gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat17082019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Șantieristul a înlocuit ginecologul în viața mea

Evaluare: / 2
1
Index
Șantieristul a înlocuit ginecologul în viața mea
Pagina 2
Toate paginile

Ma numesc Marta P, am 33 de ani si sunt din Bucuresti. Locuiesc, inca, impreuna cu sotul meu, Iulian, intr-un apartament de lux din cartierul Cotroceni. Eu conduc o agentie de publicitate, el este medic ginecolog, asa incat va puteti inchipui ca avem o situatie materiala tare buna. Avem fiecare masina lui, avem alte doua apartamente inchiriate, plus un mare teren in Ciorogarla. Nu, chiar n-o ducem rau cu banii, n-o ducem rau deloc. Cu ce o ducem noi rau, este dragostea. Aici, la capitolul asta, stam noi prost. Sau mai bine zis, nu stam, ci stateam, fiindca de jumatate de an ne-am separat, eu si Iulian, fiecare vazandu-si de viata lui.

Nu am divortat inca, dar nici mult nu mai e pana cand o vom face. Atunci voi putea spune cu adevarat ca am scapat de calvar si ma voi putea marita cu cel care mi-a redat demnitatea si bucuria de a fi femeie: Nicu.

Nicu este constructor pe santier. Nu are foarte multa scoala, in schimb are scoala vietii. Apreciaza oamenii dintr-o privire, se orienteaza dupa calitatea celui din fata, stie ce si cum sa spuna fiecaruia. Cum m-a vazut, mi-a zis:

- Sarut mainile, distinsa si rafinata doamna Marta! Ce mai faceti, v-ati gandit sa dati o fuga pe la noi, ca sa mai uitati de plictiseala de acasa?

Era a doua oara cand mergeam pe santier, si intr-adevar nu aveam nicio treaba acolo, ma dusesem numai fiindca avusesem o noua cearta cu Iulian si simteam nevoia sa ma linistesc si sa ma aerisesc. Ma urcasem in masina si, neavand o idee prea clara incotro sa ma indrept, in mod  inconstient am luat-o catre santier.

Santierul este situat in zona Pipera. Acolo ne construim, eu si sotul meu, o vila. V-am spus ca ne descurcam foarte bine din punct de vedere financiar. La inceput, insa, mai exact in urma cu circa cinci ani, cand ne-am casatorit, nu am dus-o asa de bine. Eram amandoi la inceputul carieriei, si banul intra destul de dificil, drept urmare am fost nevoiti sa locuim intr-o garsoniera. Incet-incet, avansand in functii, am progresat si financiar, asa incat ne-am permis un apartament in Cotroceni si, ulterior, alte cateva proprietati. Apoi, cand pretentiile au crescut o data cu veniturile, trecerea la vila ni s-a parut ceva firesc. Drept pentru care am cumparat terenul, am angajat firma de constructii si, dupa o perioada nu prea lunga, au inceput lucrarile. Se intampla, asta, in urma cu cateva luni. De atunci, eu nu am fost pe santier decat o data, impreuna cu Iulian, care, la randul sau, nu prea da nici el pe acolo. De mersul lucrarilor se ocupa Seful de santier cu doua ajutoare, cate unul pe fiecare tura. Pe tura de seara, pe care am picat eu de fiecare data, sef de echipa este Nicu…

De cum l-am vazut, la prima mea vizita pe santier, el mi-a atras atentia. E un barbat foarte bine facut, la vreo 30-35 de ani, care s-ar descurca lesne pe post de manechin si care pe strada nu poate trece neobservat de partea feminina. Are putin sub doi metri, un par negru, drept, care ii iese intr-un mod incitant de sub cascheta de protectie, niste ochi verzi-albastrui mari si limpezi, in care te poti pierde cu totul daca insisti cu privirea, si un corp de invidiat. Un corp lucrat natural, pe schele, nu artifical, la sala de forta, unde muschii ies dizgratiosi. De fapt, Nicu nici nu prea are muschi, ci e tot numai fibra, lucru care se poate observa usor prin maioul negru, lipit de piele, care il face sa arate foarte sexy.

Atunci, la prima vizita nu am schimbat nicio vorba cu el, dar am schimbat cateva priviri insistente. Si-a dat seama ca il plac, dar in acelasi timp mi-am dat si eu seama ca ma place. Cine stie ? Poate ca, intr-un mod inconstient, tocmai acele schimburi de priviri mi-au condus pasii din nou, in seara aceea, pe santier… Cert e ca m-am dus, si bine am facut! Cum am zis, m-a intampinat jovial, afisand un zambet perfect, de barbat sigur pe farmecul sau si pe sine. I-am raspuns cu tupeu, la fel de joviala:

- Da, domnu' Nicu, ai dreptate! Mi se facuse dor de caramizi, de mortar, de tevi si prefabricate. Tanjeam dupa mirosul santierului si dupa imaginea schelelor si a macaralelor, de aceea am venit...

