gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri29032024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Dragostea adevărată era acolo unde mă așteptam mai puțin...

Evaluare: / 5
1
Index
Dragostea adevărată era acolo unde mă așteptam mai puțin...
Pagina 2
Toate paginile

Sunt Dorel, din Buzau, un tip cat se poate de obisnuit, fara alte vise si aspiratii decat acelea ale unui om normal: o situatie materiala linistitoare, un serviciu bun, o familie frumoasa si sanatoasa. Din pacate, insa, daca primele dorinte mi-au fost ascultate, despre ultima nu pot spune acelasi lucru, ci dimpotriva. Dumnezeu mi-e martor, am incercat sa manifest toleranta si sa ma port frumos si civilizat cu femeile la a caror mana am fost pretendent, insa ele, fara exceptie, au interpretat bunatatea si intelegerea mea drept dovezi de slabiciune si si-au batut joc de mine fara rusine. Asa se face ca am ajuns la varsta de 31 de ani, cand, satul sa tot ies distrus din relatii a caror finalitate speram sa fie casatoria, dar n-a fost alta decat despartirea, mi-am spus ca n-are rost sa mai caut dragostea adevarata, ca poate asa mi-e scris, sa raman singur, si ca  n-am decat sa ma multumesc cu un surogat de amor: sexul pe bani.

In povestea mea este vorba despre surpriza colosala pe care mi-a rezervat-o viata, si anume faptul ca, pana la urma, am gasit dragostea si fericirea acolo unde ma asteptam cel mai putin: la bordel. Femeia care m-a facut cel mai fericit barbat de pe pamant si care urmeaza sa imi devina sotie peste numai doua luni se numeste Cerasela si este o fiinta fragila, care cantareste numai 45 de kg si masoara 1,60 metri. Privita de departe, pare o copila, desi are 28 de ani. Asta fiindca totul din atitudinea sa tradeaza ingenuitatea, fiindca nu ia lucrurile in serios si nu dramatizeaza indiferent cat de neplacuta ar fi situatia in care se afla. Si, din pacate pentru ea, chiar a trecut prin situatii foarte neplacute, dupa cum veti putea constata din cele ce urmeaza. Dar pana sa va povestesc cum am ajuns sa o cunosc, sa o indragesc si in final si sa o iubesc pe Cerasela, sa vedeti ce mi s-a intamplat...

Aveam 17 de ani si urmam cursurile colegiului, cand am suferit primul esec sentimental. In aceesi clasa cu  mine era o fata pe nume Alina Zenovia, care sucise mintile tuturor baietilor, inclusiv mie. Dand dovada de simplitate si bun simt, ca si de umor si optimism, Alina Zenovia nu putea trece neobservata, chiar daca ar fi vrut. M-am indragostit de ea inca din clasa a noua, dar abia intr-a unspea mi-am facut curaj sa imi marturisesc sentimentele. I-am zis cam asa:

- Alina Zenovia, cand te vad, imi bate inima mai tare; cand imi vorbesti, am palpitatii; iar cand te ating, ma cuprind tribulatiile! Ce ma fac?

- Ce sa te faci, Dorel? mi-a raspuns amuzata, intelegand imediat unde bateam. Mergi sa te vada un cardiolog...

A fost inceputul unei prietenii care, credeam atunci, in naivitatea mea, urma sa fie lunga si frumoasa. Si, la inceput, chiar a fost frumoasa. Mai apoi insa, la sfarsitul colegiului, avea sa ia o turnura neplacuta, dupa ce Alina Zenovia, cu care intre timp devenisem intim si pe care o iubeam cu disperarea cu care iubeste un adolescent pentru prima data, mi-a marturisit:
- Dorel, eu nu te iubesc pe tine. Nu te-am iubit niciodata, dar te-am acceptat in viata mea pentru ca esti un baiat bun, serios si placut. Mai mult, insa, nu am ce sa-ti ofer. Drumurile noastre trebuie sa se desparta. De acum, fiecare cu viata lui...

Uimit de destainuirea Zenoviei, am ramas blocat, pe moment nefiind in stare sa reactionez in niciun fel. Am simtit ca lumea mea se prabuseste si, suparat foc, am luat legatura cu colegii si prietenii comuni, incercand sa aflu ce se petrece, ce anume a putut sa schimbe atat de radical parerea Zenoviei in ceea ce ma priveste si ce as putea face pentru a o intoarce din drum. Ceea ce am aflat, m-a devastat: Alina Zenovia parea sufletista si serioasa, dar nu era chiar asa; dimpotriva. Ma traducea de ceva timp cu un coleg dintr-a doispea, lucru cunoscut de toti cei din anturaj, numai de mine nu... Ce prost am putut sa fiu! Atat de orb sa fi fost, incat sa nu vad ceea ce vedea oricine? Ei bine, da, am fost prost si orb, si nu era nimic de facut decat sa invat din lectia primita, sa trec peste si sa incerc sa merg mai departe...

