gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat17082019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat

Evaluare: / 1
1
Index
Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat
Pagina 2
Toate paginile

Prieteni, sunt intr-o mare incurcatura, viata mea e data peste cap. Nu am crezut nicio clipa ca voi ajunge sa trec prin ce trec acum. Am iubit-o si am dorit-o pe Sabina peste 10 ani, am vrut sa fie a mea inca din prima clipa in care am vazut-o. Practic, m-am indragostit, pentru prima si ultima data in viata, la prima vedere. Un Cupidon crud si cu un ciudat simt al umorului m-a sagetat adanc, fara mila, direct in inima. De atunci, Sabina a fost femeia vietii mele, femeia la care am visat zi si noapte, chiar daca nu am reusit sa ajung la ea si chiar daca intre timp m-am implicat in doua casatorii...

Am intalnit-o pe Sabina absolut intamplator, in urma cu 10 ani. Aveam 32 de ani atunci si imi cautam jumatatea, imi doream sa ma casatoresc si sa am copii. Cum insa soarta nu fusese de partea mea pana atunci, am ajuns sa ma intalnesc cu fete racolate pe Internet, de pe site-urile matrimoniale. Asa se face ca, intr-o buna zi, la o intalnire oarba la care intarziasem, m-am asezat la masa la care credeam eu ca statea partenera mea. Descrierea corespundea perfect: o fata frumoasa, bruneta, subtirica, finuta, sfioasa. In sinea mea ma bucuram sa constat ca, la o prima evaluare, fata era pe placul meu. Numai ca, aveam sa descopar curand, facusem o greseala: nu ea era cea cu care trebuia sa ma intalnesc. Ma asezasem la alta masa.

Lucrurile s-au lamurit relativ repede, numai ca, in putinul timp petrecut impreuna cu Sabina, cum aflasem ca o chema pe simpatica fata, ceva incredibil s-a intamplat: ei bine, m-am indragostit! De neinchipuit pentru mine, un tip destul de glaciar si putin misogin pe deasupra, dar m-am indragostit pe loc, si am admis asta chiar in seara cu pricina, atunci cand m-am privit in oglinda si am mustacit vinovat... M-am felicitat in gand pentru ca fusesem atat de abil incat sa obtin numarul de telefon al Sabinei si am sunat-o chiar a doua zi.

Dincolo de confuzia initiala, cea dupa care mi se aprinsesera calcaiele era o fata foarte sociabila, deschisa si cu un simt al umorului foarte dezvoltat. Ne-am intalnit de cateva ori in acea luna, am ras impreuna, am discutat cate-n luna si-n stele. Insa, exact cand ma gandeam ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap si ma pregateam sa trec la ,,atacul frontal’’, am avut parte de un dus mai rece ca o rapaiala de toamna tarzie. Era intr-o seara in care petrecusem cateva ceasuri foarte frumoase intr-o cafenea din Centru, cand am incercat sa o sarut pe Sabina. Ea s-a ferit, apoi a tinut un scurt monolog pe care nu am sa il uit niciodata. Atat de tare m-a durut ce a spus:

- Costin, te rog sa fii atent si sa retii ce iti spun acum! Esti un om minunat si sunt convinsa ca putem fi in continuare cei mai buni prieteni din lume! Insa niciodata nu va fi mai mult intre noi. Nu m-ai atras de la bun inceput ca barbat si nici nu ma vei atrage vreodata. Ai inteles? Fara suparare, da?

Ce puteam spune? Am inghitit in sec si am incuviintat din cap, semn ca am inteles, nu va fi niciodata nimic intre noi. Numai Cel de Sus stie ce era in sufletul meu atunci cand, dupa ce, in sfarsit, gasisem o fata pe care sa o iubesc si cu care imi doream sa raman toata viata, ea ma respingea. Cu toate astea, mi-am facut curaj si mi-am zis ca nu e totul pierdut atat timp cat Sabina dorea sa ramanem prieteni si ma accepta in preajma sa. In fond, nu-i asa?, femeile sunt schimbatoare, iar dragostea se poate infiripa uneori pe nesimtite in sufletul lor. Prin urmare, am continuat sa raman in proximitatea Sabinei cat am putut de mult, sperand intr-o minune.

