| Index |
|---|
| Bărbatul m-a terorizat cu gelozia lui |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
Ma numesc Anca T. si am 40 de ani. Sunt casatorita de zece cu Mihai, in varsta de 45 de ani, cu care am si un copil, pe Sorin, de 15 ani. Avem o viata linistita, fara lipsuri, dar si fara excese. Cand ne-am casatorit, am locuit intr-o garsoniera din cartierul Colentina dar, cum baiatul crestea si avea nevoie de intimidate, ne-am hotarat sa facem un imprumut la banca, pentru a trece la doua camere. Ceea ce am si facut. Dar, cum ne-am mutat, in loc sa ne fie mai bine, ne-a fost mai rau, iar vietile noastre s-au distrus cu totul.
Ce s-a intamplat? Aici unde ne-am mutat, in zona Obor, avem un apartament la etajul 6. Cand l-am luat, era intr-o stare jalnica, dar incet-incet l-am amenajat si acum arata asa cum ne-am dorit. Singurul inconvenient consta in faptul ca balcoanele nu sunt inchise cu geamuri termopane. Ceva ce poate nu pare a fi foarte grav, la prima vedere, dar care pentru mine si familia mea chiar asa s-a dovedit... De ce? Pentru ca, o data ce ne-am hotarat sa punem termopanele, Mihai, de profesie inginer mecanic in loc sa se adreseze la o firma specializata, s-a apucat singur de treaba, ca sa mai economiseasca niste bani. Dar, din pacate pentru el, ca si pentru mine, in loc sa economisim la constructie, mai mult am cheltuit la… reconstructie. La reconstructia lui Mihai...
Ce s-a intamplat? Nici nu apucase Mihai sa ia masura balcoanelor, cand am auzit un tipat urmat de un zgomot surd, precum acela scos de un sac de cartofi aruncat dintr-un camion. De fapt, nu era vorba de un sac, ci era vorba chiar de Mihai, care se dezechilibrase si cazuse de la balcon. Precum v-am spus, locuim la etajul 6, si primul gand care mi-a trecut prin minte cand l-am vazut de sus zacand in nesimtire, pe gazonul din fata casei, a fost acela ca am ramas vaduva. Ceea ce, de altfel, nici nu era departe de adevar. Adica, cum sa va spun? Nu sunt vaduva, dar am ajuns sa duc o viata atat de grea si chinuitoare, incat sunt momente in care, cu mana pe inima recunosc: mai-mai ca mi-as dori sa fiu vaduva...
Cazut pe niste tufisuri, Mihai a scapat in mod miraculos de la moarte. A fost luat imediat cu Salvarea si transportat la spital, unde i s-a efectuat un control amanuntit, dupa care a fost supus unei serii de operatii complexe, fiindca ranile erau multiple si de naturi diverse. A ramas internat circa o luna, perioada in care medicii au incercat totul pentru a-l readuce la starea normala de dinainte de accident. Si, oarecum au reusit. S-a refacut binisor Mihai, nu mai acuza dureri nici la coloana, nici la cap, nici la picioare. Cu o singura problema se mai confrunta, dar una mai grava decat toate celelalte la un loc: a ramas impotent!
Intr-adevar, oricat ar fi de dureros, acesta este adevarul, aceasta este drama pe care o traiesc: sotul meu este impotent. O neplacere cu care nu cred ca se intalnesc multi barbati, o durere de care nu se lovesc multe femei la varsta mea. Si asta nu e totul. Drama, adevarata drama prin care trec, abia acum incepe. Caci daca ar fi numai o problema medicala, atunci n-ar fi nimic; adevarata problema este una umana, una cu care ma confrunt deja de trei ani si care, oricat de luptatoare m-as declara, m-a daramat: nu mai pot!
Dupa externare, Mihai a fost tacut si suparat. Apoi a devenit suparat si nervos. Foarte nervos. Eu am incercat sa fiu intelegatoare, l-am tratat cu blandete si rabdare, mi-am dat seama ca o lume intreaga s-a naruit pentru el in momentul in care a cazut peste balustrada. M-am straduit sa-l fac sa inteleaga ca nu s-a sfarsit totul, ca viata merge mai departe, ca voi fi langa el pana la sfarsit, ca nu-l voi parasi pentru nimeni si nimic in lume. Si adevarul este ca il iubeam pe Mihai, il iubeam foarte mult. Numai ca el nu credea sau, mai corect spus, nu mai credea asta, desi faceam tot ce imi statea in putinta sa i-o demonstrez.
Intr-adevar, am mers cu sotul meu impotent la o multime de doctori, am incercat pe cai alopate si homeopate, am apelat chiar si la vrajitoare… Am aruncat cu banii in stanga si-n dreapta, nu am precupetit niciun efort pentru a-i reda potenta omului meu. Dar din pacate nu am reusit. Nici macar acatistele date la biserica si rugaciunile sustinute, nu au dat niciun rezultat. Mihai era terminat din punct de vedere sexual, si asa avea sa ramana definitiv.
