gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon24092018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Iubire cu aromă de ciment dentar

Evaluare: / 1
1
Index
Iubire cu aromă de ciment dentar
Pagina 2
Pagina 3
Toate paginile

Dragostea mea se numeste Alina si are acum, la 5 ani de la evenimentele pe care vi le voi relata, 27 de ani. Ceea ce inseamna, la un calcul simplu, ca atunci avea 22. La randul meu, pe vremea aceea aveam 30 si eram un barbat bine, dupa care nu putine femei intorceau capul. Eram, la fel ca si in prezent, inginer sef la o companie cu capital privat strain, unde se munceste pe rupte, dar remuneratia este pe masura. In fapt, este atat de consistenta incat mi se pare de-a dreptul imoral sa mentionez suma in conditiile in care azi peste trei sferturi din populatia tarii traieste in saracie. Ma rezum, asadar, la a mentiona ca banii nu au constituit niciodata o problema pentru mine, si trec la capitolul cel mai important: dragostea.

Intr-adevar, daca in ceea ce priveste sanatatea si banii am stat mereu bine, la capitolul dragoste nu m-am putut lauda niciodata. Dimpotriva, n-am avut parte decat de insatisfactii, luand plasa de la multe tipe care pareau de calitate pana in momentul in care si-au dat arama pe fata si m-au umilit intr-atat, incat m-au facut sa ma simt mic si neinsemnat. De aici pana la a-mi pierde respectul fata de mine insumi si increderea in femei n-a mai fost decat un pas. Am inceput sa fiu cuprins de ganduri negre, sa beau peste masura si sa simt ca n-am niciun rost pe lume. Asta pana cand am dat cu ochii de Alina...

Alina era asistenta doctorului stomatolog al carui cabinet se afla cel mai aproape de casa mea si la care am fost obligat sa merg din cauza unei crunte dureri de masea. De vreo saptamana nu-mi dadea pace, ceea ce ma contraria din moment ce niciodata nu avusesem probleme cu dantura. Rezultatul investigatiei, insa, avea sa ma suprinda si mai tare: desi nu acuzam dureri decat la o singura masea, intreaga dantura imi era facuta praf! Cum asa? Simplu: pe fond nervos, din cate am inteles de la stomatolog, un tip barbos, la vreo 40 de ani, foarte glumet si caruia nu-i pasa de faptul ca unora dintre pacienti, aflati in suferinta, nu prea le ardea de ras.

Drept consolare pentru tratamentul oarecum crud al doctorului barbos, care se numea Badescu, erau profesionalismul sau, dar si prezenta discreta si delicata a asistentei sale, o fata deosebit de placuta si rabdatoare, cu mult bun simt. Am placut-o inca din prima clipa in care am vazut-o si n-am putut sa ma abtin sa nu ma minunez: atatea calitati adunate in fiinta firava, "mana de om" care era Alina... Asa de mult imi placea de ea incat am ajuns ca, desi interventiile dentare la care eram supus de catre doctorul Badescu erau delicate si destul de dureroase, sa imi doresc totusi sa revin cat mai repede numai de dragul de o revedea. Asistenta imi pusese inima pe jar. Eram indragostit lulea si ma fastaceam ca un adolescent acneic, nestiind cum sa s-o fac sa inteleaga ce simt pentru ea. Dar, cum dupa doua saptamani de tratament medicul Badescu era pe cale a rezolva complet si definitiv problema care ma adusese la el, n-am mai avut de ales si am fost nevoit sa imi marturisesc sentimentele:

- Domnisoara, i-am spus la un moment dat Alinei pe un ton soptit, desi eram singuri in cabinet, as vrea sa iti fac o destainuire: m-am indragostit de tine!

- V-ati molipsit de la domnul doctor cu glumele astea? mi-a raspuns fata, fara a parea insa atat de suprinsa precum lasau sa se inteleaga vorbele sale.

Am intrat in jocul ei, incantat sa descopar ca fata nu batea in retragere, apoi i-am repetat ceea ce tocmai ii spusesem, adaugand ca nu glumesc deloc. Vazand-o ca zambeste atunci, am prins curaj si am pus intrebarea care ma framanta cel mai tare:

- Daca nu ti se pare deplasat, as putea indrazni sa te invit la o cafea sau la un ceai?

Asa cum ma asteptam, Alina m-a refuzat, pretextand ca nu se cade sa amestece chestiunile de serviciu cu cele personale. Dar, lucru incurajator, n-a facut-o intr-un mod brutal ori transant, ci intr-unul delicat, care lasa loc de o noua invitatie. Mi-a spus cam asa:

- Daca nu ati fi fost pacient la cabinetul nostru, era in regula. Dar, cata vreme sunteti, nu prea se cade. Sper ca intelegeti...

- Inteleg, inteleg, cum sa nu inteleg? i-am raspuns amuzat, numai ca azi termin tratamentul, asadar saptamana viitoare n-am sa va mai fiu pacient.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Iubire cu aromă de ciment dentar