Abia peste cinci ani m-am indragostit a doua oara. Eram la facultate, aveam 22 de ani si sangele imi curgea vartos prin vine. Simteam nevoia de iubire, atat in sens curat, platonic, dar cat si in sens animalic, primitiv. Iar cea care avea sa mi le ofere pe ambele avea sa fie Melania, o fiinta atat de speciala incat imi vine foarte greu sa o descriu. Practic, daca te uitai la ea, nu vedeai nimic deosebit, oricat te-ai fi straduit sa descoperi asa ceva. Dar cand te apropiai si schimbai cateva cuvinte cu ea, deodata erai capacitat la maxim si simteai ca nu-ti mai trebuie nimic altceva, ca poti sa mori linistit, fiindca ai avut parte de ceea ce e mai frumos pe lume. Avea un farmec irezistibil Melania, incat de lemn sa fi fost, si nu aveai cum sa nu te simti miscat in prezenta sa. Ori eu nu eram nicidecum din lemn si, peste asta, veneam dupa o lunga perioada de abstinenta. Asa incat sa ma indragostesc de ea a fost ceva normal, inevitabil, necesar chiar, asa cum fireasca, inevitabila si necesara este adaparea vitelor insetate pe islaz.

- Melania, tu esti ca o muza pentru mine. Gandindu-ma la tine, imi vin in cap rime si refrene pe care nu stiam ca le cunosc. Ce zici de asta? am intrebat-o intr-o zi in care prins-o intr-o dispozitie romantioasa.

- Pai zic sa canti la alta masa, ca nu sunt genul de fata care pune botul la vrajeala ieftina! mi-a raspuns zambind suava fata, dandu-si capul pe spate intr-un fel demonstrativ, care transmitea exact contrariul ideii exprimate in cuvinte.


Cu alte cuvinte, aveam sansa mea. Si, cum aveam de oferit exact ceea ce isi dorea ea, adica o inima mare, capabila de iubire plenara, astrala, m-am daruit Melaniei exhaustiv si fara retinere. Iar ea mi-a raspuns pe masura, oferindu-mi clipe de satisfactie sufleteasca si erotica cum nu credeam ca exista. Am sorbit din izvorul Melaniei, atat la propriu cat si la figurat, cat am putut de mult. Ma satura, fata asta, cum numai ea stia; apoi ma inseta iarasi, tot cum numai ea stia... Ne intelegeam perfect, uneori numai din priviri. Dar, din nefericire, dupa doi ani aveam sa aflu crudul adevar, adevar care m-a lovit direct in moalele capului, asa cum loveste o iapa naravasa un potcovar nepriceput: Melania ducea viata dubla!!! Se vedea cu mine, dar, in aceasi timp, se vedea si cu un anume Fane, de la Ploiesti, caruia i se dusese vorba cum ca ar avea o barbatie imensa. Acum, eu nu stiu daca respectivul, altfel un tip spalacit, fara veleitati romantice sau de alta natura, avea intr-adevar calitatile cu care se lauda, dar nici nu m-a interesat. Altceva m-a interesat atunci cand i-am dezvaluit iubitei mele faptul ca stiu totul, anume motivul pentru care a pus mai presus de o iubire stelara, ireala, cum era cea care ne lega pe noi, o impreunare carnala, umana, cum era cea care o lega de ploiestean. Stiti ce raspuns mi-a dat? Mi-a dat un raspuns care m-a lasat fara grai:

- Din curiozitate, Dorel, din pura curiozitate am facut-o! Nu-l iubesc pe Fane, chiar nu pot sa-l sufar, dar am vrut sa ma conving daca povestile pe care le-am auzit in legatura cu mataranga sa sunt adevarate, atata tot.

Desi as fi putut jura ca n-am sa fiu in stare de asa ceva, m-am descotorosit de Melania fara niciun fel de retinere. M-a ajutat foarte mult destainuirea sa, e drept, dar cred ca si fara ea as fi fost capabil sa ii dau pasi: nu de altceva, ci din simplul motiv ca nu-mi place sa fiu luat de prost de catre cineva mai tampit ca mine. Ori ea, daca s-a putut combina cu handralaul de Fane din simplul motiv al curiozitatii, atunci asta insemna, clar, ca era mult mai redusa decat lasase impresia. Si daca ar fi fost singura...

Dupa Melania, am trait experiente asemanatoare, la intervale mai mult sau mai putin largi, cu Diana, Matilda, Elena si Anabela, toate fete dragute si finute, cu preocupari elevate, cum ar fi filatelia, teatrul, columbofilia sau opera, dar care au platit tribut aceluiasi pacat oringinar: dorinta de a incerca si "altceva"... Si asa se face ca am ajuns sa nu mai suport femeie in jurul meu, sa fiu sictirit de toate, nemaidorindu-mi altceva decat sa le vad umilite, bajocorite, tarandu-se la picioarele mele. Si unde as fi putut gasi astfel de exemplare daca nu la bordel? Satul de femei rasate, cu pretentii mai mult sau mai putin justificate, dormind in satin, dar trezind-se pline de venin, am mers, asadar, la bordel. Acolo unde, cum va spuneam la inceputul naratiunii mele, aveam sa am parte de cea mai frumoasa surpriza din viata mea.

