gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri23102020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Luana, vagaboanda, m-a redat soţiei care mă pierduse

Evaluare: / 1
1

Atunci cand tatal meu mi-a spus ca un barbat nu poate apartine unei singure femei, nu am inteles la ce se referea. Stiam doar ca imi iubesc sotia si nici nu concepeam sa calc vreodata stramb. Insa, in timp, s-a dovedit ca tata avea dreptate: dupa 10 ani de casatorie si devotament fata de Aniela, mi-am pierdut barbatia si, ajuns in culmea disperarii, am comis pacate regretabile! Sunt convins ca familistii loiali care vor parcurge textul ce urmeaza ma vor intelege. Ceilalti, aventurierii si sotii infideli, vor rade de mine. Insa nu imi pasa, este povestea mea si vreau sa vi-o impartasesc exact asa cum am trait-o. Nu este ceva foarte spectaculos sau iesit din comun, sunt doar fapte de viata, insa, mai mult ca sigur, la final se pot trage multe invataminte.

Intamplarile pe care vi le relatez incep in urma cu 11 ani, mai exact atunci cand m-am insurat cu Aniela, si se incheie in ziua de azi. Ce este important si trebuie retinut este faptul ca ne-am casatorit din dragoste, atunci cand eu aveam 26 de ani, iar Aniela 24. Ne cunoscusem in facultate, traisem impreuna aproape doi ani si, in cele din urma, realizand ca ne iubim atat de mult incat dorim sa ne petrecem restul zilelor impreuna, ne-am unit destinele. Eram tineri, aveam timpul si iubirea de partea noastra, si aveam convingerea ca ne asteapta o viata frumoasa impreuna, cu multe momente fericite, de neuitat. Si, pana la un punct, chiar asa avea sa fie.

Ca sa nu incarc povestea mea cu amanunte care ar putea parea nesemnificative, am sa trec peste primii ani de casnicie, care, asemenea primei luni, au fost ani... de miere. Cum la terminarea studiilor gasisem amandoi slujbe - bine remunerate - in domeniul telecomunicatiilor, si cum beneficiam si de ajutorul material al parintilor, se poate spune ca o duceam foarte bine. Tot ce faceam era sa ne iubim, sa ne delectam cu vacante in destinatii exotice si sa adunam amintiri de vis... Iar dupa ce Aniela mi-a daruit doi copii, pe Matei si pe Irina, ne consideram o familie cu adevarat implinita si binecuvantata de Cel de Sus. Nimic nu prevestea intorsatura urata pe care aveau sa o ia lucrurile dupa 8 ani de mariaj, atunci cand „ceva” a inceput sa ne ameninte pacea si armonia caminului.

In exprimarea de mai sus am folosit termenul „ceva”, incercand astfel sa evit cuvintele delicate si dureroase. Insa, deoarece fara a spune lucrurilor pe nume nu cred ca am cum sa va infatisez intr-un mod riguros intamplarile ce au urmat, voi lasa jena la o parte si va voi dezvalui deschis, barbateste, ca de fapt acel „ceva” care ne ameninta relatia de cuplu era chiar „barbatia” mea. Sau, mai corect, lipsa barbatiei mele... Si afirm asta pentru ca, spre uimirea si in acelasi timp dezolarea mea, dupa 8 ani de casatorie si de relatii intime exclusiv cu sotia mea, barbatia a inceput sa ma tradeze. Atunci cand incercam sa facem dragoste, erectiile se instaurau tot mai greu sau, din pacate, uneori chiar deloc.

Aniela, pe care o iubeam cu toata fiinta mea, exact ca in prima zi, si care, desi nascuse doi copii, nu se ingrasase si nu isi diminuase catusi de putin sexapilul, a sesizat desigur problemele pe care le aveam in momentele de intimitate. Pentru ca, nu-i asa?, era si culmea sa nu le sesizeze... Insa, cum la randul ei ma iubea ca la inceput, a incercat sa ma sustina si sa ma incurajeze, deseori, dupa un esec de-al meu, vorbindu-mi cu toata intelegerea si bunatatea de care numai o sotie indragostita poate da dovada:

- Alfred, nu te ingrijora, caci stii cat de mult te iubesc! Eu voi fi langa tine mereu si te voi ajuta sa scapi de disfunctiile erectile, iti promit! Vei vedea ca totul va fi bine, ai incredere in mine!