A ras frumos, cu bun simt, nici zgomotos, ca sa para badaran, nici prea retinut, sa para ca o face din complezenta. Nu, a ras exact asa cum trebuia ca sa ma cucereasca. Pe loc, atunci, m-am indragostit de el! Dar, pana sa-i spun asta, a mai durat ceva. Atunci, asta a fost totul. Dupa aceea insa am inceput sa-mi fac drum tot mai des pe santier, pana cand, convinsa fiind ca simte la fel ca mine si ca nu risc sa fac vreo gafa, l-am abordat cu o rugaminte:

- Domnu' Nicu, am o problema cu instalatia sanitara la unul din apartamentele inchiriate. Chiriasii care au plecat au lasat in urma un dezastru. Restul le mai rezolvam noi, dar oare la scurgerea din baie ati putea sa interveniti personal, va pricepeti ?…

Spunandu-i cele de mai sus, am abordat un aer sagalnic, de indiferenta amestecata cu dorinta, care evident l-a capacitat pe Nicu. Caci el a luat o pozitie studiata, care sugera ca a inteles exact despre ce este vorba in propozitie…

- Bineinteles, doamna Marta, bineinteles ca ma pripep si am sa intervin! Numai sa-mi spuneti unde si cand trebuie sa ma prezint. Am sa rezolv eu problema.

- Nu-i nevoie, am sa trec eu maine dimineata sa va iau de aici, ca e destul de greu de explicat adresa, i-am replicat sec. Dupa care m-am indepartat cu unul dintre cele mai provocatoare mersuri ale mele...


Pana sa va povestesc cum a decurs intalnirea dintre mine si Nicu, sa va spun insa cum am ajuns acolo. Acolo, vreau sa zic nu la apartament (la el am ajuns destul de simplu, cu masina mea), ci cum am ajuns in situatia de a il invita pe Nicu la mine. E vorba de relatia mea cu Iulian.

Iulian, sotul meu, este medic ginecolog. O meserie care, de multe ori, este privita cu scepticism de ceilalti, in special de rudele si prietenii sotiei respectivului. Iar familia mea nu a facut exceptie in aceasta privinta. Cand a auzit ca vreau sa ma casatoresc cu Iulian, tatal meu mi-a atras atentia:

- Nu e bine, Marta, nu e bine! Un om ca acesta, care sta toata ziua cu femei despuiate si cracite in fata ochilor, care vede atatea la viata sa, isi pierde rapid interesul pentru sexul opus. O sa ai probleme cu el, asculta la mine!

Eu l-am ascultat cu rabdare, asa cum am ascultat-o si pe mama, dar am facut tot cum am vrut eu: m-am maritat cu Iulian. La inceput, vreo doi ani, chiar daca aveam si ceva greutati materiale, viata alaturi de Iulian a fost frumoasa, iar dragostea patimasa. Mai apoi, insa, odata cu ingrosarea bugetului familiei, a aparut o scadere a interesului lui pentru mine. De multe ori, cand eu incercam sa fiu draguta cu el si sa il curtez, ma repezea, spunea ca e satul si ca nu-i mai trebuie nimic. Astfel, a reusit sa omoare dorinta din mine si, incet-incet, am ajuns sa nu mai comunicam, sa nu ne mai vrem, sa nu ne mai iubim. Si nu trecusera nici trei ani de la casatorie…

Dupa inca un an, intre mine si Iulian nu mai era nimic decat o convietuire amicala, prieteneasca, colegiala, daca vreti. Fiecare isi vedea de viata sa, niciunul dintre noi nu-l intreba pe celalalt ce face cand este singur. Cam in acea perioada ne-am hotarat sa contruim casa, sperand cumva ca schimbarea aerului va atrage dupa sine si schimbarea sentimentelor si ca poate mariajul nostru se va revigora. Cam tot in acea perioada, insa, am inceput sa merg pe santier si l-am cunoscut pe Nicu. Casnicia mea avea sa fie, din acel moment, ca si incheiata...

- Doamna Marta, problema nu e foarte grava! Cred ca in doua-trei ore o pot rezolva! mi-a spus meseriasul, dupa ce a facut constatarea avariei din baie. Daca aveti treaba, puteti pleca si-mi lasa mie cheile, iar eu vi le aduc maine pe santier, a adaugat, privindu-ma direct in ochi. Daca doriti insa, atunci puteti asista…

- Bineinteles ca sunt interesata sa te vad in actiune, domnu' Nicu! i-am raspuns punandu-mi mana pe umarul lui. Doar de asta am venit cu tine aici…

Am avut, atunci, acolo, parte de cea mai pasionala experienta erotica din viata mea. Una pe care nu am s-o uit niciodata si pe care cred ca oricare alta femeia care s-ar fi aflat in locul meu, nu ar putea-o uita. Am facut dragoste cu Nicu de atatea ori incat am pierdut numarul contopirilor. Am facut-o mai intai in baie, apoi am luat la rand toate camerele, chiar si bucataria. Constructorul m-a facut intr-adevar sa ma simt din nou femeie: una foarte apreciata, dorita enorm, iubita cu disperare...

