gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed18102017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot

Evaluare: / 1
1

Intortocheate sunt caile Domnului! Nu m-am gandit nicio clipa, dupa ce sotul meu imi intrase in dizgratie si ma decisesem sa scap de el, ca in final voi ajunge sa ma indragostesc din nou si sa il iubesc nebuneste. Dupa ce am incercat in zadar, aproape 5 ani, sa il determin sa divorteze, purtandu-ma cu el ca o scorpie si tratandu-l ca pe un ticalos, aveam sa ma trezesc la realitate si sa realizez ca Mihai este un om minunat, fara de care acum nu mai concep viata. Insa, pana atunci, numai bietul meu sot stie ce a trebuit sa indure si cata umilinta a suportat...

Cand m-am maritat cu Mihai eram doar o pustoaica naiva. Aveam 24 de ani si credeam ca tot ce zboara se mananca, gandind ca toata viata va fi numai distractie si voie buna. Ca lucrurile nu aveau sa stea deloc asa am aflat dupa numai trei ani de casatorie, atunci cand Mihai, care era cu patru ani mai in varsta ca mine si lucra ca stomatolog intr-o clinica privata, castigand foarte bine, mi-a explicat prin vorbe simple, spuse cu duhul blandetii:

- Lavinia, cred ca ar fi mai bine daca ti-ai lua si tu serviciu! Rezervele pe care le aveam de dinainte de nunta s-au epuizat, iar parintii nu prea mai pot sa ne ajute. Asa ca, daca vrem sa facem un copil si sa il crestem in bunastare, ar trebui sa punem niste bani deoparte. Ce zici?

Ce puteam zice, cand propunerea sotului meu ma luase complet pe nepregatite? Ce-i drept, eu terminasem Facultatea de Stiinte Economice, insa nu muncisem nicio zi in viata mea, pentru ca aveam un cheag substantial si, cum ziceam, Mihai facea bani frumosi ca dentist. Asa ca nu vedeam de ce ar fi trebuit sa intru in campul muncii la numai 27 de ani, mai ales ca nu discutasem niciodata subiectul "copii". Motiv pentru care m-am alintat cum stiam eu mai bine si i-am raspuns lui Mihai pe un ton dulce, de pisica torcand molcom in poalele stapanei sale:

- Mihai, te rog, nu ma mai tachina, ce ai cu mine? Nu ne iubim noi ca nimeni altii, nu avem noi o viata frumoasa impreuna? Nu cred ca trebuie sa ne grabim cu copiii, asa ca nu e nici cazul sa ma angajez, dragul meu... Hai mai bine sa facem dragoste, si nu mai aminti de asa chestiuni delicate, e-n regula?

Din pacate, insa, n-a fost in regula... Mihai a continuat sa aminteasca de "chestiunile delicate", si nu numai ca a amintit, insa a devenit de-a dreptul insistent, in urmatoarele luni punand o presiune tot mai mare pe mine... Acesta avea sa fie de altfel si motivul pentru care, treptat, am inceput sa ma racesc, iar sentimentele pentru sotul meu au inceput sa scada. Fiindca eu simteam nevoia sa mai "copilaresc", sa traiesc in continuare fara nicio grija si fara sa muncesc, in timp ce el isi dorea copii si considera ca e cazul ca si eu sa contribui la bugetul familiei. Ce aberatie: sa renunt la viata mea tihnita de acasa si sa ma angajez! De aici si pana la o ruptura in toata regula nu a mai fost decat un pas, un pas pe care l-am facut pe nesimtite...

Au urmat cativa ani de chin atat pentru mine, cat si pentru Mihai, iar in cele de mai jos va voi descrie numai cateva din magariile pe care i le-am facut sotului. Pentru ca, spre rusinea mea, eram atat de furioasa si dezamagita de Mihai, incat la un moment dat am simtit ca nu mai suport sa il vad. Asa  de mult il uram! Vrand sa ma despart de el, dar neputand sa o fac din teama de a fi etichetata de rude si cunostinte drept o  sotie imorala, am constientizat ca singura solutie era aceea de a-l face pe el sa divorteze. Drept pentru care, cum ziceam, in mod constient am inceput sa ma port cu sotul meu ca o veritabila scorpie si sa il tratez ca pe o lichea.... Ceea ce, in fond, si era, in opinia mea de atunci, din moment ce insista sa ma angajez si sa facem copii.

Mai intai, m-am apucat de bautura! Niciodata nu fusesem mare amatoare de alcool, insa am inceput sa beau din doua motive: pe de o parte, imi era mai usor sa il suport pe Mihai in preajma mea; iar pe de alta, speram ca faptul ca ma vede pilita il va face sa ma vada tot mai lipsita de feminintate, tot mai respingatoare. Mai mult chiar, atunci cand beam, prindeam curaj si, desi el nu gresea cu nimic, il jigneam in cele mai urate moduri. De pilda, o data, cand eu eram beata, iar el a avut neinspirata ideea de a-si manifesta dorinta erotica, l-am pus la punct cam asa:

- Ce vrei, Mihai? Cersesti sex? Nu vezi ca arati ca un mascarici patetic? Ce sa fac cu tine, cand nu esti bun de nimic la pat? Nu ma culc cu tine nici moarta!