Ce puteam face? Am multumit Cerului pentru ca aveam o sotie atat de iubitoare si pacienta, i-am multumit si ei din tot sufletul, si am sperat ca problema mea de natura fiziologica sa se rezolve de la sine... Pentru ca totusi eram un barbat normal, sanatos, in varsta de numai 34 de ani, care pe deasupra era si foarte indragostit de partenera sa. Si atunci, de ce? m-am intrebat. Am stat si m-am gandit nopti intregi la asta, am citit pe internet zeci de articole despre disfunctiile aparatului genital masculin, dar in zadar: nu m-am lamurit nici de ce aparusera disfunctiile mele erectile, si nici cum sa scap de ele. Si atunci am mers la doctor...

Din cate aveam sa inteleg de la mucalitul doctor pe mainile caruia am incaput, necazurile mele aveau o cauza psihica; afectiunea se declansase pe fondul acumularii, de-a lungul timpului, a unor mari frustrari. Bine, dar despre ce frustrari putea fi vorba? m-am intrebat, stiind mai bine ca nimeni altul ca aveam o viata sexuala foarte variata si multumitoare alaturi de sotia mea, care imi indeplinea toate dorintele si fanteziile sexuale. Si atunci? De ce frustrare vorbea doctorul?

Trebuie sa recunosc ca am plecat oarecum descumpanit de la cabinet, dupa ce am citit ce scria pe reteta: pilule si iar pilule! Aniela, insa, a continuat sa ma incurajeze, explicandu-mi ca, din cate stia ea, rezultatele pe care le dadeau folosirea acelor pilule erau dintre cele mai benefice, eficacitatea lor urcand pana la 80 %. Asa ca in perioada imediat urmatoare am incercat sa facem dragoste normal, fara sa imi mai dezamagesc sotia, folosindu-ma de miraculoasele pilule... Dar care, spre uriasa mea – si nu numai a mea - dezamagire, nu aveau sa conduca la realizarea... miracolului. Sau, ca sa ma exprim mai pe sleau, nu aveau sa aiba niciun efect: erectia continua sa nu apara!

Oare va puteti da seama cat de suparat, dar, in acelasi timp, cat de furios eram? Cred ca numai cei ce au trecut prin ceea ce treceam eu pot intelege cu adevarat ce simteam atunci cand, dupa ce imi administram pilulele, care numai „miraculoase” nu erau de fapt, asteptam ca barbatia mea sa se trezeasca la viata, insa ea nu se trezea. Ajunsesem in pragul disperarii, si nu alta! Motiv pentru care am acceptat chiar o varianta evoluata a tratamentului propus de experimentatul doctor, si anume injectiile direct in membru, doar-doar mi-or reveni fortele si imi voi putea penetra si iubi sotia ca inante. As, ti-ai gasit! Nici gand de asa ceva! Nici gand de erectie! Nu e de mirare, asadar, ca dupa o alta tentativa - esuata - de a-mi regasi virilitatea disparuta inexplicabil, am rabufnit:

- Aniela, nu stiu ce sa mai fac! Nu se iriga! Indiferent ce as face, vezi bine ca nu sunt ca inainte! Nu mai sunt barbat, Aniela!

Sotia mea, cu toata rabdarea ei si afectiunea ce-mi purta, parea de aceasta data, la randul sau, dezolata. Nu stia ce sa mai imi spuna, cum sa ma mai incurajeze, din moment ce incercasem o multime de medicamente, si nimic! Nu mi se scula!... Am privit-o in ochi si, pentru prima oara, am observat ca se uita la mine cu mila! Va inchipuiti ce am simtit atunci? Propriei mele sotii ii era mila de mine. Imi venea sa intru in pamant de rusine, nu exagerez!

