gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun08122019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Douăzeci de ani am de plătit pentru o iubire de nouăsprezece ani

Evaluare: / 2
1
Index
Douăzeci de ani am de plătit pentru o iubire de nouăsprezece ani
Pagina 2
Pagina 3
Toate paginile

Eram doar o copila naiva atunci cand l-am cunoscut pe Sorin, aveam numai 16 ani. El era numai cu trei ani mai mare ca mine, dar ma fascina nu numai prin atitudinea sa foarte matura, ci si prin cunostintele sale din orice domeniu. Practic, nu era subiect pe care Sorin sa nu il poata dezbate de la egal la egal, chiar daca interlocutorul era mai in varsta sau mai cult. In afara de asta, era si un baiat prezentabil, bine facut si foarte manierat. Nici nu mi-am dat seama cand m-am indragostit de el, dar ce stiu sigur e ca, atunci cand am facut-o, am realizat ca e pentru prima data ca iubesc cu adevarat.

Eram virgina la 16 ani, si asa aveam sa raman pana la 18. Atunci, dupa doi ani de prietenie platonica, m-am daruit lui Sorin nu numai cu toata fiinta, ci si cu tot trupul. Sau, ma rog, aproape cu tot trupul, caci anumite scheme erotice neconventionale le-am descoperit mult mai tarziu... M-am simtit bine, m-am simtit protejata in bratele iubitului meu, astfel incat am sa-mi amintesc toata viata cu mare placere de prima mea experienta sexuala. Soaptele duioase si mangaierile tandre ale lui Sorin, care se straduia sa imi ofere confort, siguranta si placere, m-au infiorat la momentul respectiv si imi provoaca frisoane inca si acum, cand le rememorez. Ehei, daca as fi stiut ce avea sa ma astepte si in ce situatie critica voi ajunge peste 17 ani, dupa ce atunci, in prima noapte de amor, ma simteam cea mai iubita si mai rasfatata fiinta din lume... Pana sa ajung la prezent, insa, haideti sa va povestesc cum au decurs lucrurile intre mine si partenerul meu in anii ce au urmat.

Asasar, pe vremea aceea ne iubeam foarte mult, si fiecare zi era o sarbatoare pentru noi. Eram amandoi studenti, el urmand sa devina ofiter si sa lucreze in Armata, iar eu urmand sa ma ocup de contabilitate. Desi ma batuse gandul sa merg si sa imi continui studiile in Capitala, in cele din urma ma razgandisem si alesesem sa fac facultatea in orasul natal tocmai fiindca Sorin isi incepuse, in urma cu doi, studiile tot acolo si nu concepeam sa nu fim mereu impreuna...

Aveam fix 20 de ani cand, dupa patru ani de relatie, dintre care ultimii doi au inclus si raporturi intime, iubitul meu m-a cerut de sotie. Tin minte cu exactitate, intrucat am primit inelul de logodna chiar in ziua in care implineam frumoasa varsta. Ah, cat de fericita eram! Eram tanara, aveam viata inainte, si nu orice fel de viata, ci una alaturi de cel pe care il iubeam din tot sufletul si care, la randul sau, imi dovedea iubirea lui in fiecare zi. N-as fi crezut, pentru nimic in lume, ca de atunci sa treaca alti 15 ani, iar eu si Sorin sa nu fim casatoriti. Insa, cu toate astea, asa s-a intamplat: am ramas - doar - logoditi nu mai putin de 15 ani, timp in care, ce-i drept, am trecut prin multe impreuna, precum sotul si sotia.

De ce nu ne-am casatorit totusi in atatia ani? Greu de explicat in cateva cuvinte, asa ca am sa o fac in mai multe... Mai intai, cum la vremea respectiva atat eu, cat si Sorin, locuiam cu parintii, se punea problema unei locuinte. Economii nu aveam, iar ajutorul parintilor nostri nu ar fi fost suficient pentru a ne cumpara o casa, asa ca am decis sa amanam casatoria pana urma sa rezolvam problema. Intre timp, insa, in loc sa o rezolvam, lucrurile aveau sa se complice si mai mult, dupa ce sora logodnicului meu, care la randul ei locuia in casa parinteasca, a ramas insarcinata si urma sa aiba un copil din flori. Va dati seama ca, in atare conditii, grija - si, desigur, atentia - familiei lui Sorin s-a indreptat, in perioada ce a urmat, asupra fetei care trebuia sa creasca singura un copil.

- Irina, trebuie sa facem ceva! mi-a spus, pe un ton foarte serios, Sorin, intr-o discutie purtata dupa vreo trei ani de logodna. Asa nu se mai poate! Dupa cum vezi, nu se schimba nimic, iar din salariul meu si al tau in niciun caz nu vom putea strange suficienti bani ca sa ne luam o casa decat poate peste 10 ani!

Ce puteam spune? Nu puteam decat sa ii dau dreptate, caci intr-adevar asa stateau lucrurile. Ne terminasem studiile, lucram amandoi, insa sub nicio forma nu ne puteam permite sa punem bani deoparte din ce castigam noi doi. Asa ca, intr-un impuls de moment, i-am propus sa luam taurul de coarne.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Douăzeci de ani am de plătit pentru o iubire de nouăsprezece ani