gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun17022019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Din brațele iubitului am ajuns în poală la taică-sau...

Evaluare: / 1
1

Toata viata m-am considerat o persoana cu ghinion in dragoste. Poate si din cauza faptului ca am fost inzestrata de natura cu un fizic atragator si cu un chip foarte placut, m-am simtit intotdeauna vanata de baieti/barbati, indiferent ca a fost vorba de colegi de liceu si facultate, de colegi de serviciu sau chiar de rude mai indepartate. Ba chiar am simtit – si nu doar o singura data - cum tatii unor colege de o seama cu mine m-au privit altfel decat ca pe o tanara care ar fi putut sa le fie fiica... Asa ca este explicabil de ce am ajuns, treptat, sa fiu foarte suspicioasa si tematoare in relatiile cu toti potentialii pretendenti. Tocmai de aceea, nu imi pot explica sub nicio forma cum am putut lasa garda jos, devenind vulnerabila exact atunci cand ar fi trebuit sa fiu mai vigilenta ca oricand.

L-am intalnit pe Vladimir in urma cu doi ani, intr-o dimineata insorita de toamna tarzie, in statia de metrou Piata Victoriei. Ma grabeam sa ajung la serviciu si am fortat intrarea in vagon, desi se anuntate inchiderea usilor. Multumita lui, care a avut prezenta de spirit si m-a tras inauntru, am evitat un incident ce putea deveni tare neplacut. I-am zambit cu recunostinta, mi-a zambit la randul sau cu inocenta, apoi am discutat pana cand el a coborat la Dristor, schimband nu numai zambete, ci si numerele de telefon. Ne-am vazut chiar a doua zi la o cafea, apoi alte doua seri la rand si, dupa cateva intalniri, am simtit ca se infiripa sentimentul. Ca sa nu mai lungesc povestea cu detalii irelevante, voi spune numai ca lucrurile au curs firesc intre noi - flirtul s-a transformat curand in idila, idila in dragoste, iar dragostea intr-o pasiune dupa care – am realizat cu surprindere - tanjeam de destul de multa vreme. In cateva luni am ajuns sa fim practic nedespartiti. Doar orele de la serviciu le petreceam separat, in rest, tot timpul eram impreuna: diminetile, serile, noptile si week-end-urile. Prin urmare, mi s-a parut ceva firesc sa ma mut cu el, in locuinta sa, chiar daca parintii mei nu prea au fost incantati - in fond, era prima data cand plecam de acasa.

Vladimir, care este cu 4 ani mai mare decat mine, nu are decat tata, iar acesta nu are picioare; i le-a retezat trenul in urma cu cativa ani, intr-un cumplit accident, produs in timp ce facea o verificare de rutina sub un vagon. Un coleg ceferist a fost neatent si a dat cale libera locomotivei... De atunci, omul isi duce existenta intr-un carut cu rotile – acolo mananca, respira, sta de dimineata si pana seara tarziu, cand il saltam noi si il ducem la culcare. Din fericire pentru bietul suflet schingiuit, Vladimir e un baiat extrem de sufletist si grijuliu atat cu mine, cat si cu bietul lui parinte. Daca nu s-ar fi petrecut nefericita intamplare pe care am sa v-o povestesc in continuare, as fi zis ca, gasindu-l pe Vladimir, l-am apucat pe Dumnezeu de picioare.

Asadar, era intr-o seara instelata de vineri. Iesisem impreuna la teatru, apoi am mers la restaurant si, dupa ce am baut un pahar de vin in plus pe o terasa plasata intr-un loc parca special conceput pentru indragostiti, viata parea minunata. Am ajuns acasa la Vladimir fericiti, imbujorati, plini de dorinta si, bineinteles, am facut dragoste. Imi amintesc ca a fost ceva extraordinar: ne-am contopit in cel mai magic mod cu putinta - fiecare din noi l-a dezmierdat pe celalalt in toate modurile posibile, iar orgasmul a venit concomitent, de la sine, precum eruptiile a doi vulcani invecinati, constienti ca numai lansand materia fierbinte spre ceruri se pot atinge, prin lava impletita intr-un suvoi comun. Doamne, de ce trairi am avut parte in aceea noapte!

Odata consumat extazul, am mai baut un pahar de vin in timpul consumarii postludiului si, cum stateam asa, dezbracati, l-am observat pe tatal lui Vladimir in pragul usii - ne privea in tacere, cu o expresie ciudata, un soi de grimasa destul de hidoasa intiparita pe chipul sau altfel bland si expresiv. Daca n-as fi fost ametita de alcool si dragoste, cred ca as fi murit de rusine stiind ca m-a vazut goala; asa insa nu m-a deranjat prea tare, ba chiar i-am zambit, amuzata de penibilul situatiei. Omul a zambit la randul sau si a zis simplu si direct ca si-ar dori, daca nu ne deranjeaza, sa bea un pahar de vin cu noi. M-am consultat din priviri cu Vladimir, si impreuna am decis ca ar fi frumos ca tatal sau sa poata savura un pahar cu vin alaturi de noi - in fond, el nu prea mai avea multe bucurii pe lumea aceasta... Asa ca Vladimir i-a umplut tatalui un pahar cu vin, eu mi-am tras un capot pe mine, si am ciocnit toti trei. Gandindu-ma acum in urma, la tot ce avea sa urmeze, sunt constienta ca acesta a fost momentul fatal. Dupa alte doua pahare cu vin, atunci cand cu totii eram intr-o stare usor euforica, iubitul meu mi-a zis ca tatal sau, un om la 60 si ceva de ani, tine foarte mult la mine - lucru pe care de altfel il stiam; sentimentul era reciproc. Dupa asta, mi-a explicat ca acesta, ca orice barbat, are nevoie sa se simta barbat, iar el, poate mai mult ca oricine, avand in vedere infirmitatea cu care se confrunta zi de zi, are nevoie sa se simta din nou barbat. Acum va marturisesc cu toata sinceritatea ca nu stiu cum s-a intamplat ceea ce s-a intamplat in continuare. Ce stiu insa este faptul ca, tot ascultandu-l ca hipnotizata pe Vladimir si nestiind unde vrea sa ajunga, m-am trezit ca, inainte ca el sa isi incheie pledoaria despre nevoile fizice ale tatalui sau, eram suita peste acesta, in scaunul de handicapati, si faceam dragoste cu el; il faceam sa se simta din nou barbat.