In afara de asta, alte ganduri negre incepusera sa ma viziteze dupa ce, la cateva luni de la instalarea blocajului meu, eu si Aniela am decis sa facem o pauza, mai exact sa nu mai incercam sa fortam lucrurile, ci sa asteptam. Ceea ce, mai pe intelesul tuturor, insemna sa nu ne mai chinuim sa facem dragoste cat timp barbatia mea ramanea flasca... Ei bine, incepusem sa ma tem pentru viitorul familiei mele, incepuse sa ma inspaimante ideea ca Aniela, femeie inca tanara, frumoasa si apetisanta, cu neiertatorii hormoni specifici varstei luand-o razna, se va reorienta, isi va gasi pe altul! Iar gandul asta ma innebunea de-a binelea!

In disperare de cauza, dupa doi ani de impotenta, am mers atunci la tata si i-am povestit toata rusinea pe care o patisem, i-am desertat sacul. Tata m-a ascultat cu mare atentie, parand foarte preocupat de chestiunea in cauza si nefacand niciuna din glumele pe care le facea de cand il stiam. Abia in final, cand am terminat ce aveam de spus, s-a inseninat deodata, a zambit sugubat, dupa care mi-a reamintit ce imi spusese in urma cu multi ani, mai exact la putin timp dupa ce ma casatorisem cu Aniela:

- Alfred, niciun barbat nu poate apartine unei singure femei! Ceea ce ti se intampla tie acum este ceva cat se poate de normal. Din moment ce aveti vreo 10 ani de cand sunteti impreuna, iar tu nu ai mai atins alta femeie in afara de Aniela, era clar ca va veni momentul in care nu vei mai fi bun de nimic... Stiu ca o iubesti, ca ii esti devotat sotiei tale, insa asa se intampla cu barbatii care se culca numai cu una si aceeasi femeie mult timp: devin impotenti!

Ei bine, eu il urmarisem pe tata cu sufletul la gura, sperand ca el sa aiba o explicatie plauzibila pentru ceea se patisem si sa ii vina o idee salvatoare, iar el debita numai ineptii! Cel putin asa mi se parea tot se spunea el. Fiindca asta nu e totul. La finalul monologului sau, tata mi-a spus cat se poate de clar si de raspicat:

- Fiule, trebuie sa mergi la curve! Numai asa iti va reveni barbatia si iti vei putea salva casnicia, caci altfel Aniela se va satura sa stea dupa tine si se va duce cu altul! Iti spune asta tatal tau, care n-a albit degeaba...

Ce-i drept, tata era albit prematur, insa solutia propusa de el mi se parea de-a dreptul aberanta! Auzi la el! Sa ma duc la curve! Cum sa fac asta, cand eu imi iubeam sotia din tot sufletul?... Pe de alta parte, nu puteam sa il contrazic intr-o privinta: si anume, Aniela era o femeie apriga, focoasa si, chiar indragostita de mine fiind, nu puteam exclude varianta ca, dupa ani si ani de abstinenta erotica, sa calce stramb. O mare batalie se dadea in mintea si in sufletul meu. Ma gandeam: daca medicamentele nu au avut efect, oare sa fie tata mai destept ca doctorii, si o curva sa ma vindece de impotenta? Dar daca totusi tata are dreptate, si ma vindec? Dar daca imi insel sotia, si nici nu imi rezolv problema?... In cele din urma, teama de a o pierde pe Aniela din cauza disfunctiei mele si dorinta de a face din nou dragoste cu sotia mea au fost decisive: am ales de la rubrica de anunturi matrimoniale din ziar o prostituata, am sunat-o si am stabilit o intalnire. Ce a urmat este cat se poate de surprinzator si de amuzant totodata.

