gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu17102019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Abia după ce a luat-o altul, am ajuns s-o iubesc pe cea care mă iubea

Evaluare: / 1
1

Eu sunt Stelu, si pana in urma cu putin timp eram convins ca Laura a fost si este iubirea vietii mele. Am fost impreuna peste 2 ani, timp in care am incercat sa o fac fericita in toate modurile posibile si imposibile, dupa care ea a refuzat cererea mea in casatorie si m-a parasit. Ne cunoscusem la locul de munca, mai precis in redactia in care eu lucram de trei ani atunci cand s-a angajat ea. Eram inca tineri, eu aveam 36 de ani, iar ea numai 27; ne-am indragostit la scurt timp dupa ce ne-am vazut si ne-am mutat impreuna, in casa mea din cartierul Titan, pana cand a plecat.

Mi-a spus cu regret ca, desi tine foarte mult la mine, este prea mica pentru casatorie, iar eu am ramas singur, suferind ca un caine. Din fericire, la scurt timp dupa plecarea Laurei am cunoscut-o pe Dorina, care m-a ajutat enorm sa depasesc cea mai neagra perioada din viata mea. Despre cat de nedrept am fost cu aceasta fiinta minunata, cum m-am descotorosit de ea ca de o masea stricata si cat de mult am ajuns sa o iubesc dupa ce am aruncat-o in bratele si in patul prietenului meu este vorba in randurile ce urmeaza.

Dupa ce Laura a refuzat sa se marite cu mine, ce am simtit a fost ca intreg Universul complotase impotriva mea. Ii fusesem devotat la maxim, o iubeam si facusem o multime de sacrificii numai ca sa o vad fericita, insa se pare ca nu a fost de ajuns...

- Stelu, nu vreau sa te fac sa suferi! Stiu ca esti un barbat minunat, insa nu sunt pregatita sa ma marit, inca nu ma vad la cratita si leganand copiii...
Acestea au fost cuvintele prin care Laura a incercat sa imi explice decizia sa... Nu am fortat-o sa plece din casa mea, insa nici unul din noi nu ne mai doream sa locuim impreuna din moment ce zarurile fusesera aruncate; eu o iubeam si imi doream sa intemeiem o familie; ea ma iubea, dar deocamdata nu isi dorea sa intemeieze nimic. Asa ca despartirea, foarte dureroasa pentru amandoi, dar mai ales pentru mine, a survenit la scurt timp dupa discutia finala.
- Adio, Laura, i-am spus printre lacrimi. Te voi iubi mereu si nu te voi uita niciodata, desi m-ai ranit enorm. Am sa continuu sa ma rog pentru binele tau, insa din clipa de fata nu vreau sa mai stiu de tine! Domnul sa te aiba in grija sa!

Astfel s-a incheiat cel mai frumos capitol din viata mea, cei mai incarcati cu pasiune doi ani: cu lacrimi si suferinta. Odata ce fugoneta in care incarcasem lucrurile sale a disparut din campul meu vizual, luand-o pe Laura si ducand-o la noua locuinta unde avea sa stea cu chirie, am simtit un mare gol in stomac. Am tras adanc aer in piept, am mers la primul bancomat iesit in cale si am scos o suma destul de mare de bani, apoi am cumparat o vodca Stalinskaia de 70 ml si am mers in parc. M-am asezat pe o banca, intr-un loc mai ferit, si abia acolo, dupa ce am luat doua guri zdravene de tarie, am izbucnit in plans ca un copil. Chiar ma simteam pustiit, iar urmatoarele doua saptamani am tinut-o numai intr-o betie. Numai ce plecam de la serviciu, ca ma si refugiam in alcool pana a doua zi, incat biata mama ajunsese sa fie tare ingrijorata pentru soarta mea.

- Stelu, mama, nu mai bea intruna, ca nu rezolvi nimic, nimic nu se mai schimba, doar iti faci si mai mult rau! imi spunea ea. Laura a plecat, mai bine ai incepe sa cauti iubirea in alta parte, Stelu!

...Si am cautat-o!... Si culmea este ca intr-adevar am gasit-o!