Minunea nu s-a intamplat insa in urmatorii 10 ani! Atat de mult timp a trecut fara ca Sabina, pentru care facusem aproape o obsesie, sa ajunga sa ma placa - pe de o parte. Iar pe de alta - fara ca eu sa incetez sa o curtez, pe fata, si sa ma gandesc la ea zi si noapte, visand la ziua in care vom fi impreuna. Inainte insa de a ajunge sa va povestesc ce s-a intamplat in prezent, mai exact in urma cu numai cateva luni, de ce surpriza colosala am avut parte, trebuie sa stiti ce s-a intamplat in viata mea in deceniul care a trecut.

Mai intai, in urma cu cinci ani m-am casatorit. Treceam printr-o perioada in care ma cam resemnasem in ceea ce o privea pe Sabina, cunoscusem de ceva vreme o fata deosebita, pe nume Ioana, ne apropiasem pas cu pas, si prin urmare am decis sa ma insor. Asta, fiindca tineam mult la ea, dar si in ideea de a ma dedica trup si suflet acestei relatii (sau, mai exact, casnicii) si de a o scoate definitiv pe Sabina din gandurile si din visele mele.

Zis si facut. M-am casatorit asadar cu Ioana si am incercat din rasputeri sa fiu un sot cat se poate de bun, mai ales ca aleasa mea era o femeie cu inima de aur si ma iubea foarte mult. Dar, spre rusinea mea, eu nu o iubeam la fel. Adica, nu o iubeam pe ea la fel. O iubeam tot pe Sabina. Nu stiu ce imi facuse fata asta, insa faceam ce faceam, si tot la ea ma pomeneam ca ma gandesc. Chiar si dupa doi ani de casatorie la fel stateau lucrurile. O iubeam - si o doream - pe Sabina mai mult ca pe sotia mea. Nu numai o data m-am gandit la ea in timp ce faceam dragoste cu sotia mea, imaginandu-mi ca fac cu Sabina. Nu e asadar de mirare ca peste nici trei ani de casatorie am divortat de comun acord, pe cale amiabila. Ce imi amintesc este foarte clar dezolarea Ioanei dupa ce s-a pronuntat divortul:

- Costin, nu stiu de ce nu a mers. Esti un om tare bun si stiu ca am tinut mult unul la celalalt. Dar, nu stiu cum sa spun, simt ca incet-incet am ajuns ca doi straini. Nu stiu ce s-a intamplat, dar te-am perceput ca fiind departe, in lumea ta, din care eu nu mai faceam parte... Hai sa ramanem prieteni, da? Sa ne amintim numai momentele frumoase...


...Si asa am facut! Am ramas prieteni, tinem si azi legatura, ba chiar ne mai vedem din cand in cand. Insa Ioana nu a stiut si nu va sti niciodata de ce ma percepea ca fiind ,,departe’’. Asta se intampla pentru ca intr-adevar eram departe. Eram in lumea Sabinei. In viata ei. In casa ei. In patul ei, mai ales. Iar asta, in ciuda faptului ca Sabina ma anuntase ca a cunoscut, in urma cu cativa ani, un barbat special, un barbat magic, care ii arata luna in plina zi si cu care voia sa fie pana la sfarsitul vietii... Mda. Nimic nu conta pentru mine. Eu continuam sa ma gandesc la Sabina, sa ma rog pentru fericirea sa, dar totodata si sa sper ca aceasta fericire a ei va fi langa mine. Chiar si dupa ce m-am casatorit pentru a doua oara eu tot speram.