Din fericire, sotul meu nu s-a manifestat niciodata ca un om agresiv, el fiind impotriva oricarei forme de violenta, iar pe deasupra a avut mereu un calm monumental... Caci probabil un alt barbat, il locul sau, m-ar fi calcat in picioare, si nu alta! El, insa, dupa ce ii faceam o scena precum cea descrisa mai sus, ramanea linistit, tacut si, refugiindu-se in lectura unei carti cu tema religioasa, ma privea cu compasiune si imi spunea cateva vorbe din suflet:

- Pace tie, Lavinia! Pace tie, suflet pribeag! Domnul fie cu tine!

Ah! Nici nu va dati seama ce tare ma enervam cand il auzeam debitand lozincile acelea biblice. Imi venea sa ii sparg capul, si nu alta! De altfel, nu doar o data, inainte sa se retraga in dormitor, azvarleam in el cu orice imi pica in mana: farfurii, carti, obiecte decorative si multe altele. Abia dupa ce Mihai pleca in camera sa, imi treceau nervii si ma linisteam, pentru ca a doua zi, odata ce venea de la cabinet, sa o luam de la capat: eu beam, il jigneam si il agresam, iar el se refugia in dormitor cu cartile sale, nu inainte de a ma scoate si mai tare din sarite, privindu-ma cu mila si trimitandu-mi pace:

- Pace tie, Lavinia! Lumina si caldura sa ai! Domnul fie cu tine!

Uneori, dupa o astfel de disputa, stateam si ma intrebam oare de ce, dupa cate urari crestine imi adresa sotul meu, Domnul nu se indura sa ma scape odata de "tiran" si sa il faca sa divorteze. Abia mult mai tarziu, dupa cativa ani, aveam sa inteleg ca vorbele frumoase ale lui Mihai erau incarcate cu energie pozitiva si contau, iar Domnul chiar era cu mine... Insa pana atunci aveam sa devin o jogodie si mai mare, care ii facea omului ei viata un adevarat calvar. Caci cum sa nu fi fost asa cand, de pus problema raporturilor intime, firesti intr-un cuplu casatorit, nu se mai pusese de doi-trei ani? Dormeam in camere separate, iar Mihai, bietul de el, nu mai stia de un car de vreme ce e acela amor... Si asta inca nu e tot.

Mai departe, fiindca sotul meu incasa cu stoicism loviturile, dar nu cadea (a se citi "nu divorta"), am decis sa fiu si mai rea, si mai cainoasa... Concret, am inceput prin a nu mai face nimic in casa: nu mai gateam, nu mai spalam, nu mai calcam si nici macar nu mai stergeam praful. Mihai a observat, desigur, nesimtirea mea, caci altfel nu am cum sa ii spun, insa nu m-a fortat in niciun fel sa ma reapuc de menaj, ci il facea el seara, dupa munca. Asa ca, tot mai iritata fiind din cauza ca Mihai nu divorta, ci continua sa inghita tot amarul pe care i-l faceam, am trecut la ultima faza a planului meu: sicane fara incetare! Si, credeti-ma, sunt tare inventiva cand vine vorba de a sicana pe cineva...

Astfel, cand Mihai dorea sa urmareasca un meci de fotbal la TV, eu ii schimbam canalul si puneam manele, pe care nu le suportam nici eu, daramite el, fan al rockului anilor 80. Cand pornea combina, ca sa asculte, in sfarsit, muzica sa preferata, ma puneam cu pumnii pe ea si o opream. Cand trebuia sa scriu ceva, chiar un lucru lipsit de importanta, nu scriam pe o hartie oarecare, ci rupeam o fila dintr-una din cartile sale spirituale. Cand ma atentiona sa nu ating cristalele speciale, asezate strategic prin toata casa si activate de el insusi, atunci puneam intentionat mana pe ele si le ciobeam. Si, cate si mai cate alte sicane... Cum insa, spre stupoarea mea, Mihai nu se enerva macar, nu tipa la mine, nu ma jignea, ci ma lasa mereu in pace, nu am mai putut rezista, si odata, dupa aproape 5 ani de convietuire in infern, am izbucnit de-a dreptul:

- Mai omule, tu esti nebun? Nu te-ai saturat de viata asta mizerabila alaturi de mine? De ce nu divortezi, sa fii iar liber si sa iti gasesti o femeie care sa te iubeasca si pe care sa o iubesti?

- Pentru ca te iubesc pe tine, Lavinia, si nu vreau sa imi gasesc alta femeie! D-asta nu divortez!