Dupa circa doi ani si jumatate de la nefericitul eveniment din viata sa, Mihai a inceput sa bea. Adica sa bea vartos, nu sa guste, cum facea pana atunci. Nu avea limite, turna in el intruna: bea berea ca pe apa, si coniacul ca pe bere, adica tot ca pe apa. Nu conta ca ii spuneam si eu, si baiatul, si alte rude si prieteni sa se potoleasca, sa redevina omul bun si serios care a fost. Ne replica la toti ca noi nu stim prin ce trece el. Iar cand ii spuneam ca stim si-l intrebam de ce bea, spunea ca bea sa uite, ceea ce era adevarat, dar numai in parte. Adica intr-adevar bea sa uite de necaz, dar nu sa uite ca era impotent, cum s-ar putea crede, ci bea sa uite - aveam sa aflu ceva mai tarziu - ca il insela nevasta. Adica eu!
Doamne, in ce situatie eram pusa... Nu credeam sa ajung vreodata acolo, dar am ajuns. Sotul meu ma banuia ca il insel. Si, ceea ce era cel mai neplacut, era ca intr-adevar asa si era. Si eu stiam ca el stie, desi negam totul. Si el stia ca eu stiu ca stie… Doamne, ce nebunie! Nu mai aveam liniste, nu mai aveam cumpat, nu mai stiam de mine. Viata trecea pe langa mine, si eu pe langa ea. Nu ne intersectam, sau cel putin asa simteam. Nu dormeam noaptea, nu aveam somn. Stateam cu ochii in tavan si ma tot intrebam: de ce ne-or fi trebuit noua geamuri termopane? Nu o duceam bine-merci si fara termopane? Si imi tot rasuna in timpane urletul lui Mihai in zbor de la etaj, apoi bufnitura de la impactul cu pamantul… Cum sa nu innebunesc, cum sa nu o iau razna? Simteam ca am ajuns la capatul puterilor. Imi trebuia ceva de care sa ma agat, aveam nevoie de un stalp de care sa ma sprijin. Si acest stalp s-a dovedit a fi Dorel.
Dorel este un vecin de bloc, bun prieten de familie cu noi. Divortat in urma cu doi ani, si-a propus sa nu se mai insoare niciodata, aceasta din cauza fostei sotii, care l-a inselat in modul cel mai urat cu putinta, chiar cu fratele lui mai mic, inducandu-i in cap ideea ca toate femeile sunt neserioase, pornite catre aventuri pasagere. De atunci, Dorel a dus o viata singuratica, doar ici-cand afisandu-se cu cate o dama, niciodata aceeasi, de unde am tras eu concluzia ca nu era legat sufleteste de nimeni, ci pur si simplu isi traia viata intr-un mod simplu si discret, fara sa faca rau nimanui.
Am ajuns in bratele lui Dorel intr-un mod oarecum intamplator. Eram singura acasa. Mihai era la serviciu, iar Sorin la scoala, cand mi s-a spart o conducta la baie. Neavand la cine apela, m-am gandit sa-l chem pe el. A venit imediat, a constatat si reparat defectiunea din baia mea, apoi, dupa un pahar-doua de vin cu care l-am cinstit pentru ajutorul acordat, a constatat si "defectiunea" din existenta mea. Si s-a pus pe "reparat". Am facut amor cu el chiar la mine in apartament, in patul conjugal, care de fapt nu mai era conjugal de multa vreme. Eram insetata de iubire, trecuse mult timp de cand nu ma mai facuse nimeni sa simt ca sunt femeie, ca sunt dorita si avuta. Dar Dorel m-a facut. Of, Doamne, ce priceput este Dorel la pat! Chiar este…
A trecut deja peste jumatate de an de cand sunt amanta lui Dorel. El este mic intreprinzator, asa ca are un program destul de flexibil, care ii permite sa fie acasa atunci cand altii nu sunt. Reprizele de amor dintre noi se consuma in general la mine, dar uneori o mai facem si la el. Ne simtim bine impreuna, nu ne punem unul altuia intrebari indiscrete, nu ne intereseaza prea multe. Urmarim doar sa obtinem satisfactie fizica, si o obtinem. Nicio legatura sufleteasca nu exista intre noi, nicio dorinta de mai mult, si poate asa e mai bine. Daca ar muri maine, o lacrima nu as varsa pentru el.
Problema e ca dupa un timp de la inceperea relatiei mele cu Dorel, Mihai a observat ca sunt "alta", mai calma si rabdatoare, ca nu ma mai enervez din nimica toata si ca nu mai tip la el si la copil. Si m-a luat la sigur: "Anca, tu ai pe cineva!". Eu am tagaduit, firesc, dar nu cred ca am fost prea convingatoare, fiindca nu treceau doua zile fara ca sa puna intrebarea: " Anca, tu ai pe cineva? Tu ma inseli?". Eu, nu si nu, dar in zadar: nu ma credea.