Intr-adevar, in urma cu doi ani, m-am insurat din nou. De data asta a fost vorba de Monica, o angajata a unui partener de afaceri de la reprezentanta unei mari firme japoneze de automobile. O cunoscusem in urma cu peste un an, ne-am placut si ne-am luat. Era - si este - o femeie foarte inteligenta si atragatoare. Daca ea nu ma putea face sa mi-o scot din minte pe Sabina, atunci nimeni nu mai putea - eram convins de asta. Motiv pentru care m-am si implicat mult mai mult in aceasta casnicie decat in cea anterioara. In fapt, m-am implicat atat de mult, incat am conceput, impreuna cu sotia mea, doi copii gemeni: Radu si Ovidiu sunt baieteii mei minunati care ar fi trebuit sa ma implineasca total si definitiv… Dar care nu au reusit sa o faca, fiindca eu continuam sa ma intalnesc cu Sabina si sa plec, de fiecare data, mai mult decat ravasit. Asta, desi ea nu raspundea avansurilor mele nebune, lipsite de orice logica. Sau, tocmai de aceea...

Sabina lua totul ca pe un joc. Incrancenarea cu care o curtam de aproape zece ani i se parea tare amuzanta. Vorbeam deschis cu ea despre orice atunci cand ne vedeam, chiar si despre sentimentele mele pentru ea, sentimente neimpartasite niciodata. Eram ca fratele cu sora. Si ma durea al naibii de tare... Insa nu conta, atat timp cat Sabina radea fericita de stangaciile mele, de incercarile de-a dreptul copilaresti de a ma baga pe sub pielea ei. Tot ce conta era ca petreceam timp cu ea, ca o vedeam, o atingeam din cand in cand, ii simteam parfumul. Doamne, ce bolnav eram! Nu as fi crezut nicio clipa ca lucrurile vor lua curand o intorsatura halucinanta si ca urma sa ma ,,imbolnavesc’’ si mai tare...

Si astfel ajung cu povestea mea in prezent. Un prezent in care va spuneam ca viata mea este data complet peste cap. Este o vorba care spune: ,,Ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa primesti’’. Ei bine, eu nu am avut grija. Asa se face ca am dorit, am primit, si acum sunt complet debusolat, nu stiu ce sa fac si incotro sa o apuc. Haideti sa vedeti ce s-a intamplat!

In urma cu vreo doua-trei luni, primesc un telefon de la Sabina, care imi spune ca vrea sa ne vedem. Desigur ca nu puteam decat sa ma bucur, ca de obicei in asemenea cazuri. Am stabilit asadar ce si cum, ne-am intalnit chiar a doua zi (sotiei mele i-am zis, ca si in alte dati, ca ies cu baietii la o bere...), iar de atunci viata mea a luat o turnura incredibila. Pentru ca Sabina mi-a spus in acea seara, dupa o cafea si un cognac:

- Costin, vreau sa fac o nebunie, ceva ce nu imi sta in caracter, vreau sa simt ca traiesc!

M-am frecat la ochi, nevenindu-mi sa cred ce aud. Dar ea a continuat sa vorbeasca si sa imi explice cum stau lucrurile, ce se intamplase de fapt... Si se intamplase ca era tare nefericita. Nu imi dezvaluise niciodata asta, iar eu nici nu banuiam ca nu ar fi fericita. Se casatorise, de cateva luni, dupa o relatie de ani buni, cu barbatul acela ,,special si magic’’ cu care isi dorise sa ramana o eternitate. Era mereu zambitoare si voioasa. De unde sa fi stiut ca totul era numai de fatada? Ca de fapt Sabina purta masca unui clovn radios in timp ce interpreta un rol intr-o drama? Drama propriei vieti.

