gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon09122019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat - Pagina 2

Evaluare: / 2
1
Index
Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat
Pagina 2
Toate paginile

...Si asa am facut! Am ramas prieteni, tinem si azi legatura, ba chiar ne mai vedem din cand in cand. Insa Ioana nu a stiut si nu va sti niciodata de ce ma percepea ca fiind ,,departe’’. Asta se intampla pentru ca intr-adevar eram departe. Eram in lumea Sabinei. In viata ei. In casa ei. In patul ei, mai ales. Iar asta, in ciuda faptului ca Sabina ma anuntase ca a cunoscut, in urma cu cativa ani, un barbat special, un barbat magic, care ii arata luna in plina zi si cu care voia sa fie pana la sfarsitul vietii... Mda. Nimic nu conta pentru mine. Eu continuam sa ma gandesc la Sabina, sa ma rog pentru fericirea sa, dar totodata si sa sper ca aceasta fericire a ei va fi langa mine. Chiar si dupa ce m-am casatorit pentru a doua oara eu tot speram.

Intr-adevar, in urma cu doi ani, m-am insurat din nou. De data asta a fost vorba de Monica, o angajata a unui partener de afaceri de la reprezentanta unei mari firme japoneze de automobile. O cunoscusem in urma cu peste un an, ne-am placut si ne-am luat. Era - si este - o femeie foarte inteligenta si atragatoare. Daca ea nu ma putea face sa mi-o scot din minte pe Sabina, atunci nimeni nu mai putea - eram convins de asta. Motiv pentru care m-am si implicat mult mai mult in aceasta casnicie decat in cea anterioara. In fapt, m-am implicat atat de mult, incat am conceput, impreuna cu sotia mea, doi copii gemeni: Radu si Ovidiu sunt baieteii mei minunati care ar fi trebuit sa ma implineasca total si definitiv… Dar care nu au reusit sa o faca, fiindca eu continuam sa ma intalnesc cu Sabina si sa plec, de fiecare data, mai mult decat ravasit. Asta, desi ea nu raspundea avansurilor mele nebune, lipsite de orice logica. Sau, tocmai de aceea...

Sabina lua totul ca pe un joc. Incrancenarea cu care o curtam de aproape zece ani i se parea tare amuzanta. Vorbeam deschis cu ea despre orice atunci cand ne vedeam, chiar si despre sentimentele mele pentru ea, sentimente neimpartasite niciodata. Eram ca fratele cu sora. Si ma durea al naibii de tare... Insa nu conta, atat timp cat Sabina radea fericita de stangaciile mele, de incercarile de-a dreptul copilaresti de a ma baga pe sub pielea ei. Tot ce conta era ca petreceam timp cu ea, ca o vedeam, o atingeam din cand in cand, ii simteam parfumul. Doamne, ce bolnav eram! Nu as fi crezut nicio clipa ca lucrurile vor lua curand o intorsatura halucinanta si ca urma sa ma ,,imbolnavesc’’ si mai tare...

Si astfel ajung cu povestea mea in prezent. Un prezent in care va spuneam ca viata mea este data complet peste cap. Este o vorba care spune: ,,Ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa primesti’’. Ei bine, eu nu am avut grija. Asa se face ca am dorit, am primit, si acum sunt complet debusolat, nu stiu ce sa fac si incotro sa o apuc. Haideti sa vedeti ce s-a intamplat!

In urma cu vreo doua-trei luni, primesc un telefon de la Sabina, care imi spune ca vrea sa ne vedem. Desigur ca nu puteam decat sa ma bucur, ca de obicei in asemenea cazuri. Am stabilit asadar ce si cum, ne-am intalnit chiar a doua zi (sotiei mele i-am zis, ca si in alte dati, ca ies cu baietii la o bere...), iar de atunci viata mea a luat o turnura incredibila. Pentru ca Sabina mi-a spus in acea seara, dupa o cafea si un cognac:

- Costin, vreau sa fac o nebunie, ceva ce nu imi sta in caracter, vreau sa simt ca traiesc!

M-am frecat la ochi, nevenindu-mi sa cred ce aud. Dar ea a continuat sa vorbeasca si sa imi explice cum stau lucrurile, ce se intamplase de fapt... Si se intamplase ca era tare nefericita. Nu imi dezvaluise niciodata asta, iar eu nici nu banuiam ca nu ar fi fericita. Se casatorise, de cateva luni, dupa o relatie de ani buni, cu barbatul acela ,,special si magic’’ cu care isi dorise sa ramana o eternitate. Era mereu zambitoare si voioasa. De unde sa fi stiut ca totul era numai de fatada? Ca de fapt Sabina purta masca unui clovn radios in timp ce interpreta un rol intr-o drama? Drama propriei vieti.