Sansa mea a fost Dorina; daca nu as fi cunoscut-o pe ea, cred ca in scurt timp as fi devenit alooolic. Cum s-a intamplat? Foarte simplu... Un coleg de serviciu mi-a povestit de niste asa-zise site-uri de socializare pe care se intalnesc oameni singuri, asa ca mi-am deschis un cont pe unul din ele. Nu aveam mare tragere si nici pricepere in a aborda fete sau femei necunoscute, dar, mai mult pentru distractie, am aruncat cateva ''carlige''. Si astfel am cunoscut-o pe Dorina. Inca de la prima intalnire ne-am placut foarte mult, desi pana atunci nu ne vazusem nici macar in fotografii. ''asa usor sa fie?'' - m-am mirat in sinea mea. ''Atat de usor este in ziua de azi sa gasesti o fata frumoasa, inteligenta, de familie buna si pe deasupra singura?'' Trebuie sa recunosc insa ca gandul imi statea tot la Laura, asa ca nu m-am putut ''aprinde'' la fel de repede ca Dorina - dar oricum eram destul de entuziasmat de faptul ca aveam succes la o fata cu totul deosebita. In plus, incepeam sa imi recapat increderea in mine si in Cel de Sus; nu ma mai simteam abandonat sau uitat.

- Stelu, eu te iubesc! De cand te-am cunoscut, mi-ai invadat toate simturile! Vreau sa ma mut cu tine si sa ne casatorim, sa avem copii si sa te fac fericit! - m-a anuntat Dorina dupa numai o luna si jumatate de cand ne cunoscusem.

In alte conditii, declaratia Dorinei ar fi fost tot ce imi puteam dori pe lume. Insa nu si in acel moment. Fosta mea iubita, Laura, pe care o iubeam inca in secret, continuase sa ma caute la telefon si imi scria mesaje impresionante pe e-mail, insistand sa ne intalnim numai ''ca prieteni''. Eu refuzasem din capul locului, am rugat-o sa ma uite si sa isi vada de viata sa, spunandu-i din nou ca nu mai vreau sa stiu ce face; insa ea se tot incapatana sa ma caute. Motiv pentru care, ravasit si confuz cum eram, nu am putut sa dau pe loc Dorinei raspunsul pe care si-l dorea.

- Dorina, esti o fata minunata, insa cred ca e mai bine sa mai asteptam. Ne cunoastem de nici doua luni! Imi pare rau, dar poate e si vina ta...
Am vazut-o schimbandu-se la fata. Nu s-a infuriat, caci este o fiinta tare blanda, docila si supusa, insa era foarte afectata de spusele mele. I-am strans trupul plapand si delicat in brate, dar nu am putut sa o privesc in ochii sai adanci si expesivi. I-am soptit numai ca in curand totul o sa fie bine pentru noi, desi nu eram deloc convins de asta: in ganduri imi aparea tot mai des Laura, iar in adancul sufletului tot pe ea o doream.

- De ce nu imi spui ca ma iubesti, Stelu? Macar o singura data spune-o! m-a implorat Dorina in repetate randuri. Spune-mi ca ma iubesti, Stelu! Te rog!
Printre lacrimi si suspine, asta imi cerea: sa ii spun ca o iubesc. Dar nu am facut-o niciodata, nu i-am spus ca o iubesc, pentru simplul fapt ca nu o iubeam. Chiar tineam la ea, insa nu era iubirea aceea mistuitoare pe care inca o aveam pentru cea care ma parasise si care acum insista sa ne revedem... Si, la scurt timp, am cedat ispitei - am acceptat sa ma intalnesc cu Laura. Surpriza cea mare, de-a dreptul colosala, care m-a facut atunci sa ma simt din nou cel mai fericit om din lume, a fost aceea ca isi dorea sa fim din nou impreuna!

- Stelu, m-am convins ca te iubesc, dupa doua luni in care am stat fara tine. Acum sunt sigura! Vreau sa ne casatorim cat mai repede si sa facem copiii pe care ti-i doresti si pe care acum ii doresc si eu!

Acestea au fost cuvintele pe care le asteptasem in urma cu doua luni si care, venite chiar si atunci, dupa cat amar si suferinta indurasem intre timp, m-au facut sa rostesc cu o voce gatuita de emotie:

- Multumesc, Doamne! Multumesc, Laura!

