gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed18102017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

M-a îngrășat ca pe un porc și m-a părăsit ca pe un bou

Evaluare: / 0
1

Probabil ca nu sunt nici primul, nici ultimul barbat din lume care s-a indragostit nebuneste de o femeie si a facut pentru ea o multime de sacrificii. Insa in cazul meu, toate stradaniile s-au dovedit inutile in final, pentru ca aceea pe care am incercat in fel si chip sa o fac fericita – lasandu-ma chiar modelat fizic dupa gustul sau – m-a parasit fara remuscari. Si culmea! – asta avea sa se intample dupa ce am ajuns sa arat exact asa cum isi dorea ea...

Cand am cunoscut-o pe Adela, in urma cu 2 ani, aveam 35 de ani si 75 kg. La o inaltime de 1,75 metri, pot spune ca eram bine proportionat si, posesor al unui chip cel putin placut, nu am dus vreodata lipsa de admiratoare. Ba dimpotriva. Am avut mereu succes la femei, singura grija fiind sa evit oportunistele, fripturistele sau usuraticele... In urma cu 2 ani, cum ziceam, iesisem dintr-o relatie istovitoare de aproape 4 ani si nu prea credeam ca ma voi mai indragosti prea curand. Insa daca e sa te loveasca, atunci te loveste cand te astepti mai putin! Iar pe mine m-a lovit in timpul serviciului, atunci cand am mers la un client ca sa fac setarile necesare pentru instalarea Internetului. Trebuie sa va spun ca ma numesc Virgil Istrate si lucrez de cativa ani ca inginer de sistem la o firma furnizoare de Televiziune prin cablu si Internet.

Clientul la care m-am deplasat in ziua acea fatidica s-a dovedit a fi de fapt... o clienta. Si inca nu una oarecare, ci o domnisoara superba ce locuia cu chirie intr-o garsoniera din Centrul Vechi al Capitalei. Nu avea mai mult de 27 de ani, iar fizicul sau in mod cert facea barbatii sa isi intoarca, pe strada, capetele dupa ea. Avea cam 1,70 metri si nu mai mult de 50 kilograme, sani rotunzi si vigurosi, ca niste ghiulele, picioare zvelte si drepte, ca de iapa naravasa, fund bombat si ferm, ca doi pepeni din Brazilia alipiti si – mai ales – un chip cu trasaturi foarte delicate si expresive, din care ochii albastri, blanzi si adanci nu puteau sa nu fie remarcati dintr-o singura privire. Tenul trandafiriu, specific nordicilor, si parul blond – auriu faceau sa nu existe urme de indoiala: fata aceasta era o ariana superioara, un exponent perfect al genului feminin! Pe numele sau Adela Barbu (aveam sa aflu completand bonul de comanda si factura), tanara era foarte sociabila si dezinhibata; m-a tutuit inca de la bun inceput, cand mi-a deschis usa si am pasit in casa, in timp ce  eu inca o examinam:

- Buna! Te servesc cu o cafea? Sau poate doresti o bere? Am si bere fara alcool... Apropo, eu sunt Adela! a adaugat zambind si aratandu-si o dantura perfecta, apoi mi-a intins mana barbateste.

Recunosc ca fusesem la multi clienti, dar nu ma asteptam sa dau peste o asa scumpete de fata si care pe deasupra sa fie si atat de prietenoasa!

- Virgil ma numesc! m-am prezentat la randul meu, si i-am strans palma mica si fina intr-a mea. Apoi i-am zambit larg, i-am multumit pentru oferta si am acceptat cafeaua.

Toata treaba a durat mai putin de un ceas, timp in care – trebuie sa recunosc – mi-a fost destul de greu sa ma concentrez la ce aveam de facut... Asa de atragatoare era gazda! La final, lasand totusi stinghereala la o parte, am indraznit sa o intreb daca ar iesi la o cafea cu mine, iar ea a acceptat fara sa stea pe ganduri, ceea ce m-a facut sa plec fericit, coborand scarile pe sarite – asa de entuziasmat eram!

Lucrurile au evoluat ulterior incredibil de frumos pentru mine. Desi cu putin timp in urma imi spusesem ca nu-mi mai trebuie iubire si imi propusesem sa stau o vreme singur, ca sa imi trag sufletul si sa-mi fac ordine in prioritati, frumusetea Adelei m-a facut sa ma razgandesc. Ne-am apropiat destul de repede si dupa numai o luna am devenit un cuplu in toata regula, multumindu-i Cerului pentru asa minunatie ce aparuse in viata mea...

