gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed22052019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Liana i-a luat viața unuia, dar mi-a salvat-o pe a mea

Evaluare: / 2
1

S-ar putea sa nu vi se para iesita din comun povestea mea, insa, in ceea ce ma priveste, nu am cunoscut pe nimeni care sa se casatoreasca si apoi chiar sa cunoasca fericirea alaturi de cineva care a luat viata unui om. Dar eu am facut-o: m-am insurat cu o criminala, iar acum sunt un om pe deplin implinit! Pentru asta trebuie sa ii multumesc Lianei, care, la propriu si la figurat, m-a salvat de pe marginea prapastiei, atunci cand eram decis sa ma sinucid.

- Hei, nu face asta! Viata e minunata! Opreste-te, te rog, si asculta-ma inainte sa sari!

Acestea au fost cuvintele care m-au tinut in loc, in urma cu 15 ani, atunci cand, desi nu aveam decat 33 de ani,  simteam ca nu mai am pentru ce sa traiesc si vroiam sa ma arunc in prapastie...

Ma aflam in muntii Bucegi si urcasem cu telecabina pana la Babele, cabana unde bausem cateva pahare cu rom pentru a prinde curaj. Nu-mi mai era deloc teama s-o fac, mai ales ca planuisem totul in detaliu. Doream numai sa se termine totul, sa scap cat mai repede! Am tras adanc aer in piept si am scrutat piscurile invelite in nori: Doamne, ce priveliste de vis! Cu ea intiparita pe retina aveam de gand sa parasesc lumea acesta. Pentru o clipa am ezitat - o clipa cat o eternitate, in care parca mi-am revazut toata viata. O clipa la finalul careia, chiar cand sa sar in gol si sa ma las inghitit de abis, s-a auzit, cum va spuneam, un glas suav de femeie care insista:

- Te rog, nu face asta! Asculta-ma inainte sa sari! Dumnezeu ne-a dat viata, si numai El are dreptul sa ne-o ia!

Si culmea, ironia sortii: erau vorbe rostite de cineva care luase o viata! Insa atunci nu stiam asta, asa ca m-am oprit. Poate daca as fi stiut de crima comisa de cea care imi vorbea, nu as mai fi stat pe ganduri. Asa insa, am stat. Nu stiu de unde si cum aparuse femeia in spatele meu, dar m-a facut sa aman saltul chiar cand imi inclinasem corpul inainte, gata sa imi iau zborul. Iar apoi n-am mai sarit deloc...

Cum am ajuns insa sa comit suicidul? De ce nu mai vroiam sa traiesc cand, la varsta mea, aveam inca viata inainte? Ei bine, la momentul respectiv se adunasera deodata toate necazurile pe capul meu, primisem lovitura dupa lovitura: in numai doi ani, imi pierdusem ambii parinti (fumatori inraiti), rapusi de acelasi cancer la plamani; cu doua luni in urma, postul de subinginer pe care il ocupam intr-o firma de constructii fusese restructurat, si ajunsesem somer; cu cateva saptamani inainte, nevasta-mea intentase divort pentru ca se amorezase de seful ei; si, nu in ultimul rand, aveam impresia ca exista o conspiratie impotriva mea, caci toti prietenii ma ocoleau si nu ma mai vazusem cu niciunul de foarte mult timp.

Prin urmare, cum nu mai puteam suporta umilinta, durerea si singuratatea, alesesem varianta usoara, lasa, a dulcii renuntari. Concret: desi pana atunci nu fusesem decat un consumator ocazional de alcool, peste noapte m-am luat de baut serios! Cum, in asteptarea divortului, nevasta se mutase la amantul ei, eu ramasesem singur si am inceput sa vand de prin casa pentru a face rost de bani pentru tarie – beam in special coniac si vodca, dar nu ziceam nu nici la rom sau palinca. Beam vartos, de unul singur, de dimineata pana seara, si de seara pana dimineata! Beam intruna, numai cand adormeam rapus nu beam! Cu mintea incetosata de alcool, nu e asadar de mirare ca a incoltit si s-a dezvoltat extrem de rapid, ajungand la maturitate, gandul sinuciderii... Dar Liana a fost, cum va spuneam, un inger al providentei aflat in locul potrivit, la momentul poritivit.