Sabina mi-a spus ce o durea. Era mai mereu singura, inca dinainte de casatorie. Sotul ei, desi ii facea toate placerile si o rasfata cumparandu-i orice isi dorea, nu avea timp pentru ea. Avea o slujba la Guvern si era mai mult plecat, inclusiv in week-end si chiar si de Sarbatori. De alfel, tocmai in ideea ca mariajul ii va face sa fie mai mult timp impreuna se si casatorise cu el; spera sa se schimbe ceva. Si, s-a schimbat... Numai ca nu in sensul dorit de ea. Ci dimpotriva. Dupa cununie, Sabina a aflat de la sotul sau ca el a primit sarcini suplimentare de serviciu, si prin urmare va lipsi si mai mult de acasa. Asta a fost picatura care a umplut paharul. Ca sa nu mai lungesc povestea, Sabina m-a invitat sa mergem la hotel a doua zi, ca sa petrecem o zi nebuna, in care sa simta ca e vie, ca traieste din nou. Mi-a reamintit ca sentimentele sale in ceea ce ma priveste nu s-au schimbat, in sensul ca tot nu o atrag ca barbat, insa totodata mi-a destainuit ca nu are pe cineva mai ,,apropiat si de incredere’’, impreuna cu care sa isi implineasca dorinta neortodoxa de a reveni la viata.

Prieteni, va spuneam la inceputul acestor randuri ca sunt intr-o mare incurcatura. Dupa ce 10 ani am curtat-o cu disperare si mi-am urmat visul cu tenacitatea cu care soimul pandeste momentul potrivit pentru a lua in gheare puii de porumbel din cuib, visul mi s-a implinit: am facut dragoste cu Sabina! Si nu doar o data. Ea a tinut sa primeasca si alte confirmari ale faptului ca este vie, iar eu nu am putut sa nu i le dau. Prea multa dorinta s-a adunat in mine in 10 ani, prea multa suferinta am adunat in tot acest timp, mult prea mult am tanjit. Ne-am intalnit de cateva ori in ultimele luni si am stabilit ca o vom face in continuare, desi mi-este tot mai greu sa dau ochii cu sotia mea si cu baieteii mei dupa o noua intalnire amoroasa cu Sabina. Monica nu stie si nu nici banuieste nimic, insa eu ma simt tot mai vinovat. Asta pe de o parte. Pe de alta, insa, o doresc intruna, cu si mai multa putere, pe Sabina, in ciuda faptului ca ea imi tot aminteste - ceea ce ma face sa rad de fiecare data... - ca nu o atrag deloc ca barbat si prin urmare nu va fi niciodata nimic intre noi decat o mare prietenie.

Nu stiu ce va fi, dar acum e furtuna in viata mea si sunt constient ca nu ma pot opri sa fac ceea ce fac, desi e gresit si nedrept totodata. Nu pot sa revin la linistea dinainte. E prea mult pentru mine, sunt prea slab ca sa ma opresc.

 

 

Din aceeasi categorie:

Bărbatul meu a râs de morții mei până a ajuns unul dintre ei

Bărbatul meu a râs de morții mei până a ajuns unul dintre ei

Sunt Ioana si vreau sa va spun povestea vietii mele alaturi de Marin, barbatul cu care m-am maritat in urma cu 10 ani. O poveste urata, dar cu accente...

Citeşte mai mult...

Dragostea câinească nu e la fel cu cea omenească

Dragostea câinească nu e la fel cu cea omenească

Uneori viata bate filmul. Alteori, macar il copiaza. Povestea mea s-ar putea asemana cu cea din filmul de desene animate "101 Dalmatieni", cu mentiune...

Citeşte mai mult...

Din cauza hidoseniei mele, niciun barbat nu a vrut sa ma atinga acolo

Din cauza hidoseniei mele, niciun barbat nu a vrut sa ma atinga acolo

Sunt o femeie nefericita si asa am fost mereu. Viata mea a fost un sir de dezamagiri. Nu stiu daca sunt sau nu blestemata, dar am suferit de mica, si ...

Citeşte mai mult...

Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine

Nu mai pot trăi fără cel ce-și bate joc de mine

L-am cunoscut pe Codin inainte de a cunoaste ce inseamna dragostea. M-am atasat de el si am considerat ca ceea ce simteam pentru el era dragoste. Se p...

Citeşte mai mult...



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat - Pagina 2