gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat28112020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Iubire cu aromă de ciment dentar - Pagina 2

Evaluare: / 2
1
Index
Iubire cu aromă de ciment dentar
Pagina 2
Pagina 3
Toate paginile

Alina a izbucnit in ras. Se spune ca o fata care rade este o fata pe jumatate cucerita, si asa a fost si in cazul ei. Caci saptamana urmatoare, dupa ce glumetul medic Badescu va fi terminat de reparat maseaua care ma supara, am revenit la cabinet si, renuntand la rezolvarea celorlalte probleme cu dantura, am reinnoit invitatia catre Alina.
Astfel a debutat povestea noastra de dragoste, poveste care avea sa dureze doi ani si care, pe cat de frumos a inceput, pe atat de urat avea sa se termine. De ce? Fiindca, atunci cand mi-am luat inima in dinti si am cerut-o de sotie pe cea pe care o iubeam ca pe ochii din cap, am primit un refuz categoric, justificat intr-un fel care m-a lasat masca:

- Marin, imi pare rau, dar nu ma pot casatori cu tine! Stii, sunt deja logodita cu altcineva...

Si asta nu-i nimic. Lovitura cea mai dura, cea decisiva, abia urma sa vina. Cine credeti ca era cel cu care trebuia sa se marite Alina? Nimeni altul decat caraghiosul barbos Badescu! Da, chiar asa! Mai mult chiar, din ceea ce mi-a dezvaluit Alina, ea si doctorul stomatolog aveau o relatie paralela cu a noastra care dura de mai multi ani, fiind inceputa chiar inainte de a-mi face eu intrarea in peisaj.

- Si atunci, asa stand lucrurile, ce mai voiai de la mine, de ce mi-ai mai pus inima pe jar, daca nu aveai intentii serioase? am intrebat-o inciudat, singurul raspuns pe care mi l-a putut da asistenta fiind:

- Vezi tu, Marin, asa suntem noi femeile: de oricat de multa dragoste si afectiune am avea parte, tot vrem mai multa...

Ce sa spun? O vorba populara zice: "Floare verde salcie, da-te jos din plop!" Era si cazul Alinei, care debitase o tampenie mai mare ca ea. Am plecat suparat, foarte suparat, jurandu-mi in gand sa nu mai am vreodata de-a face cu asistenta. Eu o iubisem atat de curat, iar ea ma tradusese atat de murdar... Mintea mea refuza sa creada ca asa ceva era posibil, dar iata ca fusese. Am hotarat sa imi scot din minte numele Alinei si sa uit ca existase vreodata in viata mea. Ceea ce, dupa nopti de nesomn si zile de chin, am si facut. Numai ca nu era dupa mine. Caci, indiferent cat mi-as fi dorit sa o uit pe delicata asistenta a doctorului barbos si sa trec peste intreaga poveste, dupa circa un an durerile de masele mi-au aparut din nou, de data aceasta chiar mai accentuate decat la inceput. Si unde era sa ma duc, daca nu acolo unde imi era cel mai la indemana, adica la cel mai apropiat cabinet medical de casa? Mai exact, unde fusesem si data trecuta.

Speram, indreptandu-ma spre cabinet, sa nu o mai gasesc acolo pe Alina. Si nici pe barbos. Dar n-a fost asa Numai jumatate dintre rugi mi-au fost ascultate, adica nu l-am gasit pe el, dar am gasit-o pe ea. Era la fel de frumoasa si distinsa ca in trecut sau cel putin asa mi se parea mie. Cum am vazut-o, am simtit cum inima-mi o ia la trap si am stiut ca inca o iubeam. Ma amagisem crezand ca am reusit sa trec peste toata povestea; in realitate o iubeam la fel ca in prima zi, daca nu chiar mai mult. Dar oare ea mai avea (daca o fi avut vreodata) ceva pentru mine? Aceasta era intrebarea care imi statea pe buze, dar pe care nu aveam curajul sa o pun. Asa ca nu am pus-o. M-am purtat, pur si simplu, ca un pacient oarecare, nimic din comportamentul meu netradandu-mi sentimentele si neamintind de ceea ce fusese in trecut intre noi. La randul sau, Alina s-a prefacut foarte bine a nu ma cunoaste, adresandu-mi-se cu pronumele de politete si tratandu-ma ca pe un pacient oarecare, nicidecum ca pe unul cu care se culcase timp de doi ani.

In felul acesta au trecut doua saptamani, timp in care noul stomatolog, un grasunel simpatic, mic de statura si rosu in falci, mi-a rezolvat toate problemele dentare. Asadar si prin urmare, incepand de a doua zi nu mai aveam motiv sa merg la cabinet, asa ca, daca voiam sa obtin ceva, orice (o vorba, o atingere, o privire macar) din partea Alinei, atunci, acolo, erau locul si momentul. Nu planuisem nimic dinainte, nu aveam nimic in cap, dar, instinctiv, la iesirea din cabinet, m-am oprit si i-am spus Alinei aproape aceleasi cuvinte ca in urma cu trei ani:

- Domnisoara, as vrea sa iti fac o destainuire: inca sunt indragostit de tine!



Drumul spre fericire Iubire cu aromă de ciment dentar - Pagina 2