gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon16092019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Bărbatul meu a râs de morții mei până a ajuns unul dintre ei

Evaluare: / 2
1
Index
Bărbatul meu a râs de morții mei până a ajuns unul dintre ei
Pagina 2
Pagina 3
Pagina 4
Toate paginile

Sunt Ioana si vreau sa va spun povestea vietii mele alaturi de Marin, barbatul cu care m-am maritat in urma cu 10 ani. O poveste urata, dar cu accente comice, veti vedea. Pentru ca ceea ce a facut Marin este de tot rasul... Sa te tii de glume in timp ce lumea jeleste, sa te imbeti manga si sa dansezi la inmormantarea celor din familia sotiei sunt fapte reprobabile, intolerabile, descalificante. Motiv pentru care am si decis sa il "descalific" pe barbatul meu. Numai ca singura nu am putut sa o fac; pentru asta a fost nevoie de o interventie divina...

De cand m-am casatorit cu Marin, am stiut ca nu voi avea o viata usoara. Si afirm asta din cauza ca de la bun inceput intre el si familia mea au existat neintelegeri majore. Adica, daca e s-o spun pe sleau, nu se puteau suferi reciproc. Ei m-au batut la cap vreo doi ani sa nu ma marit cu Marin, fiindca imi este mult inferior din multe puncte de vedere, dar mai ales din cel material. Iar el a stiut de antipatia lor chiar de la mine si, prin urmare, i-a urat la randul sau din tot sufletul. Pana la urma insa, eu am trecut peste sfaturile tuturor si am facut-o: l-am luat pe Marin de sot, ba chiar ne-am stabilit in casa de la curte a parintilor mei. Si atunci au inceput cu adevarat necazurile ce nu aveau sa conteneasca niciodata.

Desi casa era foarte mare si avea multe camere si o curte uriasa, Marin si parintii mei nu aveau cum sa nu se intalneasca deseori, oricat ar fi incercat sa se evite. Desi, credeti-ma, chiar incercau... Ei bine, 4 ani am trait in scandaluri si in vrajmasie. 4 ani dusi cu teama ca nu cumva barbatul meu sa se incaiere cu mama, cu tata sau chiar cu bunicii mei, care locuiau, si ei, in aceeasi casa. Cate si mai cate vorbe urate, injurii si amenintari mi-a fost dat sa aud in acest timp… Dar, cum eram la mijloc, cum tineam si la familia mea, dar si la Marin, am incercat intotdeauna sa aplanez conflictele, sa ii potolesc si sa ii impac si pe toti. Numai eu stiu prin ce am trecut si cat m-au secat la inima acesti 4 ani...

Aveam 28 de ani cand a aparut primul copil, Gabriel. Apoi, peste un an, a venit pe lume si Mihaela. Privind in urma, pot spune cu mana pe inima ca, daca nu ar fi fost cei mici, m-as fi despartit de Marin demult. Pentru ca, dincolo de faptul ca vapaia de inceput trecuse si intre mine si barbatul meu nu mai putea fi vorba de dragoste pura, din pacate disparusera si intelegerea si respectul. Sub pretextul ca nu mai suporta tortura la care este supus de cei din familia mea, Marin s-a apucat de bautura. Spunea ca asa ii e mai usor, ca dupa ce bea, nu il mai afecteaza la fel de tare rautatile altora. Insa nu spunea si de ce, dupa ce bea, ma injura ca la usa cortului si se punea cu pumnii pe mine…



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Bărbatul meu a râs de morții mei până a ajuns unul dintre ei