Toate bune si frumoase pana aici! Ca in orice inceput de relatie, cand pasiunea este la cote inalte, iubirea crestea pe zi ce trecea si, dupa nici jumatate de an impreuna, am ajuns sa visam cu ochii deschisi si sa ne facem planuri serioase de viitor; mai exact, discutam tot mai des de casatorie!

Totusi, odata cu scurgerea timpului, nu am putut sa nu remarc ceva, un lucru destul de curios pentru mine: si anume, dincolo de iubirea pentru mine, Adela isi dorea ca eu sa fiu ceva mai robust, mai solid, pentru ca – spunea ea – ii placea sa se simta mica, delicata si fragila, iar asta se intampla atunci cand era dominata de barbatul de langa ea! Initial, am crezut ca glumeste, insa aluziile sale tot mai frecvente sau chiar observatiile directe m-au pus pe ganduri si m-au convins sa mai pun carne pe mine.

- Virgil, mi-as dori sa arati mai puternic, sa degaji mai multa virilitate! N-ar strica sa te mai ingrasi nitel, in special la pulpe, pentru inceput!

Cam in acest fel imi sugera iubita mea sa castig in greutate, alintandu-se si pisicindu-se cum numai ea stia. Iar eu, pentru a-i placea in continuare, nu puteam sa nu tin seama de dorintele sale. Asa se face ca am inceput sa mananc tot mai mult, ba chiar peste puterile mele, doar-doar voi ajunge sa arat mai vanjos si sa trec mai viril in ochii Adelei!

- Virgil, rotunjimile abdominale fac barbatul sa para mai sexi! emitea draga mea enunturi cu valoare de axiome. Ia sa vezi ce bine iti va sta cu putina burtica!

Acum, eu nu pot spune ca am avut vreodata o simpatie prea mare pentru oamenii grasi, motiv pentru care ma si ferisem sa iau proportii si ma mentinusem in limitele normale. Persoanele supraponderale mi se pareau oarecum dizgratioase... Totusi, atat de mult o iubeam pe Adela, incat am ajuns sa nu imi pese ca deveneam tot mai dolofan, iar gusa si burta erau cele mai evidente semne ale transformarii mele in masculul feroce pe care iubita mea si-l dorea alaturi! Practic, mancam tot mai mult si mai gras sau mai dulce, haleam in prostie de la sosuri speciale si ciorbe acre pana la platouri intregi cu fursecuri si prajituri cu crema si frisca.

- E bine asa, Adela, se vede ca ma ingras? Arat mai solid, mai dominator, cum iti place tie? o intrebam din cand in cand pe scumpa mea.

- Da, Virgil, arati grozav! Ma atragi tot mai mult! Nu te opri, continua, daca mai pui cateva kilograme pe tine vei fi chiar un barbat adevarat, pe cinste!

Adevarul este ca nu m-am indoit niciodata de bunele intentii ale Adelei. Asa cum eu o gaseam foarte sexi si atragatoare la numai 50 de kilograme ale sale, ea isi dorea ca barbatul sau sa aiba 100! Iar eu puteam intelege asta. Ce nu puteam intelege insa era satisfactia sa atunci cand, in momentele de intimitate, ma mangaia pe burta dezvoltata treptat ca un dovleac si soptea incantata:

- Superb! Absolut superb!

Au trecut aproape 2 ani de cand eram impreuna, si ajunsesem la 98 de kilograme! Adica ma ingrasasem cu 23 de kile! Parintii, prietenii si colegii de serviciu s-au mirat la unison de noua mea infatisare si imi spuneau ca am exagerat.

- Nu se poate sa continui asa, Virgil! ma atentionau mama si tata! Tu toata viata ai ras de obezi, iar acum pari umflat cu pompa! ma jigneau ei, sperand ca ma voi trezi la realitate si ma voi opri din ingrasat.

Eu stiam insa una si buna: Adela ma iubea asa, gras si viguros, iar eu o iubeam pe ea micuta si firava! Nu contau fitilele pe care le bagau niste amici rautaciosi - ,,Poate te lasa si pleaca, nu vezi cum arati?''... Nici ghimpii pe care ii infigeau colegii de munca - ,,Care femeie iubeste un barbat asa de gras? Cum s-o atraga atata osanza cata ai pus pe tine?'' Degeaba! Tot nu m-am trezit la realitate! Luam totul doar ca pe niste glume, tachinari nascute din invidie, si nimic mai mult.