Numai ce i-am trecut pragul usii, matroana, o femeie dolofana si bucalata, ruda cu George, amicul care ma indrumase acolo, si-a dat seama cu cine are de a face. Nu mi-a pus intrebari si nici  nu mi-a cerut bani, de chestiunea asta ocupandu-se in prealabil George. Doar a rugat fetele libere sa coboare in budoar, de unde urma sa imi aleg eu preferata. Fetele, impopotonate in rochii pestrite, vulgare, s-au adunat imediat, ocupand locuri pe fotoliile din camera, vizibil plictisite, dar nu lipsite de curiozitate. Curiozitate care, nu pot sa nu recunosc, ma marca si pe mine, creandu-mi o stare de incertitudine si, implicit, de disconfort. Si atunci am observat-o pe ea... Era o fata slabuta, fragila chiar, care parea ca abia se tine pe picioare si a carei infatisare constrasta flagrant cu ale celorlalte. Majoritatea lor, pe langa faptul ca erau durdulii, unele dintre ele depasind la pas saptezeci de kilograme, aratau uzate, reci si indiferente. Ei bine, fata de care va spun, pe care aveam sa aflu ca o cheama Cerasela, era altfel: avea ochi mici si negri, ca de veverita, par negru si stralucitor si, peste toate, un ceva al ei, cuminte, dar in acelasi timp incitant, care nu te starnea intr-un mod vulgar, animalic, ci intr-unul potolit, domestic. Am ales-o fara ezitare si, asa cum avea sa-mi demonstreze timpul, bine am facut...

Au trecut de atunci sapte ani, iar eu sunt astazi fericit cum nu se poate alaturi de Cerasela, fata care mi-a amintit lectia primita inca din copilarie de la bunii mei parinti, dar pe care o uitasem: dragostea e pretutindeni; tot ce trebuie faci este sa-ti deschizi inima si sa-i faci loc sa intre. Am acordat asadar incredere acestei mici fiinte cu care viata fusese extem de dura pana atunci, dar careia ii rezervase, ca si mie, o surpriza minunta in toamna varstei. Am mers la ea, ca client, de mai multe ori, am vorbit cu ea, am ras cu ea, si am ajuns sa o indragesc pana intr-acolo incat am invitat-o in oras, la o cafea. Restul, mai exact cum am descoperit un inger deghizat intr-o diavolita, ca si eforturile pe care le-am facut pentru a salva acest inger din bratele deznadejdii si ale promiscuitatii, a venit de la sine. Nu intru in detalii, dar ceva tot vreau sa va mai dezvalui: atunci cand am obtinut rascumpararea Ceraselei din bratele matroanei si am luat-o cu mine acasa, am fost amandoi atat de fericiti si am facut dragoste atat de pasional incat la final am ingenuncheat la picioarele sale si am intrebat-o:

- Cerasela, vrei te rog sa-mi faci marea onoare si imensa bucurie de a accepta sa fii sotia mea?
Auzindu-mi vorbele, initial fata a ramas blocata. Apoi insa s-a dezmeticit, a izbucnit in lacrimi si, cu o sfiosenie feciorelnica, a spus "Da", facandu-ma cel mai fericit barbat de pe fata pamatului. Cum va spuneam, au trecut ani buni de atunci... Avem, eu si Cerasela, copii mari si ne iubim la fel ca la inceput. Se spune ca dragostea invinge orice bariere, iar in cazul meu chiar asa a fost. Am gasit fericirea atunci cand ma asteptam mai putin ca oricand, si exact in locul in care ma asteptam cel mai putin... Asa ca le spun acum celor singuri, care au obosit sa isi caute sufletul pereche: nu disperati, ci crede-ti in miracole! Ele chiar se intampla.

 

 

Din aceeasi categorie:

Închizându-mă în casă la tinerețe, am ajuns un prost și un ratat

Închizându-mă în casă la tinerețe, am ajuns un prost și un ratat

Ma numesc Darius si sunt un ratat. Am ajuns la 40 de ani si, daca privesc inapoi, constat ca nu am realizat nimic. Daca mor maine, mare lucru nu raman...

Citeşte mai mult...

Iubire cu aromă de ciment dentar

Iubire cu aromă de ciment dentar

Dragostea mea se numeste Alina si are acum, la 5 ani de la evenimentele pe care vi le voi relata, 27 de ani. Ceea ce inseamna, la un calcul simplu, ca...

Citeşte mai mult...

Aflând că m-a înşelat, i-am plătit-o înzecit, de două ori! Adică de 20 de ori!

Aflând că m-a înşelat, i-am plătit-o înzecit, de două ori! Adică de 20 de ori!

Bine a zis cine a zis ca viata e o curva, dragi prieteni! Nu as fi crezut, pentru nimic in lume, ca Viorel va calca stramb! Doar eram alaturi, la bine...

Citeşte mai mult...

Am pierdut un copil, dar am rămas cu altul

Am pierdut un copil, dar am rămas cu altul

De mult vreme ma retin de la a va scrie, dar acum nu mai pot. Cea mai buna prietena a mea m-a convins sa o fac din doua motive: primul, pentru ca alte...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Dragostea adevărată era acolo unde mă așteptam mai puțin...