Ma numesc Luminita, m-am nascut intr-o mica localitate de langa Bucuresti si am 45 ani, ani pe care i-am petrecut in solitudine si restriste, departe de viata zgomotoasa si tumultuoasa pe care o duceau cei din generatia mea. Nu pot spune prea clar de ce am facut asta, dar asa a fost firea mea, una mai retrasa, predispusa spre izolare si singuratate. Nu m-au interesat prea mult baietii si, mai apoi, barbatii care mi-au dat tarcoale si au incercat sa imi intre in gratii, am vazut in ei numai niste animale de prada aflate in cautarea hranei. Am optat pentru o existenta oarecum linistita si monotona, din care speram sa evadez doar atunci cand va fi momentul. Numai ca acel moment nu a mai venit niciodata. Asa se face ca am ramas virgina pana la 45 de ani.
Probabil va intrebati cum de se poate una ca asta, ce anume m-a determinat sa adopt un astfel de mod de viata, cand normal era sa fac precum celelalte fete de varsta mea, sa ma bucur de anii tineretii. Motivele sunt multe si diverse, si ele trebuie cautate in primul rand in familia mea, o familie simpla, de la tara. Mama mea, o femeie minunata, careia nimeni nu ar fi avut sa-i reproseze nimic vreodata, este cel mai bun exemplu in acest sens. Desi era de o vrednicie, bunatate si curatenie de-a dreptul incantatoare, tatal meu o batea de o stingea si o jignea in toate felurile, fara sa-i pese ca era lume de fata si, mai ales, ca la corectiile fizice pe care i le administra asistau si copiii, adica eu, fratele meu si sora mea. Asa se face ca, mai mult sau mai putin constient, inca din copilarie mi s-a intiparit in minte conceptia ca femeia ii este inferioara barbatului, ca ea trebuie sa suporte orice si oricat din partea acestuia. Va dati seama ca nimeni nu si-ar dori sa se marite stiind ca, indiferent ce va face, mai devreme sau mai tarziu va ajunge sacul de box si bataia de joc ale omului de langa ea. Drept pentru care nici eu nu mi-am dorit asta, asa ca am ridicat pretentii in fata pretendentilor. De-aia am ajuns unde am ajuns...
Dar sa reiau povestea. Sora mea mai mare, Gina, era casatorita cu Gelu, un tip aparent linstit, dar care o data ce punea alcool pe buze, devenea o fiara cu manifestari violente. Gina suporta cat putea, tacea si inghitea, dar cat sa inghita? Batea Gelu la ea ca la fasole, o facea ca pe o albie de porci. Dupa trei ani de casnicie, si-a luat, saraca de ea, lumea in cap. Iar de cumnata mea, Sanda, ce sa mai zic? Mai rau! Dadea frate meu, Grigore, in ea fara mila, ca intr-o vaca puturoasa. Dar sarmana de ea nu era deloc puturoasa, dimpotriva, era o gospodina desavarsita, care gatea minunat, tinea curatenie in casa si pe deasupra ii masa barbatului ei talpile in fiecare seara. Ce altceva o mai fi vrand nemernicul de Grigore nu pot sa inteleg. Divortul lor a fost o dulce alinare pentru Sanda, pe care sincer o compatimeau toti cei ce o cunosteau... Si atunci, vazand atatea si atata cazuri de femei umilite si calcate in picioare de barbati, cum sa imi mai doresc sa imi petrec viata alaturi de unul din ei? Sub niciun chip! Omul care ma va avea, va trebui sa ma merite!
Primul care a incercat sa imi intre in gratii a fost un coleg de liceu, Marian. Am sa-l tin minte toata viata, desi nu merita asta. O jigodie umana, asta era. Un baiat de bani gata, care reusise inca de la o varsta frageda sa insele vigilenta tinerelor fete si sa le aduca la asternut. Din acest motiv, el avea pretentia ca toate cele pe care le dorea sa i se supuna neconditionat; cum le punea el, asa sa stea. Ei bine, cu mine nu i-a mers. Nici macar o sarutare nu i-am dat, asta desi s-a tinut dupa mine mai bine de un an. In final, cand a vazut ca ii rezist si nu ii cad precum celelalte colege in plasa, a inceput sa ma ameninte si chiar sa ma bruscheze. Intr-o dupa-amiaza m-a incoltit intr-un ungher intunecos si mi-a bagat mana sub fusta. M-am aparat cu disperare, tragandu-i un genunchi in zona intima. A doua zi l-am parat la conducerea liceului, care l-a sanctionat prin mutarea la un alt liceu. El a plecat, dar din pacate amintirea lui a ramas. Si tentativa lui de siluire nu am reusit nici pana in ziua de azi sa mi-o scot din cap.
