gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu09042020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Dragostea adevărată era acolo unde mă așteptam mai puțin...

Evaluare: / 5
1
Index
Dragostea adevărată era acolo unde mă așteptam mai puțin...
Pagina 2
Toate paginile

Sunt Dorel, din Buzau, un tip cat se poate de obisnuit, fara alte vise si aspiratii decat acelea ale unui om normal: o situatie materiala linistitoare, un serviciu bun, o familie frumoasa si sanatoasa. Din pacate, insa, daca primele dorinte mi-au fost ascultate, despre ultima nu pot spune acelasi lucru, ci dimpotriva. Dumnezeu mi-e martor, am incercat sa manifest toleranta si sa ma port frumos si civilizat cu femeile la a caror mana am fost pretendent, insa ele, fara exceptie, au interpretat bunatatea si intelegerea mea drept dovezi de slabiciune si si-au batut joc de mine fara rusine. Asa se face ca am ajuns la varsta de 31 de ani, cand, satul sa tot ies distrus din relatii a caror finalitate speram sa fie casatoria, dar n-a fost alta decat despartirea, mi-am spus ca n-are rost sa mai caut dragostea adevarata, ca poate asa mi-e scris, sa raman singur, si ca  n-am decat sa ma multumesc cu un surogat de amor: sexul pe bani.

In povestea mea este vorba despre surpriza colosala pe care mi-a rezervat-o viata, si anume faptul ca, pana la urma, am gasit dragostea si fericirea acolo unde ma asteptam cel mai putin: la bordel. Femeia care m-a facut cel mai fericit barbat de pe pamant si care urmeaza sa imi devina sotie peste numai doua luni se numeste Cerasela si este o fiinta fragila, care cantareste numai 45 de kg si masoara 1,60 metri. Privita de departe, pare o copila, desi are 28 de ani. Asta fiindca totul din atitudinea sa tradeaza ingenuitatea, fiindca nu ia lucrurile in serios si nu dramatizeaza indiferent cat de neplacuta ar fi situatia in care se afla. Si, din pacate pentru ea, chiar a trecut prin situatii foarte neplacute, dupa cum veti putea constata din cele ce urmeaza. Dar pana sa va povestesc cum am ajuns sa o cunosc, sa o indragesc si in final si sa o iubesc pe Cerasela, sa vedeti ce mi s-a intamplat...

Aveam 17 de ani si urmam cursurile colegiului, cand am suferit primul esec sentimental. In aceesi clasa cu  mine era o fata pe nume Alina Zenovia, care sucise mintile tuturor baietilor, inclusiv mie. Dand dovada de simplitate si bun simt, ca si de umor si optimism, Alina Zenovia nu putea trece neobservata, chiar daca ar fi vrut. M-am indragostit de ea inca din clasa a noua, dar abia intr-a unspea mi-am facut curaj sa imi marturisesc sentimentele. I-am zis cam asa:

- Alina Zenovia, cand te vad, imi bate inima mai tare; cand imi vorbesti, am palpitatii; iar cand te ating, ma cuprind tribulatiile! Ce ma fac?

- Ce sa te faci, Dorel? mi-a raspuns amuzata, intelegand imediat unde bateam. Mergi sa te vada un cardiolog...

A fost inceputul unei prietenii care, credeam atunci, in naivitatea mea, urma sa fie lunga si frumoasa. Si, la inceput, chiar a fost frumoasa. Mai apoi insa, la sfarsitul colegiului, avea sa ia o turnura neplacuta, dupa ce Alina Zenovia, cu care intre timp devenisem intim si pe care o iubeam cu disperarea cu care iubeste un adolescent pentru prima data, mi-a marturisit:
- Dorel, eu nu te iubesc pe tine. Nu te-am iubit niciodata, dar te-am acceptat in viata mea pentru ca esti un baiat bun, serios si placut. Mai mult, insa, nu am ce sa-ti ofer. Drumurile noastre trebuie sa se desparta. De acum, fiecare cu viata lui...

Uimit de destainuirea Zenoviei, am ramas blocat, pe moment nefiind in stare sa reactionez in niciun fel. Am simtit ca lumea mea se prabuseste si, suparat foc, am luat legatura cu colegii si prietenii comuni, incercand sa aflu ce se petrece, ce anume a putut sa schimbe atat de radical parerea Zenoviei in ceea ce ma priveste si ce as putea face pentru a o intoarce din drum. Ceea ce am aflat, m-a devastat: Alina Zenovia parea sufletista si serioasa, dar nu era chiar asa; dimpotriva. Ma traducea de ceva timp cu un coleg dintr-a doispea, lucru cunoscut de toti cei din anturaj, numai de mine nu... Ce prost am putut sa fiu! Atat de orb sa fi fost, incat sa nu vad ceea ce vedea oricine? Ei bine, da, am fost prost si orb, si nu era nimic de facut decat sa invat din lectia primita, sa trec peste si sa incerc sa merg mai departe...

Abia peste cinci ani m-am indragostit a doua oara. Eram la facultate, aveam 22 de ani si sangele imi curgea vartos prin vine. Simteam nevoia de iubire, atat in sens curat, platonic, dar cat si in sens animalic, primitiv. Iar cea care avea sa mi le ofere pe ambele avea sa fie Melania, o fiinta atat de speciala incat imi vine foarte greu sa o descriu. Practic, daca te uitai la ea, nu vedeai nimic deosebit, oricat te-ai fi straduit sa descoperi asa ceva. Dar cand te apropiai si schimbai cateva cuvinte cu ea, deodata erai capacitat la maxim si simteai ca nu-ti mai trebuie nimic altceva, ca poti sa mori linistit, fiindca ai avut parte de ceea ce e mai frumos pe lume. Avea un farmec irezistibil Melania, incat de lemn sa fi fost, si nu aveai cum sa nu te simti miscat in prezenta sa. Ori eu nu eram nicidecum din lemn si, peste asta, veneam dupa o lunga perioada de abstinenta. Asa incat sa ma indragostesc de ea a fost ceva normal, inevitabil, necesar chiar, asa cum fireasca, inevitabila si necesara este adaparea vitelor insetate pe islaz.

- Melania, tu esti ca o muza pentru mine. Gandindu-ma la tine, imi vin in cap rime si refrene pe care nu stiam ca le cunosc. Ce zici de asta? am intrebat-o intr-o zi in care prins-o intr-o dispozitie romantioasa.

- Pai zic sa canti la alta masa, ca nu sunt genul de fata care pune botul la vrajeala ieftina! mi-a raspuns zambind suava fata, dandu-si capul pe spate intr-un fel demonstrativ, care transmitea exact contrariul ideii exprimate in cuvinte.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Dragostea adevărată era acolo unde mă așteptam mai puțin...