Am stabilit chiar in acea seara sa ne mutam din nou impreuna si sa ne casatorim cat mai curand, iar a doua zi m-am intalnit cu Dorina, pentru a-i spune ca totul s-a terminat intre noi. Nu aveam insa de unde sa banuiesc cat de mult ma iubea, desi imi marturisise - biata fata a facut un soc, a plans toata ziua si apoi toata noaptea care a urmat. Mi-a fost teama sa nu lesine sau sa nu faca vreo urata cadere de calciu, asa ca i-am pus comprese reci pe frunte si, fiindca incepuse sa faca febra, i-am invelit talpile-i mici si delicate cu carpe inmuiate in otet pana in zori... Grea noapte am avut amandoi, nu o voi uita niciodata! Dimineata urmatoare am condus-o acasa si am rugat-o sa gaseasca in ea insasi Credinta si Taria care o vor ajuta sa mearga mai departe.

- Esti o fiinta minunata, si vei cunoaste pe cineva care sa te merite cu adevarat, Dorina! - aceasta au fost ultimele cuvinte pe care i le-am adresat.
Apoi am respirat usurat, m-am intalnit cu Laura si toata ziua am facut o dragoste atat de pasionala incat cu greu hartia ar putea suporta descrierea momentelor de extaz...

De atunci a trecut jumatate de an. Intre timp, in aceste 6 luni, relatia cu Laura a ajuns in acelasi punct in care se impotmolise inainte de despartire: mai exact, la momentul casatoriei. Singura deosebire este aceea ca, de data aceasta ea sustine cu tarie ca ma iubeste si vrea sa se marite cu mine, iar eu nu spun inca da; mai exact, trag de timp. Ce vrea sa insemne asta? Ei bine, e ceva ce s-a intamplat intre timp, ceva ce mi-a dat din nou viata peste cap...

Totul a inceput cam in urma cu doua luni, cand am iesit la o bere cu cativa colegi de redactie. Atunci, berea s-a transformat in 3, apoi in 5... si aproape ne-a prins miezul noptii cu halbele in mana. Sub influenta bauturii aflandu-ne cu totii, evident ca s-a discutat mult si bine despre fotbal si femei... Iar cand Florin, un coleg foarte serios, sensibil si sufletist, s-a vaitat ca e singur de un car de vreme si tanjeste dupa o iubire curata si un sex adevarat, m-am trezit povestindu-i, intr-un implus de moment, despre Dorina: ce fata buna e, si desteapta, si frumoasa, si singura la parinti... Atat mi-a trebuit! Nu am mai scapat de el pana nu a scos de la mine numarul ei de telefon, si a sunat-o chiar atunci, in puterea noptii. Evident ca esecul era previzibil, si fata l-a luat la trei pazeste. Insa nu mica mi-a fost mirarea cand, dupa vreo cateva zile, Florin a venit la mine si mi-a multumit:

- Mersi, Stelu! Ai avut dreptate, Dorina e o fata cu totul deosebita! Nu stiu cum de ai putut sa o lasi sa-ti scape, asa tipa nu gasesti pe toate drumurile!
A vazut consternarea de pe chipul meu, si a adaugat:

- Ce, nu stiai, nu ti-am spus?... Ne-am cuplat! Am sunat-o a doua zi, cand eram treaz, i-am cerut scuze si am invitat-o la o cafea. Iar de atunci lucrurile au mers struna: ea era singura si mi-a spus ca inca sufera dupa fostul iubit... daca ar sti ca tu esti acela! ... a incheiat Florin razand.

De atunci, lucrurile au luat-o razna pentru mine! In cateva randuri, am mers, impreuna cu alti colegi la Florin acasa, la ''una mica'', cum obisnuiam sa facem, mai ales vinerea. Numai ca altfel arata garsoniera sa acum: nu mai erau vase nespalate, cada si veceul nu mai pastrau patina de murdarie, covorul era fara pata, panzele de paianjen disparusera, si asa mai departe... in mod evident, mana de femeie se simtea, si inca se simtea din plin! Iar cand Florin, intr-un exces de confidente, dupa o palinca de Bihor, ne-a dezvaluit cateva din ''minunile'' de care era in stare Dorina in pat - atunci chiar am simtit cum mi se pune un nod in gat si am inghitit in sec. Ironiile celorlati colegi au fost tot atatea paie puse pe focul care incepuse sa ma parjoleasca:

- Stelu, nu stii ce-ai avut pana n-ai pierdut! Ce-a fost in capul tau, omule? Tu-ti dai seama ce viata ai fi avut? Pai, asta da femeie de casa, supusa, devotata, iubitoare! E cu Florin de asa putin timp, si uite cum il rasfata! Unde mai pui ca e si putin cam nimfomana! O, Doamne, n-ai stiut asta?... si, in rasetele celor de fata, a trebuit sa plec privirea rusinat si inciudat deopotriva.