Mai apoi a fost Laurentiu, fiul preotului din satul natal, cu care ajunsesem sa fiu colega prin voia sortii. Un baiat intelegator, care nu s-a grabit sa forteze lucrurile, precum bruta de Marian. Dimpotriva, a fost chiar foarte rabdator. Ceea ce m-a pus pe ganduri. Stiam ca de obicei baietii isi doresc cat mai degraba raport intim cu cea pe care o curteaza. Dar el nu dorea, dimpotriva. Era cat se poate de indiferent, ba chiar rece in anumite momente. Asa incat, suspicioasa din fire, intr-o seara, dupa ce ne-am despartit, m-am luat dupa el. Ce am vazut, m-a lasat masca, distrugandu-mi inca o data, daca mai era nevoie, increderea in masculi: Laurentiu s-a intalnit in parc cu o fata cu care, fara nerusinare, s-a impreunat chiar acolo. Am ramas consternata pret de cateva minute, apoi, cand mi-am revenit, am fugit acasa, jurandu-mi sa nu mai am niciodata de-a face nici cu el, nici cu vreun alt baiat. Dar, bineinteles, nu avea sa fie asa. Eram tanara si dornica de iubire...
Pe vremea cand eram deja la facultate, am inceput sa fiu curtata de Bebe, un tip bine facut, care pe langa forta pe care o emana, dadea dovada de o sensibilitate aparte, recitandu-mi poezii de dragoste si fluierandu-mi yodlere zi de zi. L-am acceptat in intimitate, i-am primit sarutarile patimase cu increderea ca are sa fie primul meu iubit, asteptam ziua contopirii fizice, cand deodata, la strand, Bebe a inceput sa imi vorbeasca vulgar si sa-mi mangaie pieptul cu o mana, in timp ce cu cealalta isi freca organele genitale. Am ramas cateva clipe ca hipnotizata, apoi m-am trezit, i-am tras doua palme si am plecat. Se terminase si capitolul "Bebe", ramasesem tot virgina. Aveam 22 de ani si nu-mi faceam griji, eram sigura ca au sa mai apara ocazii, mai ales ca aratam destul de bine. Si nu ma inselam. Ocazii au aparut. Numai ca niciunul dintre cei ce "au aparut" nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele.
Mihai era cu barbat placut si manierat, dar care avea patima jocurilor de noroc. Cand castiga, era numai miere si lapte; cand insa pierdea, ceea ce se intampla de cele mai mult ori, se transforma intr-o bestie care ma altoia fara sa ma avertizeze. Am fugit de el mancand pamantul. Dorel nu paria, dar bea de stingea. Atingerile sale erau scarboase si imi provocau repulsie. Nu am stat cu el mai mult de doua luni, timp in care am incasat cateva lovituri dure, ce mi-au lasat urme vinetii pe corp si negre in suflet. Apoi au mai fost Andrei, fotbalistul, care ma confunda cu balonul rotund, lovindu-ma cu picioarele; Gabriel, medicul care incerca sa ma cucereasca cu banii sai, dar caruia ii mirosea gura infiorator; Vasile, un tip cam taranist care se tot lauda cu marimea organelor sale genitale, dar care nu a avut curaj sa isi arate mandria cand, satula de lauda lui de sine, am dorit sa ma conving daca spune sau nu adevarul... Si Tomita, pictorul care ma privea intruna, fara sa poata sa ma atinga; si Nicu, un zugrav pervers, care, cand a vazut ca nu ii tine smecheria cu mine, m-a izbit cu bidineaua in cap; si Victor, si Vali, si Marius... Si altii, ale caror nume nu le mai retin, dar al caror comportament a fost sub cel asteptat si pretins de mine de la cel caruia urma sa ii ofer fecioria mea.