- Nu mai am nimic, am pierdut tot! Nu mai am de ce sa traiesc. Viata nu e deloc minunata...

Astfel i-am raspuns femeii marunte si fragile, purtand in spinare un rucsac mai mare ca ea, care ma oprise inainte sa sar. Si am fost cat se poate de sincer, caci i-am spus exact ce simteam in acele momente. Apoi i-am soptit in timp ce ma intorceam din nou cu fata spre prapastie:

- Adio! Imi pare rau, trebuie sa sar!

Insa tot n-am sarit! Si asta nu fiindca intre timp femeia se apropiase pe nesimtite de mine incat m-a putut atinge pe umar, ci fiindca am auzit-o soptind ceva ce m-a socat, impietrindu-ma:

- Stai, te rog! Eu am omorat un om! Am luat o viata, acum am sansa sa salvez una. Vreau sa te salvez pe tine!

...Si asa m-a salvat pe mine cea despre care putin mai tarziu, la un ceai fierbine in cabana Babele, aveam sa aflu ca o cheama Liana, ca are 30 de ani si ca este vaduva intrucat isi omorase sotul! Tot atunci, Liana mi-a povestit franturi din trecutul sau, si asa am inteles ca fusese un suflet chinuit, trist, fara noroc in viata. Parintii sai, oameni simpli de la tara, dar cu principii ferme, o crescusera in regim spartan, si asa se face ca, din intreaga sa copilarie, cele mai multe amintiri le are cu bataile incasate de la tatal sau... Desi, din spusele sale, nici mama ei nu se lasa mai prejos, ci o biciuia cu ramura de salcam de fiecare data cand facea o cat de mica greseala. Intr-o zi, biata fata a trebuit sa stea de dimineata pana seara pe coji de nuci, pe prispa, drept pedeapsa fiindca s-a trezit dupa rasaritul soarelui si nu era gata pentru munca campului...

- Tare grea si nefericita copilarie am avut, Simion! Grea de tot. Bine ca a trecut!

Asprimea parintilor avea sa continue chiar si cand Liana nu mai era copila, ci o tanara si frumoasa adolescenta. De exemplu, ea nu avea voie sa se imbrace decat cu ce decidea mama sa, nu iesea niciodata seara din casa si trebuia sa munceasca in gospodarie mai mult decat o faceau sclavii negri pe plantatiile de bumbac din Louisiana anilor 1900... Si, in timp ce alti elevi de varsta ei gaseau diverse moduri de a se distra dupa scoala, Liana nu avea ca distractie decat smotrul in casa si in ograda.

- Foarte trista si mohorata adolescenta am avut, Simion! Trista rau! Bine ca a trecut si asta!

Si inca nu e totul: tot parintii au fost cei care i-au impus Lianei casatoria cu fiul primarului comunei din acea perioada! Deh, se dusese vestea ca fata e harnica, neprihanita si supusa, cu frica de parinti si de Dumnezeu, si atunci primarul a vrut-o ca nora. Iar parintii au dat-o fara ca macar sa o intrebe daca e de acord, daca il place pe baiat, daca va fi fericita si asa mai departe. Liana nu s-a putut opune, caci ar fi fost o mare jignire adusa primarului, asa ca s-a supus si s-a maritat... Dar n-a fost deloc fericita, ba dimpotriva! Barbatul ei era un om tare hain si crud, plin de vicii, foarte egoist si extrem de violent: bea ca un porc si i se punea pata din senin pe ea, iar atunci o batea de o snopea fara niciun motiv – caci era chiar o femeie de casa, foarte muncitoare, si o sotie devotata.

