gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed18102017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Seful m-a facut la fel cum le-a facut si pe colegele mele

Evaluare: / 1
1

Sunt Mirela Pandispan, din Craiova, am 30 de ani si lucrez la un Institut de cercetare. Impreuna cu mine lucreaza si sotul meu, Marian, dar si cei mai buni prieteni ai nostri, Sanda, Laura, Flaviu si Horatiu. Acestia sunt la randul lor casatoriti intre ei, Sanda cu Flaviu, iar Laura cu Horatiu. Ca si noi, si ei s-au cunoscut chiar acolo, in cadrul institutului, si au fost cununati de directorul Damian si sotia sa Greta, sefa de laborator. Intr-adevar, poate parea contrariant modul in care se aduna si se formeaza cuplurile in institutul nostru, dar chiar asa stau lucrurile: formam, cu totii, o mica familie, strans unita, asa cum nu in multe locuri de munca se pot intalni. De fapt, aceasta si este cauza care m-a adus astazi in starea deplorabila in care ma aflu, si anume apropierea prea stransa dintre angajatii institutului...

Cand am venit in laborator, in urma cu cinci ani, am fost incantata sa constat ca intram intr-un colectiv tanar, dar bine sudat, in care oamenii nu aratau invidia si ura din alte parti. Dimpotriva, se intelegeau foarte bine unii cu altii si, din cate aveam sa aflu, aceasta intelegere se concretizase in doua casatorii intre membrii colectivului, ambele cupluri unindu-si destinele sub patronajul lui Damian. Acesta este un barbat la vreo 45 de ani, care pe langa faptul ca arata foarte bine, are si un farmec personal irezisitibil, care il face placut si admirat de toata lumea. Dar in special de partea feminina. Chiar si eu, recunosc deschis, l-am simpatizat inca de la inceput si m-am gandit ca, in alte conditii, intre noi ar fi putut fi ceva mai mult decat o relatie de subordonare in serviciu. Dar, dupa ce am cunoscut-o pe sotia sa, Greta, sefa de laborator, mi-am dat seama ca gandurile mele erau deplasate, iar sperantele de apropiere dintre mine si el erau ca si inexistente. Totusi, timpul avea sa-mi demonstreze ca ma inselam...

In primele zile dupa angajare m-am simtit stinghera. Apoi am inceput sa ma apropii de colegi si, incet-incet, m-am integrat in colectiv. Mi-am facut chiar doua bune prietene, care in timp aveau sa imi devina confidente si carora, la randul meu, aveam sa le impartasesc micile mele secrete. Necazul avea sa vina atunci cand aceste secrete nu mai erau chiar atat de mici... Ba chiar, daca e s-o spun pe cea dreapta, ajunsesera destul de mari si de grave, incat, daca s-ar fi aflat, ar fi putut atrage dupa sine destramarea mai multor casnicii. Este vorba, dupa cum banuiesc ca v-ati dat seama, de adulter.

Prima care a cazut in pacat a fost Sanda. Sanda este o fata foarte frumoasa, dar cam naiva pentru cei 28 de ani impliniti de curand. Din cate mi-am putut da seama, ei ii sunt suficiente cateva complimente din partea unui barbat pentru a se muia toata si a-i cadea respectivului in plasa. Ceea ce nu ar fi chiar tragic, daca Sanda nu ar fi maritata. Dar ea este, si sotul sau este nimeni altul decat Flaviu, coleg de departament cu mine in cadrul institutului. Un barbat destul de credul la randul sau, in ciuda aspectului fizic de mascult dur si viril pe care-l emana. Ca dovada, Sanda il insala de multa vreme, iar el nu banuie nimic...

- Fetelor, ne ia intr-o seara deoparte Sanda pe mine si pe Laura, ascultati aici ce va spun, ca am ceva tare pentru voi, dar promiteti ca nu spuneti la nimeni. Da?

Noi promitem, iar ea continua pe un ton in care vinovatia se amesteca la un loc cu mandria, de parca ceea ce facuse era un motiv de rusine, dar si de lauda:

- Mi-am pus-o cu directorul Damian!