Abia dupa 2 ani de relatie cu Adela, cand deja batusem suta de kile si devenisem un gurmand notoriu, au aparut primele semne de indoiala. Mai exact atunci cand, intr-un moment de tandrete, dupa o serie de sarutari dulci, ea mi-a soptit alintandu-se ca de obicei:

- Virgil, m-am plictisit! Cred ca nu mai imi plac barbatii solizi si grasi! N-ai putea sa slabesti la loc?

Va dati seama ca in prima faza nu am luat-o in serios! Dupa ce un an si jumatate bagasem in mine ca intr-un spital pentru a deveni masiv si impunator, cum si-a dorit, acum se sucise; nu ii mai placeau corpolentii! Abia dupa ce apropourile si chiar remarcile sau reprosurile directe, batjocoritoare s-au intetit, am inteles ca nu mai era de glumit: Adela ma transformase intr-un mic monstru, iar acum nu o mai atrageam! De altfel, frecventa raporturilor intime scazuse simtitor, iar despre planuri de viitor nici nu mai putea fi vorba – Adela nu mai pomenea nimic. Doar ma ironiza fara mila, razand de mine de fiecare data cand gasea prilejul:

- Virgil, zau asa! Uita-te in jur, cine mai e ca tine? Sau cine mai e cat tine? Arati nasol de tot, pe bune! Mi-e rusine sa mai ies cu tine pe strada!

Finalul este de acum previzibil. In disperare de cauza, am incercat in fel si chip sa slabesc, insa nu am reusit sa o fac peste noapte. Asa ca am mers la un nutritionist renumit pentru clasa sa si am intrat intr-un program strict, dar care insa este de durata... Intre timp, Adela a decis ca nu mai suporta sa aiba alaturi un umflat ca mine. Ea a ales sa ne despartim de-a binelea si prin urmare nu ne-am mai vazut deloc de ceva vreme si nici nu mai imi raspunde la telefon. Eu am ramas singur, cu suncile mele si cu framantarile: Oare cum de a putut fi Adela atat de schimbatoare? Cum de nu a apreciat sacrificiul facut numai si numai pentru ea? Cum de i-a murit iubirea si i-a disparut pasiunea dupa ce m-a modelat dupa gustul sau? Iar eu cum de m-am putut increde orbeste in promisiunea ei ca ma va iubi toata viata daca devin grasun? Cum de nu am luat in seama avertismentele parintilor si ale prietenilor? Cum de am putut fi atat de naiv si de inconstient?...

Intrebari retorice la care urmeaza sa raspuns in urmatorii 2-3 ani, cat va dura procesul de slabire orchestrat de priceputul nutritionist. Un proces lung si anevoios, ingreunat si de singuratatea cu care urmeaza sa ma confrunt – caci din ce semnale primesc, nu prea cred ca voi gasi o alta fata mica, delicata si firava, cum imi plac mie, care sa fie atrasa de un buldozer cum sunt eu acum!

Din aceeasi categorie:

Cum am agățat-o pe Sânziana

Cum am agățat-o pe Sânziana

In urma cu doi ani ma aflam impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Marian, pe plaja de la Mamaia. Bausem cateva beri in timp ce incinsesem babaroasel...

Citeşte mai mult...

Am alergat după Ariana de şapte ori, peste şapte mări şi şapte ţări...

Am alergat după Ariana de şapte ori, peste şapte mări şi şapte ţări...

Povestea mea este o poveste de dragoste. Citind-o, veti constata cat de mult mi-am dorit sa o cuceresc pe cea care mi se strecurase in suflet si imi f...

Citeşte mai mult...

Un drac m-a băgat în azil, dar un înger m-a ajutat să scap...

Un drac m-a băgat în azil, dar un înger m-a ajutat să scap...

Cand va scriu aceste randuri sunt acasa si sunt un om fericit! Chiar daca ma apropii de 70 de ani si am cataracta, reumatism, pietre la rinichi si can...

Citeşte mai mult...

Seful m-a facut la fel cum le-a facut si pe colegele mele

Seful m-a facut la fel cum le-a facut si pe colegele mele

Sunt Mirela Pandispan, din Craiova, am 30 de ani si lucrez la un Institut de cercetare. Impreuna cu mine lucreaza si sotul meu, Marian, dar si cei mai...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire M-a îngrășat ca pe un porc și m-a părăsit ca pe un bou