Drept pentru care m-a amenintat ca, daca nu recunosc, atunci are sa puna detectivi pe urmele mele. Asta era prea mult! In definitiv, nu eram o criminala, nu eu l-am impins de la balcon, si nici nu l-am parasit dupa ce a ramas fara potenta. Il calc, il spal, il tin ca pe un print, in vreme ce el nu face decat sa bea, sa bea, sa-mi reproseze ca nu-l iubesc destul, si apoi sa se puna iarasi pe baut. Si, peste toate, ma terorizeaza cu suspiciunile sale. Pai, pana cand? Cat sa rezist?
Luna trecuta am avut un scandal monstruos. Mihai a venit mai devreme de la serviciu si nu m-a gasit acasa. Ce a fost la gura lui, nu va pot spune… Din fericire pentru mine, eram la piata, nu eram in bratele lui Dorel, deci nu a "mirosit" nimic la intoarcere. Dar de urletele sale, de jignirile sale si de palmele sale, de care imi e si jena sa va spun, nu am scapat. M-a umilit din nou, la fel cum a facut-o in ultimii ani, facandu-ma sa ma intreb ce mai astept, de ce nu ma hotarasc sa iau taurul de coarne si sa-l parasesc. Si, cum nu am gasit niciun raspuns satisfacator la aceasta intrebare, m-am hotarat sa-l iau. Adica sa bag divort. Nu se mai putea, se umpluse paharul.
Deunazi i-am comunicat lui Mihai decizia mea si, drept raspuns, el mi-a tras o mama de bataie cum nu imi amintesc sa fi primit vreodata in viata mea. A zis ca nu accepta asa ceva si mi-a reamintit parerea lui, cum ca sunt o femeie usoara, o de-aia care se duce cu unul si cu altul fara sa-i pese de barbatul bolnav de acasa. Eu tot nu am recunoscut relatia mea cu Dorel, atata mi-ar fi trebuit... Doar i-am repetat ca sunt decisa si ca nu are ce sa faca sau sa spuna, ca sa ma faca sa ma razgandesc. El a a zis ca are, si m-a jignit din nou, si mi-a mai carat o serie de pumni. Ultima.
Acum sunt o femeie libera. Am plecat de acasa si locuiesc la o veche prietena. Am fost la IML, am scos certificat medico-legal, apoi am depus actele de divort. Ma simta descatusata, ma simt alt om. Ceea ce e perfect adevarat, chiar sunt alt om. De-acum inainte pot sa ma intalnesc cu Dorel fara sa mai trebuiasca sa ma uit peste umar, sa vad daca nu cumva ma urmareste cineva. Pot sa fac ce vreau, nu mai trebuie sa ma sacrific pentru un dement care, dupa ce si-a ruinat propria viata, si-a pus in gand sa le ruineze si pe ale altora. Sorin a ramas deocamdata cu Mihai, dar nu-mi fac probleme din cauza asta. Il iubeste indeajuns pentru a avea grija sa nu-i lipseasca nimic. Dupa pronuntarea divortului si partaj sunt sigura ca va veni la mine, desi, din cate am auzit, descreieratul Mihai incearca sa-i bage in cap tot felul de povesti fantastice despre mine, cum ca as fi asa si pe dincolo... Nu-i nimic, cand i-oi povesti baiatului cum m-am sacrificat pentru betivul de ta-sau si cum, drept rasplata, el m-a transformat in sac de box, Sorin va sti ce are de facut...
Nu as vrea sa par lipsita de modestie. Nici nu sunt convinsa ca fac bine dandu-va aceste detalii, dar adevarul este ca arat bine, cel putin pentru varsta mea, nu putini fiind cei care mi-au facut curte si inainte si dupa instalarea impotentei sotului meu. Dar eu am fost femeie serioasa, de casa, i-am refuzat pe toti. Alta, in locul meu, poate s-ar fi dus de mult cu unul sau cu altul, mai ales cand barbatul de alaturi nu era bun decat pentru a arunca cu invective si pumni in toate partile. Eu am rezistat. Dar, vorba aceea, pana cand? Asa incat v-as ruga sa va ganditi de doua ori inainte de a ma judeca…
Din aceeasi categorie:
Când ai mei m-au părăsit, o straină m-a îngrijit
Numele meu este Doru L. Am 50 de ani si locuiesc in Capitala, unde m-am si nascut. Privind in urma, pot spune ca am avut o viata frumoasa, cel putin p...
Sunt prea bătrân pentru soţia mea, bolnavă de gerontofobie...
Traiesc un cosmar. Un cosmar care a inceput in urma cu cativa ani si din care, din pacate, nu ma voi putea trezi niciodata. Pentru ca afectiunea de ca...
Douăzeci de ani am de plătit pentru o iubire de nouăsprezece ani
Eram doar o copila naiva atunci cand l-am cunoscut pe Sorin, aveam numai 16 ani. El era numai cu trei ani mai mare ca mine, dar ma fascina nu numai pr...
Am răpit-o pe iubita mea de la soțul ei cu acceptul lui!
Parintii, cele doua surori, laolalta cu prietenii mei cei mai buni s-au crucit auzind, in urma cu cativa ani, cand s-a intamplat intreaga tarasenie, c...
TINETI MINTE!