- Cum? am sarit noi doua cat colo, nevenindu-ne sa credem ce auzeam. Cu directorul cel mare? Oau! Cum s-a intamplat una ca asta?

Iar Sanda ne-a relatat cu lux de amanunte cum se intamplase. In urma cu circa o luna, ramasese dupa program, sa termine o lucrare urgenta. Si, cand intentiona sa plece, s-a pomenit cu Damian, care  isi uitase unul dintre telefoanele celulare in birou. Intorcandu-se dupa el, a gasit-o pe Sanda, care se caznea de una singura sa dea de cap lucrarii. Iar el, amabil si curtenitor din fire, s-a oferit sa o ajute. S-a asezat pe un scaun langa ea, a privit-o un timp in tacere, apoi i-a luat palma in palma lui, i-a pus cealalta mana pe dupa umeri si a sarutat-o discret dupa ureche. Ea a ramas surprinsa, dar surprinsa intr-un mod placut. Nu i-a opus niciun fel de rezistenta cand, incet-incet, el a coborat cu mana spre sani, apoi spre pulpe. In nicio jumatate de ora, dupa un preludiu ca la carte, directorul Damian o poseda in toate modurile posibile permise de acel spatiu de lucru. Din cate isi mai aminteste Sanda acum, se pare ca Damian ar fi terminat de trei ori in decurs de o ora, performanta pe care ea a pus-o pe seama sexapil-ului ei deosebit, cu care ar fi in stare sa scoale si mortii din morminte.

Mitul acesta al sexapil-ului sau unic a fost insa rapid destramat de Laura, care, la nicio luna de la destainuirea Sandei, ne-a facut, mie si acesteia, o confidenta asemanatoare: si ea se culcase cu Damian. Desigur ca i-am cerut imediat detalii. Nu ca nu am fi crezut-o - Laura este intr-adevar o tipa apetisanta, dupa care barbatii intorc capul pe strada - , ci fiindca eram curioase, atat eu, cat si Sanda, cum reusise sa scape de sotul ei, Horatiu, care lucra si el acolo si care, de felul sau un tip de treaba, serios si comic in acelasi timp, era recunoscut pentru gelozia sa extrema cu care isi teroriza nevasta de ani de zile.

- Stiti cum s-a intamplat? ne-a dat Laura detaliile care ne interesau, intr-o dupa-amiaza in care iesisem impreuna la o cafea. Daca va spun, nu ma credeti! Tineti-va bine: S-a intamplat in toaleta! Acolo m-a facut!

Intr-adevar, dupa ce a terminat Laura de povestit, am fost tentata sa nu cred. Dar, ce naiba! suntem prietene bune, intre noi nu e loc de minciuni, inflorituri sau omisiuni. Daca asa ne-a spus, inseamna ca exact asa fusese.

Directorul Damian, ca orice director ce se respecta, are propriul sau grup sanitar, incuiat cu cheia, la care nu are acces nimeni altcineva in afara de el. Toata lumea stie asta in institut si nimeni nu are pretentia de a-l folosi, indiferent cat de presanta ar fi nevoia care-l incearca. Dar intr-o zi s-a intamplat ca el intrat si a lasat usa intredeschisa, in scurtul timp in care se spala pe maini. Laura, trecand pe acolo, si-a zis ca poate s-a strecurat vreun neavenit si a intrat sa verifice. Cand colo, era Damian. Singur. Vazand-o intrata, n-a ezitat nicio secunda, a actionat cu o viteza si hotarare uluitoare, de parca s-ar fi asteptat sa apara cineva. Pur si simplu a impins usa, a rasucit cheia in broasca, dupa care s-a postat in fata Laurei si i-a zis:

 

- Prea mult timp am asteptat clipa asta!

Si ea destul de experimentata in ale amorului, Laura a inteles imediat cum statea treaba si n-a incercat sa se opuna. Dimpotriva. Cum il placea pe Damian, si cum Horatiu o exaspera cu gelozia sa bolnava, si-a spus ca ocazia ivita era una rara, asa ca i-a dat curs de bunavoie. L-a "rezolvat" pe director de doua ori in nicio jumatate de ora, cat au stat inchisi inauntru. De unde, punand alaturi cele doua povesti asemanatoare ale celor doua prietene si colege, am tras eu concluzia ca meritul, daca se poate numi asa, nu era al vreuneia dintre ele, ci al barbatului, care se dovedea un adevarat armasar ori de cate ori i se ivea ocazia.

Ma intrebam: oare cate alte colege s-or fi bucurat de atentia lui Damian? Oare cine o fi urmatoarea pe lista lui? Ma bucuram ca am reusit sa evit orice fel de intimitate cu el si ca eram una dintre femeile pe care nu apucase sa le bifeze. Le condamnam in sinea mea pe prietenele care putusera comite adulterul cu atata usurinta, imi repetam in gand de zeci de ori ca eu sunt altfel, si mie nu mi se poate intampla asa ceva, dar nu stiam ca pana la urma avea sa mi se intample...

Trecusera, de la angajarea mea la institutul de cercetari, trei ani. Ani in care "cercetasem" si eu destul de bine oferta de barbati neinsurati din laborator si ma orientasem asupra unuia pe care l-am considerat potrivit pretentiilor mele vizavi de cel alaturi de care am sa-mi petrec, la bine si la rau, restul vietii. Implinisem deja 30 de ani si ma gandeam serios ca e cazul sa ma asez si eu la casa mea si sa am familia mea. Marian Pandispan parea barbatul ideal pentru bine si, in timp, s-a dovedit chiar a fi. Bun, calm, respectuos si tandru, el m-a facut sa ma simt dorita si iubita cum nu m-a mai facut nimeni altcineva. Asa incat, atunci cand m-a cerut de nevasta, i-am raspuns pe loc "da" si am simtit ca toata lumea e a mea, spunandu-mi ca sunt o femeie foarte norocoasa ca am avut sansa de a-l intalni pe Marian si promitandu-i in gand ca nu-l voi parasi sau insela vreodata. Nu stiam atunci ca nu ma voi putea tine de promisiune.

Nasi la nunta ne-au fost, ca si prietenilor nostri, directorul Damian si sotia lui Greta. Se constituise deja o traditie ca ei sa cunune cuplurile formate in cadrul laboratorului. Erau nasii ideali, nimeni nu-i putea refuza si, de altfel, nimeni nu-si dorea asa ceva: orice om normal ar vrea sa stie sa seful sau direct ii este nas, nu-i asa? Reprezinta, asta, o garantie a unui serviciu linistit si a unui viitor fara griji. Si eu la fel am gandit. Mi-am spus ca Damian, in ciuda faptului ca este afemeiat, este totusi un barbat deosebit, pe care poti pune baza atunci cand se intampla sa ai nevoie de el. Si chiar am pus, ori de cate ori s-a intamplat a fi la necaz. Iar eu, la schimb, i-am raspuns cu amabilitate atunci cand mi-a solicitat sprijinul. De aici mi s-a tras...

La nicio luna dupa nunta, eram la cu fetele; baietii plecasera mai devreme, caci la televizor se transmitea in seara aceea un meci importan. Bineinteles, directorul Damian, care mereu venea primul si pleca ultimul, era acolo. Acesta, la un moment dat vine la mine si-mi spune:

- Mirela, te rog ca in seara asta sa ramai peste program, sa facem o lucrare impreuna. E ceva foarte important.

Eu, ce era sa fac? Doar nu puteam sa il refuz pe cel care imi era si sef, si nas. I-am raspuns ca raman si.. am ramas. Sanda si Laura m-au salutat zambitoare si, facandu-mi cu ochiul, mi-au urat pe un ton ironic, dar glumet in acelasi timp:

- Spor la treaba, Mirela! Sa lucrezi bine!

