda, pentru ca altfel nu vei face multi purici in firma asta!

Ticalosul! Imi venea sa il plesnesc, si nu alta! Nu stiu daca va dati seama ce am simtit atunci, cat de umilita am fost! Desi sunt o fire pacifista, nu am reusit sa ma abtin sa nu ii spun exact ce credeam despre el, cu toate ca era superiorul meu:

- Esti un caine nenorocit! Un prefacut lipsit de caracter! Mai bine mor decat sa ma incurc cu o jigodie ca tine! Rusine sa-ti fie!

Desigur ca din ziua aceea nu am mai lucrat acolo, dar nu asta a fost cea mai mare suparare a mea. Cel mai tare ma durea faptul ca in ambele locuri de munca am dat peste niste bestii cu chip de om care nu urmareau decat sa profite de o angajata. Incepusem sa ma intreb daca nu cumva asa or fi toti barbatii cu functii de conducere, dar tot eu, pentru a-mi alunga temerile, imi raspundeam ca nu se poate, ca am avut ghinion, dar sigur mai sunt si oameni normali, care sa nu vada intr-o fata frumoasa doar o bucata de carne. Cel de-al treilea sef al meu avea insa sa imi demonstreze contrariul...

M-am angajat, ca asistent manager, in urma unui anunt din ziar. Firma de cosmetice parea solida, iar seful Voicu - un om cumsecade si fara ganduri ascunse. Si, de fapt, chiar asa si era, Voicu nu umbla cu ascunzisuri, ci si-a facut cunoscute gandurile si intentiile chiar din prima zi de munca, atunci cand inca nu se uscase cerneala pe contractul de munca pe care il semnasem:

- Flori, cred ca banuiesti de ce te-am ales pe tine dintre toate candidatele: pentru ca esti buna rau, d-aia! Esti frumoasa si apetisanta, pari si agera, asa ca s-ar putea sa ne intelegem bine, daca faci exact ce iti spun eu!

Nu-mi venea sa cred! Dupa cat de serios parea acest om, sa imi spuna asa ceva! Si fara perdea, fara nicio jena! Ma uitam la el ca la o scursura umana, caci in fond chiar asta era, si nu puteam articula niciun cuvant. Asa de scarbita si de oripilata eram! In cele din urma am reusit totusi sa ma adun si sa articulez, cu greu, cateva vorbe:

- Mi-e mila de tine, Voicule! Esti o canalie, ai merita sa te scuip in fata...

Am plecat plangand, injurandu-l in gand pe marsavul manager si cerandu-i socoteala Celui de Sus pentru ca m-a facut atat de frumoasa incat toti barbatii care ma vad, ma vor. Totodata, mi-am promis mie insami ca voi fi mai vigilenta si voi alege cu mai mult discernamant slujbele pentru care voi candida, astfel incat sa evit capcanele din anunturi. Cu toate astea insa, la scurt timp dupa aceea aveam sa iau alta teapa, de data asta cel care m-a dezamagit fiind atat de bolnav, atat de ahtiat dupa sex, incat pur si simplu si-a scos barbatia la vedere!!! Era chiar patronul firmei distribuitoare de medicamente la care ma angajasem ca ajutor contabil, si in niciun caz nu il puteam suspecta de intentii nemernice. Lucrasem totusi cateva luni la firma sa si, in afara unor nevinovate priviri galese, nimic nu ii tradase interesul pentru mine. Agresiunea, caci altfel nu pot s-o numesc, s-a produs dupa o mica petrecere data cu ocazia aniversarii unui coleg, atunci cand patronul Sandu parea usor cherchelit. El m-a rugat sa il urmez in biroul sau, caci are sa imi arate ceva ce nu am mai vazut niciodata. Si, ce-i drept, nu ma trombonise, pentru ca eu chiar nu mai vazusem ce mi-a aratat el...

- Ia uite, Flori! Ce zici de asta, iti place?

Cand ma uit, ce sa vad? Cum va ziceam putin mai inainte, patronul era descheiat la slit si isi balanganea mandru barbatia imensa, de care, la drept vorbind, orice femeie si-ar fi dorit sa aiba parte. Nu insa si eu... Cum eram deja la a patra experienta de acest gen, cu barbati care ma doreau si incercau sa ma aiba cu forta, n-am fost prea impresionata de scula lui Sandu si nici macar nu m-am speriat. Stiam ca, daca tip, aude toata lumea din firma. Asa ca, intrucat eram si eu intr-o stare buna dupa doua pahare cu tequila, i-am vorbit cu dojana, ca unui apropiat:

- Domnu Sandu, ma simt magulita de atentia pe care mi-o acordati, si recunosc ca sunteti un barbat puternic, superdotat... Insa eu nu doresc sa ma implic acum in nicio relatie sentimentalo-erotica. Sper sa ma intelegeti si sa nu va simtiti jignit.

Din pacate, insa, el s-a simtit. Nu m-a inteles. Pentru ca, daca m-ar fi inteles, nu m-ar fi dat afara. Asa insa, chiar a doua zi am fost instiintata ca postul pe care il ocupam a fost restructurat. Ce puteam sa fac? Deja ma obisnuisem... Inca o data fizicul meu superb imi crease necazuri, si prin urmare m-am pomenit ca imi doream sa ma fi nascut mai degraba ca Betty cea urata decat asa frumoasa. Greu mi-am revenit dupa lovitura primita de la Sandu, patronul cel viguros... Iar cand am facut-o, aveam sa primesc o alta portie de hartuire, de data asta chiar de la psihologul la care am apelat pentru ajutor.