Fatuca, pe numele sau Luana, nu avea mai mult de 20 de ani, era draguta, supla si arata foarte bine. M-a servit cu o cafea si un coniac, apoi a inceput sa ma dezbrace, in timp ce, la randul sau, isi dadea jos hainele. Si atunci, ceva, ce pe moment nu imi puteam explica, s-a intamplat: nici nu apucase fata sa ma despoaie de tot, ca deja barbatia mea era erecta, in stare de functionare! Ie-te dracie! Sa vezi si sa nu crezi!... Dar, cum sa nu cred, cand chiar asa stateau lucrurile? Una peste alta, ca sa nu lungesc povestea cu detalii prea.. suculente, totul a fost in regula cu mine, mai exact am prestat ca un barbat normal care nu a avut in viata lui vreo problema sexuala. Nu mai puteam de fericire, asa ca, imediat cum am incheiat experienta, l-am sunat pe tata, ca sa il instiintez cum a mers treaba si sa ii multumesc fiindca in urma sfatului sau ma simteam din nou un om normal.

De atunci a trecut un an. Desi sotia mea nu a aflat nimic, sentimentul de vinovatie fata de Aniela a fost si a ramas foarte mare, insa as fi un mojic daca nu as recunoaste ca nu imi pare rau de ce am facut si fac. Fiindca, dupa intalnirea amoroasa cu prostituata, mi-am redobandit barbatia, mi-am recucerit sotia si de atunci suntem din nou un cuplu normal, fericit si implinit din toate punctele de vedere. E drept ca, din spusele tatalui meu, din cand in cand va mai trebui sa o vizitez pe Luana, pentru „reincarcarea bateriilor”, insa stiti cum se spune: scopul scuza mijloacele. Asa ca o sa incerc sa  nu imi mai fac prea multe procese de constiinta, pentru ca, in definitiv, imi iubesc sotia si, tot ce fac, pentru ea fac.

Desigur ca, la finalul povestii mele, va intrebati cum a primit Aniela vestea inzdravenirii mele subite, dupa ce, timp de aproape doi ani, fusesem o leguma. Ei bine, e normal ca, de fericire, ea a fost in al noualea cer. Insa, in acelasi timp, a fost uimita si chiar socata de inexplicabila mea recuperare, pe care, venita dupa toate tratamentele esuate, a considerat-o o minune cereasca. In ceea ce ma priveste, pentru a-mi proteja sotia, am ales sa nu ii dau prea multe explicatii despre modul in care am reusit sa ma vindec: i-am spus doar ca am urmat un sfat de-al lui tata, care nu a albit degeaba...

 

Din aceeasi categorie:

M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu...

M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu...

Toata viata am fost un tip libertin, un mare amator de placeri de moment, pentru care cuvantul casatorie era tabu. Nu am crezut ca voi ajunge sa ma in...

Citeşte mai mult...

Pentru o bucățică, am îngropat de trei ori o pisică...

Pentru o bucățică, am îngropat de trei ori o pisică...

Am cunoscut-o pe Mihaela in facultate, mai exact in ultimul an, cand ea s-a transferat, din Ploiesti, la Universitatea Politehnica Bucuresti. Venea in...

Citeşte mai mult...

Soacră-mea își dirijează fiul, care mă dirijează pe mine

Soacră-mea își dirijează fiul, care mă dirijează pe mine

Numele meu este Dalia si sunt din Bacau, ca si Bogdan, sotul meu, cu care locuiesc in centrul orasului. Eu am 35 de ani, iar Bogdan - 40. Avem doi cop...

Citeşte mai mult...

Mi-a trecut toată Europa prin pat, dar eu l-am ales pe Marin din Buzău...

Mi-a trecut toată Europa prin pat, dar eu l-am ales pe Marin din Buzău...

Ma numesc Dana D. si locuiesc in Brasov. Un oras mai mereu intesat de turisti veniti din toate partile lumii si in randul carora am sperat ca imi voi ...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Luana, vagaboanda, m-a redat soţiei care mă pierduse