gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat17082019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...

Evaluare: / 2
1
Index
Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...
Pagina 2
Toate paginile

Numele meu este Mihai S, am 55 de ani si sunt mecanic auto la o baza de taximetre. Am fost casatorit timp de douazeci de ani, dupa care am divortat din cauza infidelitatii sotiei. In urma cu jumatate de an m-am recasatorit, pentru ca dupa numai trei luni sa fiu nevoit sa divortez din nou, de data aceasta din cauza mea. De fapt, despre asta si vreau sa va povestesc, despre scurtul meu mariaj cu Corina.

Corina era si este visul oricarui barbat. Are 33 de ani, dar arata mai bine ca multe femei de 25. Are o fata prelunga, ca a grecoaicelor din antichitate, un par blond ca floarea soarelui, si niste buze groase, carnoase, din care nu e om sa nu-si doreasca sa se infrupte macar o data. Iar corpul…

Corpul Corinei este corpul unui model de pictor renascentist: perfect proportionat, cu picioare lungi,  dar nu foarte lungi, sa para girafa; cu sani mari, dar nu exagerat de mari, sa para vaca; si cu fund curbat, dar nu lasat, sa para rata. Ce mai in sus si-n jos, Corina este o adevarata bomba sexy, una din acele tipe focoase pe care, cand le vezi pe strada, te intrebi daca nu cumva visezi…

La cum arata, Corina ar fi putut lesne imbratisa o cariera de top model sau ar fi putut, la bratul vreunui potent financiar, face gaura in plajele calde ale statiunilor de lux din emisfera sudica. Cu toate astea, ea lucreaza ca telefonista la noi la centrala, fiind considerata de toti superiorii drept o adevarata profesionista. De fapt, asta ii si e porecla in firma: "profesionista". Eu m-am indragostit de ea de cand s-a angajat, adica in urma cu vreo 3 ani. Pe atunci era casatorita cu Mitroi, un malac care lucreaza si el la noi, la serviciul aprovizionare. De fapt, el i-a aranjat sa vina aici, printr-o interventie directa la conducere. De cum am vazut-o, mi-am spus: "Strasnica muiere!" si mi-am facut o promisiune in gand: "Candva are sa fie a mea!".

 

Corina era greu de strunit. Eu nu credeam atunci, dar m-am convins de asta dupa cativa ani. Mai multi dintre soferii care reusisera sa intre in gratiile femeii jurau ca nu au vazut o nimfomana ca ea. Pur si simplu, era nesatula. Oricat i se dadea, mai voia. Mitroi si-a dat seama ca nu poate tine in frau o astfel de iapa in calduri, asa ca dupa o vreme a cedat in lupta cu ceilalti curtezani ai ei, lasand-o in voia ei, sa se duca unde voia, cand voia, cu cine voia. De fapt, omul nici nu avea de ales, cata vreme el singur nu era in stare sa ii ofere Corinei satisfactia de care aceasta  avea nevoie. Se consola cu faptul ca o avea acolo, alaturi, in casa si ca se putea lauda ca e insurat cu ea. Dar asta nu a durat mult. Fiindca ea nu se multumea cu atat, motiv pentru care a bagat divort, facand din Mitroi un motiv de ras pentru toti colegii de munca.

Era Corina, la momentul la care am inceput sa o curtez, divortata de mai bine de un an. Se poate spune ca a avut timp sa mediteze la casnicia nereusita cu Mitroi si sa se gandeasca bine inainte de a face din nou acest pas important in viata oricarui om. Si chiar parea ca s-a maturizat, afisand un aer serios, de femeie la locul ei, capabila sa construiasca si sa mentina in ordine o gospodarie alaturi de un barbat serios, de casa, cum eram eu. Drept pentru care, dupa o perioada de tatonari, in care am "atins"-o in trecere cu cate o floare sau o cutie de bomboane, am invitat-o in oras. Usor ezitanta, usor nesigura pe ea, mi-a spuns ca nu stie ce sa-mi raspunda si a cerut un timp de gandire. I l-am acordat. Ea a meditat ce a meditat, si in cele din urma a acceptat.
Prima noastra iesire a fost -aveam sa ma conving o data cu trecerea timpului- si cea mai reusita dintre toate, mai ales daca judec maniera calda in care s-a purtat Corina cu mine. De fapt, daca e s-o spun pe cea dreapta, a fost de-a dreptul fierbinte. Am mers mai intai in Herastrau, la o plimbare pe malul lacului, timp in care i-am oferit bratul, putand sa simt din plin fermitatea sanilor ei, pentru care nu se inventase inca sutien in stare sa ii poata cuprinde, atat de voluminosi si obraznici erau! Dupa aceea, am intrat la un restaurant de pe malul lacului, unde ne-am incalzit cu ceva tare si am luat cina. Iar in final, nici eu nu mai stiu cum, m-am trezit la ea in pat…   Doamne, ce noapte pasionala am putut trai alaturi de femeie! Nu am s-o uit niciodata. Intr-adevar, Corina facea minuni in pat. Ma simteam in al noualea cer, indragostit de ea ca un adolescent de profesoara ochelarista de mate, si as fi dat orice sa fie a mea pentru totdeauna. Asa ca n-am mai stat pe ganduri si chiar a doua zi am cerut-o de nevasta. A acceptat, si a trebuit sa ma ciupesc de gat, sa ma conving ca nu visez, asa eram de fericit cand mi-a spus da. Intr-adevar, am crezut atunci ca traiesc un vis; dar, pana la urma totul s-a dovedit a fi un cosmar…