Nu pot sa-mi explic nici acum cum s-a putut intampla ceva atat de oribil – caci asa mi se pare acum, odata faptul consumat. Nu m-a obligat nimeni sa o fac si totusi am facut-o. Poate de vina a fost alcoolul in exces, poate a fost mila din partea mea sau poate a fost pur si simplu numai o mare prostie. Ce-mi aduc aminte este ca iubitul meu m-a incurajat sa o fac si tot el m-a tinut de mana pe toata durata actului in sine. Vladimir imi spunea fara incetare vorbe frumoase si ma privea cu recunostinta si admiratie totodata, in timp ce sarmanul om, imobilizat in carut, transpirat si desfigurat, gemea infundat de placere. Cand totul a fost gata, dupa ce barbatul a ejaculat, m-am ridicat de pe el, m-am imbracat si am vrut sa plec imediat, desi era trecut de miezul noptii; parca trezita la realitate, imi venea sa mor de rusine si nu puteam intelege si accepta ce avusese loc acolo. Vladimir m-a luat atunci in brate, m-a strans la pieptul sau cu caldura si mi-a vorbit din tot sufletul. Mi-a zis ca nu are de ce sa-mi fie nici rusine si nici sila, fiindca una peste alta este totusi tatal sau, adica tatal iubitului meu, si ca in esenta am facut un lucru minunat. Dupa care, ramanand doar noi in camera, fara sa mai fi discutat vreodata macar ipotetic despre asa ceva, m-a cerut de nevasta, moment in care am lesinat si m-am pravalit pe covor.

Cam asta este povestea mea, incheiata cu intamplarea care a avut loc cu putin timp in urma. Intrebarea pe care mi-o repet acum si care ma urmareste obsedant zi si noapte este daca sa accept cererea in casatorie sau nu. Pe de o parte este dragostea imensa ce ma leaga de Vladimir, un baiat de milioane, devotat, iubitor si sensibil, cum rar se gaseste in ziua de azi, al carui scop in viata este sa ma faca fericita; iar pe de alta parte sunt temerile ca nu cumva trista intamplare sa se repete dupa cununie, iar eu sa fiu nevoita sa-i fac fericiti si barbati pe amandoi: si pe tata, si pe fiu. Simt ca patania recenta imi poate schimba viata, si de atunci nu incetez sa ma intreb ce este mai bine de facut.

 

Din aceeasi categorie:

Abia după ce am arătat că sunt bărbat, am devenit bărbat...

Abia după ce am arătat că sunt bărbat, am devenit bărbat...

Sunt Marcel, de meserie inginer, am 40 de ani si locuiesc in Bucuresti. Ce vreau acum e sa va relatez povestea mea, o poveste pe alocuri trista, pe al...

Citeşte mai mult...

Inimii i-am tot dat ghes, și-am ales pân-am cules...

Inimii i-am tot dat ghes, și-am ales pân-am cules...

Ma numesc Mariana A, am 37 de ani, sunt din Bucurest si sunt singura. Locuiesc intr-o apartament frumos din Piata Iancului, ma deplasez cu un autoturi...

Citeşte mai mult...

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

Sa vedeti ce mi s-a intamplat. Aveam 14 ani si, traind la tara, in mijlocul naturii, mi-am dezvoltat o inclinatie aparte pentru pictura. Tin minte ca ...

Citeşte mai mult...

Dragoste cu sacrificii

Dragoste cu sacrificii

Dragi prieteni, traiesc o drama. O poveste de dragoste rara, cum putine dintre femei au parte la viata lor, dar care, poate nu va vine sa credeti, nu ...

Citeşte mai mult...

Comentarii 

 
0 #2 gabi 22-11-2015 05:44
Cum poti sa te mai gandesti sa te mariti cu el nu te iubeste ci doar te da si altora pentru pofte carnale mai gandeste-te pana sa faci pasul.
 
 
0 #1 sorin 21-04-2015 00:45
E chiar așa rău sa fii iubita si de tata si de fiu? Dacă-l iubești pe fiu, si el la fel, si te lăsa sa faci dragoste si cu tatăl lui, pentru că tii foarte mult si la el,iar iubitul tau după ce ca te lăsa sa faci dragoste si cu tatăl lui, ti-e si recunoscator pe deasupra, nu cred ca e așa rău. Multe femei și-ar dori așa ceva.
 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Din brațele iubitului am ajuns în poală la taică-sau...