gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri19042019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Nepotul m-a batjocorit, dar unchiul lui chiar m-a iubit

Evaluare: / 2
1
Index
Nepotul m-a batjocorit, dar unchiul lui chiar m-a iubit
Pagina 2
Toate paginile

Maricel a fost in doua randuri sotul meu. In urma cu zece ani ne-am casatorit pentru prima oara; pe atunci eu nu implinisem inca 30 de ani, in vreme ce el avea 60. Din pacate, mariajul nostru nu a durat decat trei ani. Dupa divort m-am casatorit cu Gelu, nepotul lui Maricel, cu care nu am stat nici doi ani, pentru ca intr-un final sa ma recasatoresc cu Maricel. O poveste destul de ciudata, pe care o am foarte proaspata in minte si care se termina frumos, desi, judecand dupa faptul ca sotul meu a decedat, s-ar putea crede contrariul. Nu, nu este nicidecum asa, caci moartea lui Maricel nu a fost sfarsitul dragostei noastre; fiindca, asa cum am invatat de la el, dragostea adevarata nu moare niciodata...

Povestea de iubirea dintre mine si Maricel a debutat oarecum intamplator, in sensul ca, desi il cunosteam pe viitorul meu sot de ani buni, nu ma gandisem niciodata la el ca la jumatatea mea, ci mai degraba ca la un unchi sau ca la un amic mai in varsta. Spun asta intrucat Maricel era un vechi prieten de familie al parintilor mei, pe care l-am perceput intotdeauna ca pe un om dragut, bun si darnic, care ori de cate ori venea in vizita imi aducea dulciuri, cand eram copil, si diverse obiecte specifice cochetariei feminine, dupa ce am crescut. Nicio clipa nu m-am gandit la el ca la omul cu care imi voi impleti destinul si cu care voi imparti bune si rele. Dar, daca asa ne-a fost scris... Pana sa ajung insa sa va povestesc de relatia mea cu Maricel, sa va povestesc despre modul in care am ajuns sa ma apropii de el.

Mi-am inceput viata intima la 22 de ani, primul meu partener de amor fiind si primul barbat pe care l-am iubit. El nu ma iubea deloc, dupa cum aveam sa aflu ceva mai tarziu, atunci cand l-am intrebat daca vrea sa ne casatorim. Atunci el mi-a raspuns ,,Nu'', explicandu-mi ca voia numai sa ne simtim bine impreuna. Am fost foarte dezamagita de Laurentiu, cum il chema pe nemernic, mai ales ca inainte de a ma deflora imi tot vorbea despre gandurile sale serioase si despre viitorul alaturi de mine. Cand a venit vremea insa sa puna in practica toate acele cuvinte frumoase cu care ma imbrobodise si reusise sa ma aduca la asternut, s-a ales praful de toate promisiunile sale. Drept pentru care am renuntat la el, propunandu-mi ca pe viitor sa fiu mai atenta la alegerea partenerilor. Dar nu am reusit. Ori eu am fost prea naiva, ori ei au fost niste smecheri care au reusit sa-mi insele vigilenta, nu stiu. Cert este ca toti si-au dat in petec si si-au aratat adevarata fata dupa ce le-am oferit compania mea, parasindu-ma unul dupa altul. Asa se face ca am ajuns aproape de 30 de ani sa fiu singura si fara perspective romantice. A fost momentul in care l-am descoperit pe Maricel, momentul in care am incetat sa mai sa vad in el un prieten de familie si am inceput sa il percep ca pe un curtenitor, ca pe o posibila partida pentru mine.

Apropierea de Maricel nu a fost usoara. A trebuit mai intai sa trec peste oprelistile de natura morala, apoi peste diferenta de varsta dintre noi. Mai exact, am fost nevoita sa depasesc rezervele nascute din faptul ca Maricel era bun prieten cu mama si tata si ca, mai mult decat atat, era de-o varsta cu ei. Dar pentru aceasta aveam sa primesc un sprijin absolut neasteptat chiar din partea parintilor mei, care, in loc sa ma certe si sa ma opreasca, asa cum ma asteptam, m-au incurajat sa merg inainte. Mai ales mama a fost atat de buna si calda cu mine... Mi-a zis:

- Miorito, nu te-ai saturat de atatia derbedei care si-au batut joc de tine si ti-au mancat tineretea? Chiar vrei sa ramai fata batrana? Daca omul acesta te iubeste, si daca si tu il iubesti, atunci nimic nu va sta in calea dragostei voastre! Ai binecuvantarea noastra: daruieste-te lui!

Problema cea mare era insa tocmai aceasta: ca nu puteam sa ma daruiesc lui. Incepusem sa tin la el, ba chiar sa-l indragesc si sa-l doresc cu ardoare pe Maricel; el, la randul lui, ma iubea cu disperare. Dar, din pacate pentru noi, pe cat de potent financiar era barbatul - era patron si avea cateva saloane de cosmetica -, pe atat era de... impotent din punct de vedere sexual. Intr-adevar, dureros, dar adevarat: in urma unui groaznic accident rutier, Maricel isi pierduse organele genitale si, implicit, virilitatea, intre noi neputand exista altceva decat o iubire platonica. Drept pentru care, dupa cateva luni de la declansarea sentimentului reciproc care ne lega atat de puternic, am avut o discutie cu el, incercand sa punem la punct problemele legate de viitorul nostru impreuna. Si atunci, ca si mai inainte, Maricel a dat dovada de o intelegere fara margini, acceptand faptul ca ne puteam casatori, puteam trai ca sot si sotie, dar in acelasi timp fiind de acord ca eu sa imi vad nestingherita de viata mea sexuala. O singura conditie a pus Maricel, una de bun simt: anume ca el sa ii vada inainte si sa ii valideze pe cei cu care urma sa ma contopesc fizic. Atat si nimic altceva. Bineinteles ca am acceptat fara discutie, fiindca nu aveam nimic de ascuns in fata celui pe care il iubeam si a carui nevasta urma sa fiu. Nu aveam de unde sa stiu, in acel moment, cat aveam sa sufar de pe urma acestei "intelegeri" a lui Maricel Gherasim...

Deci, m-am casatorit cu Maricel. M-am mutat la el, in apartamentul de lux pe care il detinea in centrul orasului si am devenit sotie cu acte in regula. Aveam o viata linstita, frumoasa, plina de bucurii si satisfactii. Maricel stia intr-adevar cum sa faca o femeie fericita. Ma simteam ocrotita, iubita, pretuita. Dar dupa un timp am inceput sa simt din ce in ce mai acut nevoia de eliberare sexuala. Atunci i-am amintit barbatului meu despre conventia noastra si el mi-a raspuns ca nu e nicio problema, pot sa aduc oricand pe oricine acasa. Cum sa va spun? Initial, am avut reticente in a face asa ceva. Cum sa vin acasa cu un strain si sa ii spun omului meu: "Uite, el e cel care urmeaza sa ma posede in timp ce tu ai sa te uiti la televizor?" Nu ma vedeam facand una ca asta. Dar mai apoi, cand ,,mancarimea'' a devenit insuportabila, m-am... vazut. Tin minte ca primul dintre barbatii pe care l-am adus acasa era blond si inalt, genul de scandinav puternic; se numea Jorg. I l-am prezentat lui Maricel ca pe un fost coleg de facultate, plecat mai demult din tara si intors de curand, iar el a dat din cap afirmativ, in sensul ca e in regula, pot merge dincolo cu scandinavul. Si am mers.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Nepotul m-a batjocorit, dar unchiul lui chiar m-a iubit