Precum va inchipuiti, si asa cum intuisera si prietenele mele, misiunea mea importanta din acea seara era aceea de a-l satisface pe Damian. Cat imi spusesem eu ca mie nu are sa mi se intample, si iata ca mi se intampla! Pur si simplu nu am putut sa-l refuz. Ceva din el ma domina si imi inhiba aceasta optiune. Cand, privindu-ma, direct in ochi, mi-a spus: "Dezbraca-te! ", n-am putut sa fac altceva decat sa ma dezbrac. Cand, dupa ce a ramas si el la pielea goala, mi-a spus: "Intinde-te pe birou", n-am putut sa fac altceva decat sa ma intind. Si cand, dupa un amor ca-n filme, mi-a zis: "Imbraca-te si pleaca!", n-am putut sa fac altceva decat sa ma imbrac si sa plec. O intreaga jumatate de ora, cat durase toata aventura, nu fusesem capabila sa deschid gura si sa scot un cuvant macar. Parca fusesem hipotizata. Atunci, in fine, le-am inteles pe Sanda si pe Laura. Dar era prea tarziu, raul se produsese.

A trecut o luna de la episodul de mai sus. Fetele ma intreaba si acum, in fiecare zi, ce s-a intamplat, cum a fost. Eu ma incapatanez sa le mint ca nu s-a intamplat nimic. Stiu ca ele nu ma cred, dar pur si simplu nu sunt in stare sa recunosc ca am devenit, la randul meu, un nume pe lista amantelor lui Damian. Mi-e rusine de mine insami. Am fost o fata de treaba, serioasa, iar acum am ajuns o fiinta atat de murdara incat nu ma mai pot privi in oglinda. Si ceva-ceva imi spune ca inca nu s-a terminat...

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Perversul m-a lăsat pe mine şi a luat-o pe mama

Perversul m-a lăsat pe mine şi a luat-o pe mama

Am asteptat pana la 25 de ani ca sa cunosc un barbat adevarat, asa cum e Cornel. Pana atunci nu avusesem de a face decat cu pustani imberbi, cu adoles...

Citeşte mai mult...

Douăzeci și cinci de ani am făcut amor cu un corp străin

Douăzeci și cinci de ani am făcut amor cu un corp străin

Am cunoscut-o pe Diana in urma cu 26 de ani, pe cand eram amandoi studenti la Agronomie. Ea era una din cele mai tacute si retrase persoane din grupa,...

Citeşte mai mult...

După ce l-am pierdut pe Smire, am ajuns la mănăstire...

După ce l-am pierdut pe Smire, am ajuns la mănăstire...

Ma numesc Maria S, deocamdata. De luna viitoare numele meu va fi altul, voi fi maicuta Eufrosina. Dar, cum spuneam, nu despre ceea ce urmeaza sa fie v...

Citeşte mai mult...

Dragostea adevarătă era acolo unde mă așteptam mai puțin...

Dragostea adevarătă era acolo unde mă așteptam mai puțin...

Sunt Dorel, din Buzau, un tip cat se poate de obisnuit, fara alte vise si aspiratii decat acelea ale unui om normal: o situatie materiala linistitoare...

Citeşte mai mult...

Comentarii  

 
-1 #2 Fraddy 15-06-2016 23:46
După,te ai trezit nu ? :)))))
Așa femeie urâta si minciunoasa nu am întâlnit !!!
BAI "fat",după atâta Mc Donalds visezi la șefi =))) ,urâta dreaq
Citat
 
 
-1 #1 vali 01-01-2015 20:57
Numai mizerii! Parca toata lumea a luat-o razna, de parca numai asta ar mai conta, amantlacuri si mediocritati, dar poate nici nu sunt adevarate porcariile astea, ca de fapt n-am citit decat 2povesti din astea, 1foarte scurta, iar asta cu directorul-nas si fina...pare o facatura si o mizerie...de joasa speta pt.a putea fi si adevarata, insa cred ca mai pot fi si asemenea oameni mizerabili, condusi doar de instincte sexuale, cand au totul acasa si ei vor si mai mult, dar totusi nici eu nu am fost ceva mai breaz in tinerete, insa de foarte mult timp mi-am dat seama ca nu sunt decat ordinarii inselatoriile partenerilor si pacate foarte mari de multe ori, cu toate ca mai sunt si mici situatii de exceptie, cand sunt partenerii rai: betivi irecuperabili, criminali, etc. Insa fiecare isi alege drumul pana la urma si fiecare va da socoteala candva, asa ca poate va va veni mintea la cap celor ce viseaza sau se intrec in depravare a isi insela partenerii.
Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Seful m-a facut la fel cum le-a facut si pe colegele mele