- Foarte dureroasa casatorie am avut, Simion! Cumplit de dureroasa! Bine ca a trecut si asta!... ca, daca nu il omoram eu pe el, ma omora el pe mine!

Dar cum ajunsese Liana la crima? Cum a ajuns o fiinta atat de plapanda, de blajina si de credincioasa sa curme o viata, indiferent cat de ticalos era cel carei ii apartinea? Simplu: a fost o crima comisa in disperare de cauza, o crima in legitima aparare! Intr-o noapte, barbatul ei venind acasa beat mort, avea, ca de obicei, chef de harta. Ea, stiindu-l violent din fire si satula fiind dupa cat incasase de la el, nu i-a reprosat nimic si nici nu l-a intrebat unde a fost, ci doar i-a pus masa si s-a interesat daca se simte bine. Nu a banuit nicio clipa ca grija ei, fireasca intr-o casnicie, indiferent cat de nereusita ar fi aceasta, avea sa fie scanteia care va aprinde imaginatia bolnava a monstrului cu chip de om si va declansa prapadul... Cam asa a inceput totul, cu el urland ca apucatul si lovind-o cu pumnii si picioarele in burta, ca in incrancenatele dispute ale luptatorilor K1:

- De cand iti pasa tie de mine, fa, tarfa proasta? Imi tii tu mie socoteala, daca mi-e rau sau bine?...

Si da-i, si omoara la ea, pana cand biata Liana n-a mai rezistat, si, sub ploia de lovituri, a cazut. Atunci, probabil excitat de agonia femeii, bestia a scos din sertar un cutit mare de bucatarie si a urlat ca dementul:

- Te omoooor, jigodie! Scoala-te de acolo, ca te omor!

Insa ea, nici sa fi vrut, nu putea sa se ridice – atat de tare o tocase canalia! Asa ca a ramas jos, pe covor, incercand sa se apere cu mainile deasupra capului. De unde sa fi stiut Liana ce va urma?... Ca barbatul, indopat cu alcool, se va impiedica si va cadea peste ea?... Si ca, in timpul incaierii ce a urmat, fara ca ea macar sa stie cum s-a intamplat, nemernicul va ramane inert?

- M-am trezit cu el peste mine, cu ditamai cutitul in mana, gata sa ma intepe! Apoi, incercand sa ma apar, l-am prins de incheietura si ne-am rostogolit pe covor. Iar cand am reusit sa ma smulg, am bagat de seama ca el nu mai misca si am vazut cutitul infipt chiar in inima lui: era mort!

Astfel mi-a descris Liana episodul crimei pe care a comis-o, jurandu-se ca nu isi poate explica nici astazi cum a ajuns cutitul in inima sotului... Atunci cand ne intalnisem in Bucegi, ea se afla intr-o minivacanta, pe cont propriu, nu la mult timp dupa terminarea procesului. Fusese achitata, fiind gasita in legitima aparare, si plecase tocmai pentru a incerca sa lase in urma drama prin care trecuse.

Dupa episodul din varf de munte, m-am intalnit cu Liana vreme de cateva luni. Astfel, in timp ce ea ma ajuta in toate modurile posibile sa revin pe linia de plutire, eu faceam tot ce eram in stare ca ea sa uite cosmarul trait alaturi de fiul primarului. Aveam sa ne cunoastem asadar tot mai bine, iar sentimentele idilice, mijite natural, aveau sa se transforme treptat intr-o iubire pura. Prin urmare, decizia casatoriei a venit in cel mai firesc mod:

- Trebuie sa ne casatorim, Liana! Soarta ne-a adus impreuna, si amandoi avem dreptul la fericire, la o noua viata!

- Trebuie, Simion! Ne iubim, avem tot dreptul din lume...