Poate ar fi trebuit sa va precizez mai dinainte ca intotdeauna am fost un model la locul de munca. Veneam primul si plecam ultimul, executam lucrari de calitate, niciodata nu s-a plans nimeni de o reparatie de-a mea. Eram vazut ca un om de baza al echipei de mecanici, lucram bine si eram platit bine, totul era perfect din punct de vedere profesional pana sa ma insor cu Corina. Dupa aceea, insa, au inceput sa apara belelele.


Viata cu Corina era destul de simpla, in fond. Lucram impreuna la acel garaj, dar de fapt nu ne vedeam decat foarte rar. Ea isi vedea de comenzile ei, eu imi vedeam de reparatiile mele, fiecare cu ale sale. Ne intalneam, uneori, la iesire si plecam impreuna spre casa (isi vanduse apartamentul si se mutase la mine; cu banii luati pe apartament intentionam sa calatorim in jurul lumii, aveam planuri mari impreuna...), dar de cele mai multe ori nu ne vedeam pana seara, cand ajungeam acasa. Atunci, ea ma lua de la usa: ma intampina purtand numai ceva lejer, sexy si straveziu, iar in unele seri chiar fara nimic pe ea. Ma saruta din cap pana in picioare, starnind dorinta in mine si facandu-ma sa tabar pe ea de multe ori chiar fara a apuca sa ma spal pe maini. Ulterior aveam sa aflu ca ii placea mirosul de "mecanica" pe care il emanam, o excita sa imi infig unghiile mele pline de vaselina in spatele ei alb si curat, mirosind a sapun fin de levantica. Si, de ce sa nu recunosc, si mie imi placea faza. Atata doar ca…

….Atata doar ca o repeta prea des, aproape in fiecare seara. Dupa un timp, oricat de bine m-as fi simtit, si oricat de mult mi-ar fi placut modul in care isi revarsa ea caldura asupra mea, ajunsesem sa imi cam pierd interesul. Nu mai spun ca noaptea, in pat, treceam la a doua repriza, cu nimic mai putin fierbinte decat cea de la sosirea acasa, iar dimineata o luam de la capat, cum spunea ea, "ca sa ne mearga bine toata ziua"…    Era, Corina, o masina de facut dragoste, o masina in perfecta stare de functionare, de ziceai ca e una dintr-alea pe care le reparam eu, si care, odata trecute prin mana mea, nu mai aveau probleme cu anii…    Faceam tot ce puteam, ma straduiam, dar nu era de ajuns. Acum o satisfaceam eu, acum se dez-satisfacea ea… Asa ca nu a fost ceva surprinzator cand, dupa nicio luna de astfel de tratament din partea Corinei, oricat de mult as fi iubit-o si as fi dorit-o, am ajuns sa nu mai fac fata pretentiilor sale erotice.

Intr-adevar, desi pare greu de crezut, chiar asa s-a intamplat: dupa numai doua luni am clacat, iar dupa trei - am cedat. Adica am divortat. Ajunsesem o epava. Am slabit 12 kilograme, umblam ca naucul pe strada, neras, neatent la tot si la toate, nu ma interesa nimic altceva decat sa pun capul jos undeva, sa adorm si sa ma odihnesc. Atat eram de obosit. Iar la serviciu, mi-e si rusine sa spun, era dezastru. Din fruntas, ajunsesem codas. Veneam printre ultimii la program, mi se taiau ore din pontaj si abia apteptam cateva momente de ragaz ca sa pun capul pe vreun banc de lucru si sa trag un pui de somn. Nu mai spun ca incepusem sa gresesc lucrarile, nu ma mai puteam concentra la ceea ce faceam, incat ajunsesera soferii sa ma ocoleasca de teama de a nu le da masina nepusa la punct ca lumea, si astfel sa-i bag in belea. Ce-a putut sa faca femeia aia din mine…

Intr-un final, cum am spus, am cedat. Am luat-o de brat, am facut-o atenta si i-am vorbit frumos, ca de la om la om, iar ea m-a inteles. Mi-a spus chiar ca se astepta sa cedez mult mai devreme, ca nu s-a gandit ca am sa rezist atat. Ca inca nu s-a nascut barbatul care sa-i reziste. Atunci am intrebat-o, daca stia asta, de ce s-a mai incurcat cu mine, de ce a vrut sa ma puna in situatia ingrata in care m-a pus? Mi-a dat un raspuns care m-a lasat fara replica: fiindca ma iubea…