Ce e mai frumos, este modul tacit in care s-a petrecut totul. Ne-am inteles atat de usor si de bine, incat paream ca ne cunoastem dintodeauna. Dupa dialogul pe care vi l-am redat mai sus, nu am mai spus nimic nici eu, nici el. Nicu s-a apucat sa se schimbe in hainele de lucru, dar fara sa inchida usa la camera, ci lasand-o intredeschisa. Am vazut in asta o invitatie mascata si, prefacandu-ma a cauta ceva in acea camera, am intrat peste el. In continuare niciunul dintre noi nu a spus nimic. Era gol de la brau in sus, arata superb. L-am privit in mod direct, ostentativ, l-am masurat din cap pana in picioare fara jena; si i-am pus mana pe pectorali. La randul sau m-a privit direct in ochi si mi-a luat mana in mana lui. Mi-a sarutat degetele unul cate unul in tacere, apoi incheietura, palma si a inceput sa urce pe antebrat. Incet, fara graba. A ajuns in spatele urechii, apoi la gat, apoi m-a sarutat pe ceafa. Discret, fara patima. In final, a coborat la fel cum urcase, dar pe celalalt brat. Eram deja excitata, imi venea sa sar pe el; dar m-am abtinut, l-am lasat pe el sa conduca ostilitatile, eram convinsa ca stie ce sa faca. Si nu m-am inselat!

- Doamna Marta, m-a intrebat zambind la sfarsit, dupa ce m-am imbracat si mi-am aprins o tigara, sunteti multumita de modul in care lucrez?

- Da, domnu' Nicu, sunt foarte multumita! i-am raspuns, continuand sa ma adresez lui la modul cel mai politicos posibil, caci era limpede ca asta il incita. S-ar putea sa mai apelez din cand in cand la serviciile dvs…

- Cu mare placere, oricand, doamna Marta! a marsat  Nicu, dupa care m-a condus pana la usa si a ramas sa-si vada de treaba, adica sa remedieze avaria din baie....

De atunci a trecut cam jumatate de an. Eu si Nicu (intre timp am trecut la adresarea la pertu) ne vedem de 2-3 ori pe saptamana, de fiecare data in acel apartament, pe care i-am spus lui Iulian ca il renovez complet pentru mama mea. Nu cred ca ar obiecta daca ar auzi de legatura mea, cata vreme nici pe mine nu ma intereseaza viata lui personala. Dar nu mi-as dori sa afle - cel putin nu inainte de pronuntarea divortului - ca, la situatia mea financiara si la statulul meu social, m-am coborat la nivelul unui constructor; nu cred ca ar intelege, fiindca el, avand de dimineata pana seara femei goale si cracanate in fata ochilor, a uitat de mult ce inseamna pasiunea adevarata, ce inseamna dragostea in forma ei pura, nepervertita. Eu insa am redescoperit asta, si sunt cum nu se poate mai fericita.

Desi poate parea deplasat, daca la inceput intre noi nu a fost altceva decat atractie fizica, mai apoi m-am indragostit nebuneste de Nicu, si acum la fel sunt. Il iubesc intr-un mod in care nu cred ca am iubit in viata mea si nu-mi doresc altceva decat sa ma casatoresc cu el. Am descoperit, in timp, ca in spatele constructorului de pe schele se ascunde un barbat delicat, atent, curtenitor si plin de surprize. Un barbat care si-a facut timp sa-l citeasca pe Dostoievski, sa ii asculte pe Rolling Stones in concert la Bucuresti, si care stie sa faca o femeie sa se simta speciala. Asa ma simt si eu acum, speciala, si nu l-as inlocui nici cu un print, nici cu nimeni altcineva pe Nicu al meu, constructorul.

 

 

Din aceeasi categorie:

Facerea de bine m-a distrus pe mine

Facerea de bine m-a distrus pe mine

In urma cu 3 ani, cand am cunoscut-o prin intermediul internetului pe Marcela, eu aveam 32 de ani, iar ea 28. La inceput am tinut-o numai in vrajeli i...

Citeşte mai mult...

De câte ori am încercat să îmi iau viața, de atâtea ori am fost salvată!

De câte ori am încercat să îmi iau viața, de atâtea ori am fost salvată!

Sunt Alina, am  47 de ani si am sase tentative de sinucidere la activ. Am avut o viata destul de frumoasa, cu bune si rele, pana in urma cu cativa ani...

Citeşte mai mult...

M-a lăsat gravidă un tânăr care ar putea să îmi fie fiu

M-a lăsat gravidă un tânăr care ar putea să îmi fie fiu

Numele meu este Cornelia, am 45 de ani si abia astept sa va povestesc cum l-am cunoscut pe Horatiu, cum l-am cucerit si cum l-am facut sa ma iubeasca ...

Citeşte mai mult...

Medeea mi-a vindecat și genunchii, și inima

Medeea mi-a vindecat și genunchii, și inima

Numele meu este Mihai S, dar prietenii si rudele imi spun Misu. Am 37 ani, dar arat cu cel putin 7 ani mai tanar, fapt care de multe ori induce lumea ...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Șantieristul a înlocuit ginecologul în viața mea