gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun17022019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Iubirea a învins orgoliile

Evaluare: / 1
1
Index
Iubirea a învins orgoliile
Pagina 2
Toate paginile

Se spune ca oamenii indragostiti isi pierd mintile si nu mai judeca normal. Ei bine, in ceea ce ma priveste, sunt de acord, pentru ca, in numele iubirii, am comis cele mai nebunesti fapte din viata mea, fapte de care nu ma credeam in stare. Dar, sa fiu bine inteleasa: vorbesc aici de iubirea adevarata, pura, nepervertita. Acea iubire care nu doar te face sa simti fluturi in stomac, ci care face pamantul sa se invarteasca. Iubirea impartasita reciproc, de doi oameni, la nivel molecular, spiritual si spatial. Despre ea este vorba in randurile ce urmeaza...

Sunt Laura M, din Pitesti. Am 34 de ani si, de cateva luni, sunt divortata. Am fost casatorita cu Anton Macarie timp de 10 ani, si impreuna l-am conceput pe Florin, baiatul nostru care acum are 7 ani. De ce am divortat? Foarte simplu: am facut-o fiindca am intalnit iubirea vietii, sufletul meu - pereche, si nu mai puteam trai decat alaturi de el. Efectiv, simteam ca-mi vine sa-mi smulg carnea de pe mine cand nu eram impreuna cu el... E vorba de Marius, un barbat cu patru ani mai in varsta decat mine, pe care l-am cunoscut in urma cu 7 ani, la putin timp dupa ce il nascusem pe Florin.

In ziua cu pricina ma plimbam in parc, usor distrata, impingand caruciorul in care dormea cel mic, cand, deodata, am avut senzatia ciudata si inexplicabila ca trebuie sa intorc capul. Am privit peste umar, si atunci privirea avea sa mi se intersecteze cu aceea a unui barbat inalt, chipes, cu trasaturi suave si blande. Nu stiam, la vremea respectiva, daca si-a aruncat ochii spre mine cand mi-am indreptat eu atentia spre el, ori daca ma privea dinainte. Dar azi, dupa desfasurarea ulterioara a evenimentelor, sunt sigura ca ne-am privit exact in aceesi clipa, sunt absolut convinsa ca a fost vorba de o intalnire karmica, o intalnire care s-a produs intrucat toate fortele universului au conspirat in acest sens...

Eu si strainul ne-am privit cateva momente, dupa care, rusinata, am lasat privirea in pamant. Eram imbujorata, pentru ca imi simteam obrajii arzand, si in sinea mea ma miram de indrazneala pe care o avusesem. Eram de 3 ani casatorita cu Anton, un om bun, pe care il iubeam si cu care tocmai concepusem un copil, asa incat sa flirtez, chiar si numai cateva clipe, cu un alt barbat, mi se parea nu doar imoral, ci si aburd. Cu toate acestea, fapta se consumase cu adevarat, iar continuarea avea sa fie si mai de neinteles pentru mine.

Spre uimirea mea, cand am depasit momentele de stanjeneala si am saltat capul, aveam sa constat ca sarmantul barbat se afla acolo, exact in fata mea. Nu stiu cum facuse, dar statea la niciun metru de mine, si ma privea, din nou, direct in ochi. Fugitiv, am remarcat ca, la randul sau, impingea un carucior in care se afla un copil, dupa care, ca magnetizati, ochii mi s-au fixat din nou pe cei ai barbatului. Nu imi explic nici in ziua de azi ce resort sufletesc a declasat reactia, care nu ma caracteriza defel, insa stiu sigur ca l-am privit ca hipnotizata in timp ce el parea la fel de pierdut. Contactul vizual, desfasurat intr-o tacere deplina, avea sa fie intrerupt de plansul lui Florin, insa la finalul sau aveam sa constat un lucru uluitor: atunci, acolo, impotriva oricarei legi a firii, ma indragostisem ! Si, mai mult, pentru ca intamplarea sa fie cu adevarat halucinanta, aveam sa aflu ulterior de la Marius, cum se numea barbatul, ca tot atunci, tot acolo se indragostise si el de mine.

Acum, ar trebui sa va fac sa intelegeti de ce mi se parea o asa de mare absurditate ceea ce v-am povestit. Pentru asta, e suficient sa va reamintesc ca eram o femeie maritata, care isi iubea sotul si care nici macar cu gandul nu calcase stramb vreodata. Mai mult decat atat, cu putin timp in urma iubirea noastra daduse rod, nascandu-se Florin, astfel ca o eventuala aventura sau macar un banal flirt cu un alt barbat erau aprioric excluse. Sau, ca sa fiu si mai exacta, erau de-a dreptul aberante. Insa, cu toate astea, in ciuda convingerilor mele sanatoase si a caracterului frumos pe care il mostenisem de la parinti, aveam sa calc peste toate principiile mele de viata si aveam sa ma cuplez cu Marius.

Cum a fost posibil asa ceva? Greu de spus. Ce stiu sigur este ca dupa prima intalnire cu strainul care inca era Marius pentru mine, au urmat altele, tot in parc. Sotia lui nascuse de curand o fetita pe nume Agnes, iar el intrase in concediu postnatal, cum fac tot mai multi tati in ziua de azi. Asa se face ca ne-am cunoscut tot mai bine, cu fiecare zi petrecuta impreuna in parc devenind tot mai apropiati. Nu stiu cum sa va explic, dar intre noi era un fel de atractie magica! Pur si simplu, ne priveam minute in sir unul pe celalalt direct in ochi, fara jena, ne sorbeam din priviri cu nesat, fiindu-ne clar ce se nascuse in fiecare din noi: iubirea, chemarea, dorinta! O forta mai presus de orice logica ne impiedica sa ne opunem atractiei irezistibile pe care o simteam amandoi. Nu mai gandeam cu mintea, ci cu inima!

In cele din urma, am facut dragoste cu Marius. Nu am mai putut sa ne opunem dorintei cosmice de contopire, caci iubirea noastra sublimase, noi devenind simple marionete in mainile destinului. Ah, nu am sa uit niciodata acea zi, acea prima impletire a trupurilor! Copilasii dormeau linistiti in carucioare, cu suzetele in gura, si nu s-au trezit deloc pana cand nu s-a consumat si ultima secventa a amorului. Un amor pe cat de salbatic, pe atat de incarcat de trairi sufletesti, un amor care - desi nu stiam atunci - avea sa ne uneasca pe vecie...


Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Iubirea a învins orgoliile