Asta a facut situatia si mai dificila pentru mine. Caci si eu o iubeam. Dar, din pacate, oricat de mult as fi iubit-o, nu aveam cum sa tin ritmul cu ea. Era mult prea puternica pentru mine. Asa ca de comun accord am intentat divort. Dar povestea mea nu se inchieie aici. Pentru ca, asa cum v-am spus deja, Corina isi vanduse apartamentul si nu avea unde sa locuiasca pana cand nu isi cumpara altul. Asa incat, suflet caritabil, eu i-am permis sa locuiasca cu mine, ca doi cunoscuti, fiecare in camera lui, fiecare cu viata lui, iar ea a acceptat.

Atunci, a avut loc o schimbare totala in comportamentul femeii. Ma asteptam ca, manata de extraordinarul impuls sexual cu care o inzestrase natura, sa se grabeasca sa-si gaseasca un alt partener, ca doar nu era sa stea singura... Dar, supriza!, ea nu a facut asta. Nici vorba. Venea direct acasa de la serviciu, isi vedea de treaba, parea si chiar era o femeie minunata. Nici urma de focoasa care ma epuizase. Era de nerecunoscut.

Seara, se intampla sa mai stam de vorba in fata televizorului, fara ca asta sa insemne ca intre doi era ceva. Pastram distanta regulamentara si fiecare era multumit cu viata pe care o ducea. Ne intelegeam bine, atat de bine incat  ajunsesem sa regret ca bagasem divortul. Vedeam o alta Corina, cu care as fi putut trai fericit pana la adanci batraneti. Asa ca m-am gandit sa mai incerc o data, ca n-o fi bai…   Si intr-o seara, dupa film si dupa cateva pahare de vin de fiecare, am inceput s-o privesc cu alti ochi, mai exact cu ochii cu care o privisem la inceputul relatiei noastre. A inteles imediat aluzia si, fara  o vorba, s-a napustit asupra mea, oferindu-mi si oferindu-si o seara de neuitat. Doamne, cat de bine m-am simtit in seara aia, in noaptea aia si in dimineata celei de-a doua zile…   Si intreaga saptamana care a urmat…  Eram din nou fericit si ma gandeam chiar sa opresc divortul.  Dar din pacate prea mult nu avea sa mai dureze fericirea mea...

Pentru ca, revenita la postura de sotie, Corina a revenit si la vechile obiceiuri, in sensul in care nu putea lasa sa treaca o zi fara sa aiba parte de minimum trei reprize de amor. Ceea ce, mie imi era clar, nu putea duce decat la acelasi deznodamant din urma cu circa o luna: sfarseala… Drept urmare, i-am inchiriat femeii o garsoniera si am rugat-o sa paraseasca apartamentul nuptial. Si asa s-a terminat totul. In scurt timp s-a incheiat si procedura de divort si am redevenit amandoi oameni liberi.

Dupa aceasta aveam sa aflu ca si-a cumparat o casa unde aducea pe cine voia, cand voia, si cu care facea ce voia, cand voia. Nimeni nu o deranja. Iar eu, la randul meu, am revenit la greutatea corporala de dinainte de a o cunoaste si am ajuns din nou printre fruntasii sectiei. Colegii nu mai rad de mine, dar, cand ne mai adunam la un pahar, nu uita sa ma tachineze de fiecare data vizavi de povestea mea si a Corinei…

 

Din aceeasi categorie:

Am plăcut-o din prima, dar am luat-o abia din a treia...

Am plăcut-o din prima, dar am luat-o abia din a treia...

Totul a inceput in urma cu circa douazeci de ani, atunci cand ma indreptam catre facultate. Aveam 22 de ani, eram vesel si optimist. Aveam forta si vi...

Citeşte mai mult...

Am riscat și am pierdut, foarte urât am căzut

Am riscat și am pierdut, foarte urât am căzut

Am inceput sa joc la "aparate" in urma cu cativa ani. Pe atunci eram casatorita cu Liviu, nu aveam copii, dar aveam timpul de partea noastra, pentru c...

Citeşte mai mult...

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Cate sacrificii nu se fac in numele dragostei... Eu, una, fiindca il iubesc pe sotul meu cu disperare, nu renunt la el chiar daca, de un an, am aflat ...

Citeşte mai mult...

Medeea mi-a vindecat și genunchii, și inima

Medeea mi-a vindecat și genunchii, și inima

Numele meu este Mihai S, dar prietenii si rudele imi spun Misu. Am 37 ani, dar arat cu cel putin 7 ani mai tanar, fapt care de multe ori induce lumea ...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...