gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Trei ani am fost prostul Nataliei, care a călărit toţi armăsarii din cartier...

Evaluare: / 0
1
Index
Trei ani am fost prostul Nataliei, care a călărit toţi armăsarii din cartier...
Pagina 2
Toate paginile

Cand am cunoscut-o pe Natalia aveam 36 de ani. Treceam, de aproape un an, printr-o prelungita perioada de acalmie sentimentala dupa ce iesisem dintr-o relatie care ma consumase enorm. Motiv pentru care nu planuiam sa ma indragostesc din nou. Cel putin nu asa curand. Si nu in asa hal incat sa imi doresc sa ma insor... Dar lucrurile au evoluat intr-un mod halucinant si am ajuns sa o cer pe Natalia de sotie la nu mai mult de cateva luni de cand devenisem un cuplu. Am ingenuncheat la picioarele ei si i-am spus cu emotie in glas:

- Natalia, te iubesc ca pe lumina ochilor mei! Te rog, vrei sa fii sotia mea?

Inainte de a va istorisi intamplarile rare care au urmat acestei cereri, trebuie insa sa aflati cam cum stateau lucrurile intre mine si Natalia. Fiindca atunci cand am decis ca vreau sa imi leg destinul de al ei am fost constient in ce ma bag si ce ma asteapta. Nu pot spune ca am fost luat prin surprindere de evenimentele ulterioare. Le asteptam, stiam ca vor veni. Natalia ma pusese in garda cu nevoile sale, cu stilul sau de viata, iar eu fusesem de acord. Concret, este vorba de dorinta ei de a se simti libera ca pasarea cerului. De a face orice isi doreste, inclusiv sa se vada cu alti barbati!

Acum, probabil ca va cruciti si va intrebati cum de am acceptat asa ceva. Ei bine, pentru a ma intelege ar trebui sa o fi cunoscut pe Natalia. Pe langa faptul ca era de o frumusete incredibila, avea o fire atat de deschisa si de placuta incat nu puteai sa o refuzi indiferent ce ti-ar fi cerut. Privea omul direct in ochi, cu un amestec letal de ingenuitate si lascivitate, si omul se inmuia. Accepta orice numai pentru a-i face placere, pentru a fi in preajma sa. Iar eu nu am facut exceptie. Sedus intru totul de firea sa expansiva si de zambetul sau fascinant, nu doream decat sa fiu mereu cu ea, sa o vad, sa o ating, sa o miros si s-o simt aproape. Iar pentru asta am cerut-o in casatorie, desi ea ma avertizase:

- Stoian, si eu te iubesc, insa ti-am zis si iti repet: pentru mine, libertatea de exprimare inseamna totul. Daca ma simt ingradita, atunci risti sa ma pierzi. Asa ca, daca iti doresti sa ramanem impreuna, va trebui sa ma iei cu toate capriciile, cu toate dorintele mele mai mult sau mai putin ciudate, inclusiv aceea de a fi poligama. Ce zici, crezi ca poti accepta asta?

... Si, cum va ziceam, am acceptat! Am luat-o!

Desi parintii si amicii m-au condamnat auzind ce fac, eu ma gandisem bine. In fond, ceea ce imi cerea Natalia nu era ceva chiar atat de absurd precum parea. Pentru ca barbatii, prin definitie, sunt infideli, nu pot fi devotati unei singure femei. Iar faptul ca sotia mea urma, la randul sau, sa aiba unele aventuri, nu facea decat sa echilibreze balanta. Practic, cum eu ma cunosteam foarte bine si stiam ca, indiferent cat de mult as fi iubit-o pe Natalia, mai devreme sau mai tarziu voi fi atras de alte femei si voi simti nevoia sa le am, tot ce trebuia sa fac este sa ma impac cu gandul ca nu doar eu voi avea relatii extraconjugale, ci si sotia mea... Si m-am impacat. Am acceptat sa intru intr-o asa-zisa “casnicie moderna”. Dar chiar sa ma trezesc ca Natalia aduce handralai – intre care si un negru! – acasa, pentru a se impreuna cu ei, la una ca asta nu ma asteptam sa se ajunga!

Dar hai s-o luam cu inceputul.... Primele luni din casnicia cu Natalia au fost, toate, de miere. Nimic nu prevestea ce va urma si chiar ma gandeam ca sunt cel mai fericit barbat din lume, cand am langa mine o sotie ca o zeita. Insa deodata, intr-o seara, Natalia m-a sunat sa ma anunte ca dupa serviciu – lucra ca operator la o companie de telefonie mobila, in timp ce eu eram director de productie intr-o tipografie - ea va iesi in oras si va intarzia, asa ca prin urmare ar fi bine sa nu o astept cu cina. Am simtit atunci cum o gheara rece mi se rasuceste in stomac, dar nu am protestat. I-am zis numai sa se distreze cum doreste, dar sa aiba grija si sa vina cu bine acasa. Ceea ce a si facut de altfel. Numai ca a facut-o spre dimineata...

Cu toata intelegerea mea, nu am putut sa ma abtin, si am iscodit-o:

- Natalia, cum a fost? Te-ai distrat bine? Cu cine ai iesit si unde?

Ea m-a privit suav, mi-a zambit in cel mai fermecator mod, apoi mi-a spus pe un ton cat se poate de natural:

- Stoian, stii cat de mult te iubesc, dar nu uita ca am facut o intelegere! Vreau sa iti reamintesc ca indiferent ce se intampla, chiar daca lipsesc de acasa nopti intregi la rand, astea sunt numai distractii efemere, fara implicare emotionala. Aventurile mele sunt simple defulari carnale, insa in final, de fiecare data eu tot la tine vin, tot cu tine sunt, iar sufletul meu ramai tu! Bine?

Ce puteam spune? Daca am acceptat din capul locului, nu ma puteam opune acum, era prea tarziu. Asa ca am afisat un chip imbufnat si i-am raspuns cu juma’ de gura:

- Bine, Natalia...

Ea m-a privit inca o data direct in ochi, de data asta cu o asprime pe care nu avea cum sa o mascheze, si mi-a zis:

- Stoian, vreau sa iti intre bine in cap ca desi acum tu esti sufletul meu, dupa cum ti-am zis deja, in cazul in care nu ma lasi libera, ci incerci sa ma opresti sa imi traiesc viata asa cum doresc, atunci va trebui sa ne despartim si sa imi gasesc alt barbat care sa fie sufletul meu, un barbat cu mintea deschisa, si nicidecum unul egoist, care sa ma tina numai pentru el, prizoniera in viata si in patul sau. E totul clar, dragul meu Stoian?

Aceasta a fost prima data cand Natalia a aratat ca sunt momente in care isi doreste sa se simta libera, sa faca ce vrea, sa nu fie ingradita in miscare. De la intamplarea cu pricina, prima dintr-un lung sir care avea sa urmeze, nu trecusera nici macar doua saptamani, cand intr-o seara Natalia, dupa ce m-a sarutat pe frunte cu duiosie, m-a anuntat cu o nonsalanta dezarmanta:

- Dragul meu Stoian, eu plec. La noapte nu vin acasa, ci raman sa ma distrez. Nu te ingrijora, ca nu patesc nimic, sunt pe maini bune!



Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Trei ani am fost prostul Nataliei, care a călărit toţi armăsarii din cartier...