...Si ne-am "luat"! Dupa cununie, am locuit o vreme in garsoniera pe care parintii Lianei i-o cumparasera ca gest reparator pentru tot raul pe care i-l facusera obligand-o sa se marite. Ulterior, odata ce procesul si partajul cu fosta mea sotie s-au terminat, cu banii obtinuti dupa divort si cu cei scosi din vanzarea garsonierei Lianie, ne-am cumparat un apartament cu doua camere chiar in centrul orasului!

Ce am omis sa va spun e ca, la scurt timp dupa ce am cunoscut-o pe Liana, la fel de usor cum ma luasem de baut, tot asa ma si lasasem. In plus, mi-am gasit un post de subinginer unde eram platit aproape dublu fata de cat castigam la anteriorul loc de munca! Iar in ceea ce o priveste pe sotia mea, care mereu a fost priceputa la toate, ea a ales sa se angajeze – pe un salariu confidential de mare... - ca bucatareasa la un restaurant de lux. Viata mea s-a schimbat atunci radical din toate punctele de vedere, a capatat un nou sens, si prin urmare nu am fost foarte mirat cand vechii prieteni au reinceput sa apara unul cate unul si, cu sinceritate, sa-mi spuna:

- Simion, erai toxic, prezenta ta era nociva! Am incercat in fel si chip sa te ajutam, dar ai refuzat sistematic. Apoi ai devenit nesuferit, ne-ai jignit si ne-ai scuipat! D-asta am dat bir cu fugitii...

Astazi, la 48 de ani, sunt un om implinit si fericit, desi am ca sotie o criminala! Pentru ca, stricto senso, Liana tot criminala ramane... O criminala cu un suflet minunat insa, femeia care in urma cu 15 ani m-a intors de pe marginea prapastiei si pe care de atunci o iubesc, o respect si o sustin in toate. Iar Liana, la randul ei, imi dovedeste in fiecare zi ca a ramas acelasi inger salvator pentru mine. Avem doi baieti mari, frumosi si destepti - Decebal are 13 ani, iar Traian are 11 – si chiar nu stiu ce mi-as mai putea dori acum. Parca traiesc un vis, un vis sublim care nu ar fi prins viata daca Liana nu ar fi aparut din senin in varf de munte si nu mi-ar fi spus cu vocea ai suava:

- Hei, nu face asta! Opreste-te, te rog! Viata e minunata!

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Apariția copilului a dus la dispariția dragostei

Apariția copilului a dus la dispariția dragostei

Singuratic si retras din fire, mi-am intemeiat destul de tarziu o familie. Pe sotia mea, Marcela, am cunoscut-o la locul de munca. Eram colegi de pest...

Citeşte mai mult...

Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot

Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot

Intortocheate sunt caile Domnului! Nu m-am gandit nicio clipa, dupa ce sotul meu imi intrase in dizgratie si ma decisesem sa scap de el, ca in final v...

Citeşte mai mult...

M-a lăsat gravidă un tânăr care ar putea să îmi fie fiu

M-a lăsat gravidă un tânăr care ar putea să îmi fie fiu

Numele meu este Cornelia, am 45 de ani si abia astept sa va povestesc cum l-am cunoscut pe Horatiu, cum l-am cucerit si cum l-am facut sa ma iubeasca ...

Citeşte mai mult...

Am alergat după Ariana de şapte ori, peste şapte mări şi şapte ţări...

Am alergat după Ariana de şapte ori, peste şapte mări şi şapte ţări...

Povestea mea este o poveste de dragoste. Citind-o, veti constata cat de mult mi-am dorit sa o cuceresc pe cea care mi se strecurase in suflet si imi f...

Citeşte mai mult...

Comentarii 

 
0 #1 Virgil 23-09-2013 22:19
O, Doamne! Intortocheate mai sunt caile dragostei...
 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Liana i-a luat viața unuia, dar mi-a salvat-o pe a mea