Si asta n-a fost tot. Zi de zi, cum prindea moment favorabil, Florin se lauda cu iubita sa: ba ca gateste minunat, ba ca ii ia rufele sa i le spele la ea acasa, ca chiar ca ii ingrijeste ciupercile dintre degetele de la picioare... Tot timpul imi arata poze cu ea, facute cu telefonul celular, pana cand m-am pomenit ca Dorina imi revine tot mai des in minte. De aici, mai ales dupa ce, la cateva intalniri de vinerea seara, colegul si amicul meu punea telefonul pe speaker si o auzeam pe cea pe care o ranisem crunt si o parasisem, vorbind atat de suav si languros, nu a mai fost mult pana sa mi se faca dor de ea! Mai intai a fost vorba de o usoara nostalgie, apoi de dor in toata regula. Iar finalmente, dupa ce am vazut si cateva scurte filme realizate tot cu telefonul celular - am simtit ce nu simtisem toata perioada in care fusesem impreuna: am simtit ca ma indragostesc de ea si o iubesc!!! Abia acum... Nu am spus nimic lui Florin, dar in sinea mea stiu adevarul: o iubesc pe Dorina acum, cand e prea tarziu, dupa ce am pasat-o altcuiva si am realizat ce fata minunata am pierdut. O fata pe care nu o voi mai putea avea niciodata!

Acum nu imi ramane decat sa sufar din nou, si de data aceasta sa maschez suferinta in fata Laurei, care nu simte nimic, dar se mira ca nu ma mai grabesc sa ne cununam. As putea chiar sa le urez lui Florin si Dorinei ''Casa de piatra!'' - pentru ca am tocmai am aflat ca au stabilit sa se casatoreasca in anul care tocmai a inceput... Sau, cine stie?... Niste dracusori tare nastrusnici ma viziteaza in ultima vreme si imi impuiaza capul cu tot felul de idei care, desi par aberante, imi gadila ego-ul si imi bucura sufletul: ''Daca Dorina inca suspina in secret dupa mine si daca s-a refugiat in bratele lui Florin numai ca sa ma uite si sa nu mai sufere?'' Hmmm.... As putea sa le urez lui Florin si Dorinei ''Casa de piatra!'', cum ziceam. Sau... as putea sa o caut pe Dorina si sa o intreb daca ma mai iubeste inca dupa tot ce i-am facut si daca ar vrea sa se marite cu mine. Si in acest din urma caz, i-as spune, direct si sincer, ce si-a dorit atat de mult sa auda de la mine: ca - acum - o iubesc...

 

Din aceeasi categorie:

I-am promis că am s-o fac, şi-acum nu ştiu cum să scap...

I-am promis că am s-o fac, şi-acum nu ştiu cum să scap...

Trec prin ceea mai delicata si totodata cea mai ciudata perioada a vietii mele. Sunt un om serios, familist convins si sot devotat, am o sotie minunat...

Citeşte mai mult...

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Cate sacrificii nu se fac in numele dragostei... Eu, una, fiindca il iubesc pe sotul meu cu disperare, nu renunt la el chiar daca, de un an, am aflat ...

Citeşte mai mult...

De Marian sunt sătulă, îmi trebuie altă sculă...

De Marian sunt sătulă, îmi trebuie altă sculă...

Stiu ca multi din cei ce vor citi povestirea mea ma vor condamna, insa totodata sunt convinsa ca se vor gasi macar cateva reprezentante ale sexului fr...

Citeşte mai mult...

Cum mi-a murit bărbatul cu ochii la fetele de pe internet

Cum mi-a murit bărbatul cu ochii la fetele de pe internet

Cand l-am cunoscut, Marian parea un baiat bun. Cu cine vorbeai, avea numai cuvinte frumoase la adresa lui. Se imbraca cu bun gust, vorbea cautat, nu i...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Abia după ce a luat-o altul, am ajuns s-o iubesc pe cea care mă iubea