Da, chiar asa! In disperare de cauza, am mers la un psiholog, pe nume Radu, recomandat de o vecina care avusese o depresie in urma pierderii pisicii pe care o avea de 7 ani. Acest doctor, din cate am inteles eu, avea de gand sa ma seduca, pentru ca altfel nu pot sa interpretez semnalele pe care mi le tot transmitea in timpul sedintelor de terapie. Concret, el a incercat sa ma faca sa cred ca toata vina este a mea, ca as fi frigida, si din cauza asta nu pot accepta barbatii in preajma sa. Apoi, chipurile ca sa ma vindece, el a inceput sa ma mangaie si sa ma pipaie. La inceput, eu am stat, i-am suportat atingerile, caci am crezut ca sunt in scop terapeutic. Cand am simtit insa ca Radu psihologul se excita cam tare, gemand si gafaind fara rusine in timp ce imi masa sanii si coapsele, am realizat ca era un impostor care nu dorea decat sa ma abureasca si sa ma aiba. Motiv pentru care am renuntat sa mai merg la el la cabinet, iar la ultima vizita i-am aruncat in fata, sperand sa-l las ,,masca”:

- Pacat ca ati albit degeaba, domnule Radu! Nu sunteti altfel decat celelalte lepadaturi de care v-am povestit. Cum vedeti o prospatura, cum va sticlesc ochii...

Spre surprinderea mea, insa, batranul craidon a izbucnit atunci intr-un ras isteric:

- Mai fata, pe ce lume traiesti? Trezeste-te la realitate! La cat de bine arati, orice barbat normal TREBUIE sa-si incerce norocul. Vei avea mult de patimit, asculta ce iti spun eu!

De ascultat, am ascultat ce mi-a spus el, insa speram din suflet sa nu fie asa, speram sa se insele. Abia dupa ce aveam sa trec prin alte patru situatii delicate, similare primelor patru, in care mi-am pierdut serviciul fiindca nu am acceptat avansurile sefilor, aveam sa ajung la parerea psihologului obsedat. Si anume ca, din cauza aspectului fizic foarte placut, voi avea mult de patimit. Practic, facand o socoteala, in patru ani a trebuit sa renunt la 8 servicii numai pentru ca nu am cedat niciunuia dintre sefi.

Stau si ma intreb: oare ce ar trebui sa fac? Sa astept ca, odata cu trecerea anilor, sa ma schimb si sa nu mai arat asa bine, astfel incat sa imi pot gasi un serviciu fara sa fiu hartuita de barbati? Ori sa incep sa mananc ca apucata, ca sa ma ingras, si in felul asta sa nu mai starnesc interesul masculilor? Chiar nu stiu ce imi rezerva viata, insa am ajuns la 27 de ani si deocamdata m-am convins ca, pentru mine, sa arat trasnet este un adevarat blestem, si nicidecum o binecuvantare. Sunt o femeie de o frumusete rara, dar traiesc un vis urat. Un vis din care nu reusesc nicicum sa ma trezesc.

 

Din aceeasi categorie:

În loc să o fac să se îmbrace, m-a făcut ea pe mine să mă dezbrac...

În loc să o fac să se îmbrace, m-a făcut ea pe mine să mă dezbrac...

Cand m-am casatorit, in urma cu 20 de ani, n-aveam de unde sa stiu ca voi ajunge sa traiesc cel mai urat cosmar al vietii mele. Sotia mea parea absolu...

Citeşte mai mult...

Un copil, niciun copil, doi copii...

Un copil, niciun copil, doi copii...

Numele meu este Ileana, am 40 ani si sunt din Bucuresti. Sunt casatorita cu Mihai, in varsta de 45 de ani, cu care am un baiat de zece ani, pe nume Cr...

Citeşte mai mult...

Omul meu era o pramatie, dar, aşa cum era, era al meu...

Omul meu era o pramatie, dar, aşa cum era, era al meu...

Dragi cititori, nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa sufar atat dupa barbatul meu, cel care, timp de 25 de ani, cat am fost casatoriti, mi-a facut m...

Citeşte mai mult...

Sora cea mica m-a facut cum a vrut ea, dar pe sora cea mare am facut-o cum am vrut eu

Sora cea mica m-a facut cum a vrut ea, dar pe sora cea mare am facut-o cum am vrut eu

Ma numesc Matei Dragan, am 27 de ani si sunt din Ploiesti. In urma cu doi ani am terminat Facultatea de Automatica din cadrul Insitutului Politehnic B...

Citeşte mai mult...

Comentarii 

 
0 #1 ciupi 15-01-2013 18:15
o varianta de rezolvare ar fi aceea ca trebuie sa-ti gasesti o slujba in care sa intalnesti numai fete frumoase ca tine, baietzi asijderea dar ai sa vezi ca altele ar fi atunci necazurile: gelozia ("a venit asta noua si-acum totzi cu aia gramada pe ea") sau chiar intre baietzii frumosi se vor gasi doi care sar la bataie pentru a castiga frumusetzea ta, pe care - recunosc - nu te sfieshti sa ne-o pomenesti destul de des.
 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Frumusețea mă ține departe de muncă