Si asa se face ca au trecuit anii, am ajuns la 45 si tot domnisoara eram. Incepusem deja sa imi iau gandul de la barbati, constatand ca nu sunt cu totii nimic altceva decat niste animale. Cand, in mod neasteptat, l-am cunoscut pe el, pe Ionel. Un om minunat, cum nu e altul: frumos, serios, destept, intelegator, rabdator... Un singur cusur avea Ionel: era insurat. Cand am inceput sa ies cu el, eu nu cunosteam insa acest amanunt, fiindca nu purta verigheta. Am crezut atunci ca in sfarsit a iesit soarele si pe strada mea, ca venise si randul meu la dezvirginare si fericire. Dar atunci cand, dupa cateva intalniri fierbinti, l-am invitat la mine, Ionel a batut in retragere. Surpinsa, l-am intrebat care e problema, de ce nu merge pana la capat. Si atunci mi-a marturisit crudul adevar: era casatorit. Am crezut ca pica cerul pe mine cand am auzit. Imi venea sa-i scot ochii de furie, eram ca turbata. Dar el m-a linistit explicandu-mi ca de fapt casnicia lui nu mai merge de cativa ani si ca unicul motiv pentru care nu divortase pana atunci era ca inca nu gasise o inlocuitoare speciala, ca mine, pentru sotia lui. Acum insa, ca o gasise, era hotarat sa divorteze si sa isi reia viata alaturi de mine. Am inghitit explicatiile sale si am hotarat impreuna sa mai asteptam o vreme, pana cand se va desparti definitiv de Nora (cum se chema nevasta lui), inainte de a face impreuna marele pas. Nu aveam de unde sti pe moment ca acel pas nu avea sa fie facut niciodata...
Am asteptat luni in sir ca Ionel sa divorteze. De fiecare data cand ma intalneam cu el imi spunea ca nu mai e mult, ca a introdus actele, ma saruta cu foc si imi promitea ca vom petrece impreuna tot restul vietii. L-am crezut, si am tot asteptat. In zadar. Intr-o nefericita zi, pe cand speram sa imi dea odata vestea cea mare a divortului, mi-a comunicat ca Nora, impreuna cu cei doi copii minori, il rugasera sa mai dea o sansa casniciei lor, iar el acceptase. Asa incat prietenia si iubirea noastra se opreau in acel punct. Ramasesem din nou pe dinafara, singura si trista, asa cum am fost intotdeauna. Ce mai puteam face?
Acum, privind inapoi, pot afirma ca erau multe alte lucruri mai bune pe care le-as fi putut face, ca existau variante mai frumoase de iesire din impasul in care ma aflam. Atunci, pe moment, nu le-am sesizat insa, asa ca am facut ceea ce am facut si ceea ce nu-mi face nicio placere sa va povestesc: m-am dus intr-un club de noapte, m-am imbatat si m-am oferit primului care s-a dat la mine. Chiar asa am procedat! Eram atat de dezamagita si lipsita de perspective, incat nu mi-a mai pasat de mandria mea, de virginitatea pe care o aparasem cu atata stoicism ani si ani de-a randul. Pur si simplu, cand barbatul respectiv a venit la mine si mi-a oferit un pahar de scotch, am acceptat. Apoi, cand mi-a mai oferit inca doua, le-am acceptat si pe acelea. Iar cand in final m-a invitat sa o punem, la fel: am acceptat fara sa comentez. M-am dus cu el si m-am lasat posedata in toate felurile in care a poftit sa ma posede. Si daca ar fi numai atat...
Dupa acest episod al deflorarii, au urmat altele la fel de umilitoare pentru mine, de care imi este rusine sa imi amintesc si sa va povestesc. Pe scurt, m-am dus cu o multime de barbati, de tot felul, m-am oferit lor fara niciun fel de retinere, de parca asta as fi facut toata viata, ci nu as fi fost o sfanta pana la 45 de ani. Si, daca va intereseaza, de aproape un an tot asa imi duc viata: trec de la un barbat la altul ca o albina din floare in floare, fara sa ma gandesc ce si cum. Daca nu am reusit sa-mi implinesc visul de a fi a unui singur barbat, unul bun, adevarat, care sa ma merite cu adevarat, macar incerc sa recuperez timpul pierdut si sa culeg cat mai multe fructe din pomul vietii, fructe de care dintr-o prostie fara margini nu m-am atins pana acum...
ADAUGA COMENTARIU
Din aceeasi categorie:
Amantul nevestei mele îmi oferă o viață de huzur
Sunt cu Didi de 20 de ani. Eu am acum, cand va scriu, 47 de ani, iar ea are 39. Ne-am casatorit de tineri, si asa se face ca avem copii mari: Mihai ar...
De zece ani, eu şi Nistor ne iubim platonic, nu şi organic...
Nu stiu daca povestea mea este unica, dar eu cred ca este destul de rara. Si asta fiindca se intampla in multe casnicii ca unul din soti sa aiba o rel...
Cuplu modern, cu vechi păcate
Sunt George, din Bucuresti, am 32 de ani, iar in toamna urmeaza sa ma casatoresc cu Liliana, o fata minunata, care este iubita mea de 4 ani. Ne intele...
Dragostea câinească nu e la fel cu cea omenească
Uneori viata bate filmul. Alteori, macar il copiaza. Povestea mea s-ar putea asemana cu cea din filmul de desene animate "101 Dalmatieni", cu mentiune...
TINETI MINTE!