gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed22052019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Prima iubire a fost şi ultima, dar nu singura

Evaluare: / 1
1
Index
Prima iubire a fost şi ultima, dar nu singura
Pagina 2
Toate paginile

Numele meu este Stefania si am 40 de ani. Pe sotul meu, cu care sunt maritata de 10 ani, il cheama Lazar, iar pe cel pe care il iubesc si alaturi de care imi doresc sa fiu pana la sfarstiul vietii il cheama Viorel. Pare contrarianta destainuirea mea, dar este perfect reala. Intr-adevar, desi sunt casatorita cu un barbat, un barbat de treaba, bun si serios, care ma iubeste si cu care orice femeie s-ar simti mandra si bucuroasa sa fie maritata, eu iubesc un alt barbat si nu imi doresc altceva decat sa fiu cu el. Va intrebati, probabil, daca nu ma simt vinovata de aceasta situatie. Ei bine, o vreme m-am simtit si am incercat sa schimb lucrurile, sa stau departe de Viorel si tentatia pe care mi-o ofera prezenta sa. Mai apoi, insa, cand am constatat ca oricat de mult m-as stradui, tot nu reusesc acest lucru, m-am resemnat, am renuntat la lupta si m-am abandonat total in bratele lui Viorel.

Viorel este primul meu iubit, cel alaturi de care am simtit pentru prima oara fiorul dragostei si cu care mi-am inceput viata sexuala. Am fost iubiti timp de zece ani, mai exact de la 20 la 30; zece ani pe care cu mana pe inima ii pot numi, fara putinta de a gresi, drept cei mai frumosi ani din viata mea. De ce a trebuit sa se termine atunci, de ce ne-am despartit cand ne iubeam atat de mult, nu-mi este prea clar nici in ziua de azi. Dar, probabil ca asa ne-a fost scris, sa stam separati timp de zece ani, sa simtim durerea departarii unuia de celalalt ca sa putem sa constientiza ca nu putem trai unul fara altul si, intr-un final, sa ne regasim, sa constatam ca ne iubim mai mult ca oricand si sa ne promitem reciproc ca nu ne vom mai desparti niciodata. Asta in ciuda faptului ca amandoi suntem casatoriti, iar Viorel are si un copil din mariajul cu Elena. Hotararea noastra, definitiva si irevocabila, a fost luata in urma cu cateva saptamani si de atunci sunt din nou, dupa atata timp de asteptare, cea mai fericita femeie din lume.

Pe Viorel l-am cunoscut la inceputul primului an de liceu, pe cand niciunul dintre noi nu implinise inca 15 ani. As putea spune ca intr-un fel a fost dragoste la prima vedere, dar nu sunt foarte sigura. El juca fotbal cu alti baieti in curtea scolii, iar eu si colegele le faceam galerie celor din clasa noastra. Cum el era in cealalta echipa, de cate ori avea mingea, noi il huiduiam. Si, cum era printre cei mai buni jucatori ai adversarilor, huduielile la adresa lui veneau in cascada. Pana cand, satul de moliciunea coechipierilor sai, de altfel destul de slabuti in comparatie cu baietii din echipa clasei mele, a luat actiunea pe cont propriu. A pornit cu mingea din careul sau, a driblat intreaga noastra echipa, inclusiv portarul, si a inscris cu nonsalanta in poarta goala. Dupa aceasta, a venit in fata galeriei noastre, a ridicat pumnul in semnul victoriei si a zbierat ca toreador victorios:

- Este, tata, esteeeeeeeee!

Surprinzator, desi lucrul acesta le-a starnit ciuda celorlalte fete, determinandu-le sa-l huiduie si sa-l injure ca la usa cortului, mie mi-a placut gestul lui plin de curaj si atitudinea de campion care il insotea. Asa ca nu am putut sa ma manifest in niciun fel. Eram pur si simplu hipnotizata de acel tanar. Acum, privind in urma, nu pot afirma cu certitudine ca in clipa aceea m-am indragostit de el, dar  in orice caz ceva-ceva a miscat in mine vederea celei imagini. Asa a inceput povestea noastra de dragoste, a mea si a lui Viorel, poveste care continua cu aceeasi frenezie si acum, dupa 20 de ani de la acea scena. Asta, in ciuda intreruperii de zece ani; sau poate tocmai datorita ei...

Dupa meciul cu pricina, m-am intalnit cu Viorel pe culoarele scolii si am facut cunostinta prin intermediul unui coleg. Apoi ne-am intalnit separat de cateva ori, am discutat diverse aiureli, pentru ca, din vorba in vorba, sa aflam ca locuiam in acelasi cartier. Drept pentru care am inceput sa mergem impreuna spre casa, nu putine fiind datile cand, fiindca programele nu se "pupau", unul dintre noi trebuia sa il astepte pe celalalt. Si asa a trecut timpul, s-a dus anul. Apoi  inca unul, si inca unul, si s-a terminat liceul. Am depasit si examenul de bacalureat si am inceput facultatea. Intamplator sau nu, eu si Viorel am urmat cursurile aceleiasi facultati, acest lucru oferindu-de inca cinci ani de prietenie, prietenie care pe nesimtite s-a transformat in dragoste. Aveam douazeci de ani, si eu si Viorel, cand s-a consumat prima nostru raport intim. Eram amandoi virgini, dar asta nu a impietat in nicun fel asupra calitatii raporturilor dintre noi. Ne intelegeam si simteam atat de bine incat de la intaia contopire am fost amandoi cu adevarat satisfacuti, si atat de fericiti incat ne-am jurat ca vom ramane impreuna pana cand moartea ne va desparti. Ceea ce, de altfel, se si intampla. Caci, cum v-am destainuit deja, dupa zece ani de pauza, eu si Viorel suntem impreuna din nou, de data asta pentru totdeauna. Sa vedeti, acum, cum s-a facut de am ajuns aici.

Ramasesem deci la momentul primei nopti de dragoste, care, credeam atunci, a fost una deosebita. Mai apoi, insa, aveam sa descopar ca nu a fost deloc speciala, in sensul ca toate noptile de dragoste traite alaturi de Viorel au fost la fel de... speciale, daca pot spune asa. Viorel avea o imaginatie debordanta si a tandrete aparte, un fel cald si placut de a pune problema si a iesi cu propunerea, asa incat pur si simplu nu aveai cum sa-i spui nu. Cel putin eu, care eram indragostita pana peste cap de el, nu puteam sub nicio forma sa-l refuz. Si nici nu voiam, doar il iubeam! Asa se face ca am trait, alaturi de el, experiente erotice dintre cele mai extravagante, unele dintre ele atat de speciale incat cred ca nu ma hazardez deloc atunci cand afirm ca multi  oameni nu au parte intr-o viata intreaga de cele traite de mine in numai zece ani de relatie. Caci atat a durat povestea noastra, zece ani.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Prima iubire a fost şi ultima, dar nu singura