...Asa mi-a raspuns Mihai, facandu-ma sa raman blocata si sa ma intreb atunci daca nu cumva era intr-adevar nebun. Peste nu mult timp, insa, aveam sa ma lamuresc ca de fapt era un om cat se poate de normal, un barbat indragostit de sotia sa indiferent cat de nemernica incerca ea sa fie in relatia cu el. Iar de atunci viata mea avea sa cunoasca o mare cotitura...

Era in primavara lui 2007. Desi ma tot incapatanasem sa nu muncesc, nu pot spune ca nu ne descurcam cu banii pe care ii castiga Mihai. O duceam destul de bine si ne permiteam o minivacanta la munte, motiv pentru care i-am spus sotului ca doresc sa mergem cateva zile la Predeal. El a protestat mai mult formal, stiind ca oricum nu o scoate la capat cu mine, si asa se face ca am plecat la munte. Nu stiam ca acolo ma astepta un schior inconstient, care, la capatul unei curse nebune, avea sa nu mai poata frana la capatul pistei, ci avea sa intre de-a dreptul in multime. Din nefericire, cea mai afectata aveam sa fiu eu, caci, dintre toti, schiorul tocmai pe mine m-a lovit in plin, aruncandu-ma cat colo si izbindu-ma cu capul de o stanca. Cand m-am trezit, eram la spital, iar la capul patului se afla Mihai, de la care am aflat ca zacusem in coma nu mai putin de doua zile.

Acum, privind in urma, pot spune cu mana pe inima ca acela a fost momentul in care am avut revelatia: cand mi-am revenit din coma si l-am gasit pe Mihai langa mine. Atunci, parca lovita de trasnet, am inceput deodata nu numai sa vad altfel lucrurile, ci si sa SIMT altceva. Toate rautatile, toata suferinta si umilinta provocate sotului meu mi s-au parut niste fapte ilogice, nebunesti, fara nicio acoperire. Cand el ma iubea din tot sufletul, imi asigura traiul si bunastarea, imi era devotat si accepta toate mizeriile pe care i le faceam - cum oare sa nu realizez ce om minunat aveam langa mine? Ei bine, atunci am realizat... Dorinta lui Mihai de a avea impreuna copii mi s-a parut nu numai indreptatita, ci chiar cea mai frumoasa declaratie de iubire posibila! Iar incapatanarea mea de a ramane casnica si de a nu lucra, dupa ce terminasem o facultate - o uriasa tampenie lipsita de sens. Caci, in fond, aproape toata lumea merge la serviciu, nu-i asa? Atunci de ce as fi eu mai cu mot, mai ales ca, intr-adevar, cresterea unui copil implica un efort material deloc neglijabil?

Nu am putut sa ma arunc in bratele sotului meu si sa ii cer iertare chiar atunci, din pricina durerilor si a ametelii. Insa, imediat ce am fost in stare, am facut-o! Iar Mihai bineinteles ca m-a iertat, pentru ca, de fapt, ma iertase de mult; ma iertase in fiecare zi in care imi batusem joc de el. Ne-am imbratisat cu disperare pentru prima data dupa ani buni in care aproape nu ne atinsesem, perioada in care il urasem pe omul iubit! Ce absurd si ce pacat!... Dupa ce ne-am sters amandoi lacrimile de fericire ce ne acopereau obrajii, Mihai mi-a spus ceva ce m-a facut, dupa foarte mult timp, sa izbucnesc in ras:

- Pace tie, Lavinia! Lumina si caldura sa ai! Domnul fie cu tine!

De atunci au trecut alti cinci ani. Eu am lucrat doi, dupa care l-am nascut pe Gabriel si am ramas acasa. Acum sunt insarcinata din nou si sunt cea mai fericita femeie din lume alaturi de sotul meu, pe care, dupa ce l-am tratat ca pe un mizerabil, il iubesc ca pe ochii din cap.

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Pentru soțul meu am renunțat la toți amanții

Pentru soțul meu am renunțat la toți amanții

Viata ofera multe surprize, credeti-ma! Atunci cand am ales sa ma marit cu Ciprian stiam ca nu iubesc decat banii lui, lucru de care, de altfel, era s...

Citeşte mai mult...

Din brațele iubitului am ajuns în poală la taică-sau...

Din brațele iubitului am ajuns în poală la taică-sau...

Toata viata m-am considerat o persoana cu ghinion in dragoste. Poate si din cauza faptului ca am fost inzestrata de natura cu un fizic atragator si cu...

Citeşte mai mult...

Hemoroizii mi-au mâncat maţul gros şi o parte din ficaţi…

Hemoroizii mi-au mâncat maţul gros şi o parte din ficaţi…

Din capul locului, trebuie sa stiti ca am fost toata viata un om sanatos, viguros, pentru care nu prea au existat medicamentele. Adica, de existat, el...

Citeşte mai mult...

Iubire cu aromă de ciment dentar

Iubire cu aromă de ciment dentar

Dragostea mea se numeste Alina si are acum, la 5 ani de la evenimentele pe care vi le voi relata, 27 de ani. Ceea ce inseamna, la un calcul simplu, ca...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Mi-am umilit soțul, dar acum îl iubesc de nu mai pot