Sabina mi-a spus ce o durea. Era mai mereu singura, inca dinainte de casatorie. Sotul ei, desi ii facea toate placerile si o rasfata cumparandu-i orice isi dorea, nu avea timp pentru ea. Avea o slujba la Guvern si era mai mult plecat, inclusiv in week-end si chiar si de Sarbatori. De alfel, tocmai in ideea ca mariajul ii va face sa fie mai mult timp impreuna se si casatorise cu el; spera sa se schimbe ceva. Si, s-a schimbat... Numai ca nu in sensul dorit de ea. Ci dimpotriva. Dupa cununie, Sabina a aflat de la sotul sau ca el a primit sarcini suplimentare de serviciu, si prin urmare va lipsi si mai mult de acasa. Asta a fost picatura care a umplut paharul. Ca sa nu mai lungesc povestea, Sabina m-a invitat sa mergem la hotel a doua zi, ca sa petrecem o zi nebuna, in care sa simta ca e vie, ca traieste din nou. Mi-a reamintit ca sentimentele sale in ceea ce ma priveste nu s-au schimbat, in sensul ca tot nu o atrag ca barbat, insa totodata mi-a destainuit ca nu are pe cineva mai ,,apropiat si de incredere’’, impreuna cu care sa isi implineasca dorinta neortodoxa de a reveni la viata.

Prieteni, va spuneam la inceputul acestor randuri ca sunt intr-o mare incurcatura. Dupa ce 10 ani am curtat-o cu disperare si mi-am urmat visul cu tenacitatea cu care soimul pandeste momentul potrivit pentru a lua in gheare puii de porumbel din cuib, visul mi s-a implinit: am facut dragoste cu Sabina! Si nu doar o data. Ea a tinut sa primeasca si alte confirmari ale faptului ca este vie, iar eu nu am putut sa nu i le dau. Prea multa dorinta s-a adunat in mine in 10 ani, prea multa suferinta am adunat in tot acest timp, mult prea mult am tanjit. Ne-am intalnit de cateva ori in ultimele luni si am stabilit ca o vom face in continuare, desi mi-este tot mai greu sa dau ochii cu sotia mea si cu baieteii mei dupa o noua intalnire amoroasa cu Sabina. Monica nu stie si nu nici banuieste nimic, insa eu ma simt tot mai vinovat. Asta pe de o parte. Pe de alta, insa, o doresc intruna, cu si mai multa putere, pe Sabina, in ciuda faptului ca ea imi tot aminteste - ceea ce ma face sa rad de fiecare data... - ca nu o atrag deloc ca barbat si prin urmare nu va fi niciodata nimic intre noi decat o mare prietenie.

Nu stiu ce va fi, dar acum e furtuna in viata mea si sunt constient ca nu ma pot opri sa fac ceea ce fac, desi e gresit si nedrept totodata. Nu pot sa revin la linistea dinainte. E prea mult pentru mine, sunt prea slab ca sa ma opresc.

 

 

Din aceeasi categorie:

Sunt femeia a patru barbati

Sunt femeia a patru barbati

Stiu ca multe povesti din acest site sunt deosebite, unele dintre ele cu adevarat incredibile, dar va rog sa ma credeti: cazul meu este special, este ...

Citeşte mai mult...

Eu îi lucrez pe alţii, bărbatul meu este lucrat de altele...

Eu îi lucrez pe alţii, bărbatul meu este lucrat de altele...

Nu vreau sa credeti cumva ca mi-ar fi rusine de faptul ca am lucrat ca maseuza, dar, inainte de a va povesti intamplarea cu pricina si urmarile ei, am...

Citeşte mai mult...

Cum mi-a murit bărbatul cu ochii la fetele de pe internet

Cum mi-a murit bărbatul cu ochii la fetele de pe internet

Cand l-am cunoscut, Marian parea un baiat bun. Cu cine vorbeai, avea numai cuvinte frumoase la adresa lui. Se imbraca cu bun gust, vorbea cautat, nu i...

Citeşte mai mult...

Soacră-mea își dirijează fiul, care mă dirijează pe mine

Soacră-mea își dirijează fiul, care mă dirijează pe mine

Numele meu este Dalia si sunt din Bacau, ca si Bogdan, sotul meu, cu care locuiesc in centrul orasului. Eu am 35 de ani, iar Bogdan - 40. Avem doi cop...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat