gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon18012021

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Am fost prea strâmtă pentru superdotatul Dorel...

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Crina D, am 30 de ani si sunt singura fata a unei familii de oameni buni, drepti, religiosi. Mama este profesoara de limba romana, iar tata de matematica, eu fiind educata si crescuta in spiritul disciplinei si respectului de sine si pentru semeni. Nu ca m-as lauda, dar toti cei ce ma cunosc spun ca sunt o femeie deosebita, finuta, cum putine sunt in zilele acestea. Am incercat intotdeauna sa nu ma abat de la regulile si invatatura primita de la parinti, sa fiu o buna crestina si o femeie a carei vorba sa fie vorba. Si cred ca, pe undeva, am si reusit. Drept urmare, divinitatea m-a ajutat si, cum imi place mie sa cred, m-a recompensat de fiecare data cu tot ce a fost mai frumos posibil. Am avut mereu noroc in viata, am intrat fara probleme la un liceu bun, apoi la o facultate economica, pentru ca in final sa reusesc sa ma angajez, fara ajutorul nimanui, la o firma multinationala, unde am un salariu bun, colegi de valoare si un program flexibil, care imi lasa suficient timp pentru viata personala. Ei, si aici apare buba.

In ceea ce priveste viata mea personala, mai exact viata sentimental-amoroasa, nu prea pot spune ca am avut noroc. Dimpotriva, am mers din rau in mai rau, ajungand la aceasta varsta sa nu am niciun fel de perspective, care sa ma faca sa sper ca voi avea o casnicie lunga si fericita, ca a parintilor mei. Si asta numai si numai din cauza lui Dorel, omul in care mi-am pus atatea sperante si care, fara voia sa, m-a dezamagit in cel mai urat mod posibil, facandu-ma sa-mi pierd increderea in dragoste si in relatia curata, adevarata. Cum a fost posibil asta, e destul de greu de povestit, dar si greu de crezut.

L-am cunoscut pe Dorel in urma cu trei ani, dintr-o intamplare. Ma grabeam sa intru la metrou si, din neatentie, am scapat poseta la barele de acces. Venind din spate, el s-a aplecat imediat si, cu gentilete, a ridicat-o si mi-a oferit-o. I-am multumit si i-am zambit. Dar asta nu a fost tot. Jos, la peron, cand sa patrund in vagon, ca un facut, poseta mi-a scapat din nou. Eu intrasem deja pe jumatate, cand s-a anuntat: “Atentie, se inchid usile!”. Disperata, m-am intins dupa poseta, dar nu am ajuns-o. Si atunci, ca din pamant a aparut din nou acel barbat care ma ajutase mai inainte; el si-a introdus fulgerator mana printre usile ce incepusera sa se inchida, a apucat poseta si a tras-o inauntru. I-am multumit din suflet si m-am asezat pe un scaun. El s-a asezat langa mine si s-a prezentat: “Bondrea. Dorel Bondrea”. I-am intins mana si i-am raspuns: “Crina Dobrina. Imi pare bine! Va multumesc inca o data! Cum ma pot revansa?”. Curtenitor, el mi-a strans mana intr-a sa si a lansat, naiv, dar cu atat mai mult fermecator, o gluma; “Ei, e simplu, facem sex, si suntem chit! “. Am ras amandoi si apoi pret de un sfert de ora, cat a durat calatoria, am discutat vrute si nevrute. Mi se parea ca il cunosc pe acest barbat de o viata, asa de usor se lega conversatia cu el. Mai mult, destinul a facut sa coboram amandoi la aceeasi statie, asa ca am continuat discutia pana la suprafata. Acolo, cat se poate de natural, Dorel m-a intrebat: “Sunteti tare simpatica si draguta, ati putea sa-mi lasati numarul dvs de telefon?... “ Si eu i l-am dat fara nicio ezitare.

Citind cele de mai sus, v-ati putea inchipui, probabil, ca sunt o femeie usuratica, usor abordabila. Dar v-ati insela, caci nu sunt deloc asa. Pana la varsta aceasta nu am avut decat doua relatii, si acelea serioase, stabile, de lunga durata. Nu m-am aruncat niciodata in bratele primului venit, mi-a fost, singura, la fel de bine cum mi-a fost alaturi de persoana iubita. Increderea ca Cel de Sus imi va scoate in cale alesul m-a tinut mereu linistitita, dar proaspata in acelasi timp, departe de patimi si caderi. Credinta m-a ajutat sa fiu blanda si rabdatoare, asa ca, desi eram, la momentul intalnirii lui Dorel, singura de mai bine de doi ani, nu ma grabeam deloc sa introduc pe cineva in sufletul si in viata mea. Mi-era bine asa cum eram. Dar, gandind ca in sfarsit ar putea iesI soarele si pe strada mea, atunci am reactionat cum v-am spus, m-am lasat prada impulsului de moment. Un timp am binecuvantat clipa in care am gasit curajul de a-i da numarul de telefon, dar in final am ajuns sa regret amarnic totul. Dar, sa nu anticipez.

Dorel m-a sunat dupa circa o saptamana. Si-a cerut scuze ca nu m-a cautat mai devreme si, cat se poate de firesc, m-a invitat in oras. Nu am vazut nimic rau in asta, dimpotriva, eram chiar bucuroasa. Ne-am intalnit, prima data, in centru. Am mers la o terasa, ne-am plimbat prin Cismigiu si in final am mers la un film. Acum, nu imi mai amintesc nici macar cum se numea filmul, atat de capacitata eram de acel barbat cu nume de sfant...

Din fericire pentru mine, el nu era chiar un sfant; dimpotriva, era un om normal, cu un comportament normal pentru un barbat in varsta de 35 de ani (aveam sa aflu asta ceva mai tarziu). La inceput timid, asa cum se cade unui gentleman desavarsit, mi-a sarutat mana. Mai apoi, oarecum indraznet, m-a luat de brat si, pe nesimtite, mi-a strecurat palma intr-a lui. Iar spre final, mai exact in timpul filmului, m-a sarutat pasional. I-am raspuns mai intai cu reticenta, nedorind sa ii las o impresia unei femei usor abordabile, dar dupa aceea m-am lasat efectiv prada placerii de moment. Am trait clipe de fierbinteala cum nu mai traisem de mult, si am simtit ca eram doi oameni care se placeau si se doreau.

Ulterior, ne-am mai vazut de cateva ori in oras, am aflat multe unul despre altul si am ajuns foarte apropiati. Se pricepea sa faca o femeie sa se simta bine, avea stil Dorel. Asa ca urmarea a venit de la sine. Intr-o seara, dupa ce ne incalzisem bine cu doua baterii de vin la un local select, unde café-concertul unei mulatre cubaneze te legana molcom, am mers la o piesa de teatru. Nu am apucat insa sa vedem cum se termina spectacolul, fiindca tensiunea erotica dintre noi crescuse la cote inimaginabile. Mainile barbatului se plimbau pe corpul meu, explorandu-mi zonele erogene, si nimic din fiinta mea, altfel rezervata si retinuta, nu-i putea spune nu. Drept pentru care, atunci cand si-a eliberat gura si, intre doua sarutari fierbinti, m-a intrebat, folosind o replica frecvent intalnita in filme: “Your place or my place?”, adica daca sa mergem la mine sau la el, i-am raspuns dintr-o suflare: “S-o facem la tine!” . Si am plecat la el acasa.

Ce a urmat intrece imaginatia umana! Desi timida de felul meu, eu am inceput sa arunc hainele de pe mine inca de pe hol. La randul sau, Dorel a facut la fel. Eram foarte excitati, ne doream cu ardoare. Eu eram deja dezbracata, bagata sub cearceaf si-l asteptam sa vina langa mine. Dar, cand a ramas complet gol, am simtit ca lesin! Ceea ce am vazut m-a naucit, mi-a alungat orice urma de pasiune si mi-a indus, instantaneu, o dorinta de renuntare. Dorel era un barbat supra-supradotat! Si cand spun asta, sunt modesta in exprimare, in fapt era vorba de un accident genetic! Practic, nu exista cuvinte care sa exprime ceea ce am putut sa vad; sau exista, dar nu imi permit eu, o femeie romantica, delicata, crestina, sa le redau. Ideea este ca, vazand ce am vazut, primul gand care mi-a trecut prin minte a fost: “Pana aici mi-a fost! Aici imi gasesc sfarsitul!”. Ceea ce se si putea intampla, la o adica, daca as fi acceptat penetrarea sa...

Nu m-am pierdut cu firea! Am dat capul pe spate, am spus: “Dorel, mi-e rau!” (ceea ce nici nu era departe de adevar…) si m-am prefacut ca lesin. Am pus starea mea proasta pe vinul in exces si, din fericire, a tinut: am scapat! Om finut, Dorel s-a imbracat imediat si mi-a tamponat fruntea cu o batista imbinata in otet. Apoi, dupa ce mi-am “revenit”, am cazut de acord ca disparuse fiorul si ca ar fi mai bine sa o lasam pe alta data. Asa ca mi-a chemat un taxi, am coborat si, multumind in gand bunului Dumnezeu ca m-a salvat de la o mutilare, am respirat usurata!

Dupa cateva zile, Dorel m-a sunat si mi-a propus o noua intalnire. Vorbea normal, de parca nimic deosebit nu se petrecuse, si am inteles ca el nu realiza ce pericol reprezinta mandria sa pentru sexul slab. Si totusi, nu se poate sa nu fi fost constient ca marimea organului sau este mult prea mare pentru orice femeie normala! M-am revoltat in sinea mea: firesc ar fi fost sa ma previna de la inceput in legatura cu acest aspect aparte al constitutiei sale, si nu sa ma lase sa ma indragostesc de el - caci, desi nu ieseam impreuna decat de aproape doua luni, ajunsesem sa il iubesc!

L-am refuzat pe Dorel elegant, cu un motiv de circumstanta. Si ulterior, de fiecare data cand m-a cautat, l-am evitat la fel, pana cand s-a retras. Nu i-am spus niciodata adevarul, insa am ramas profund marcata de acea experienta! Desi a trecut ceva timp de atunci, eu sunt si acum singura, socata, incapabila sa uit ce am vazut. Nu mai sunt in stare sa incerc sa iubesc, mi-e frica sa ma mai apropii de vreun barbat! Imediat ce intalnesc vreunul, ma intreb ce ascunde respectivul in chiloti, chestiunea in cauza bantuindu-ma, obsedandu-ma, nedandu-mi pace. Of, ce vina am eu ca sunt doar o mana de om, care nu poate primi lovitura de berbec fara sa carteasca?

 

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

De cinci ani n-am avut parte de taina iubirii...

De cinci ani n-am avut parte de taina iubirii...

Nu stiu daca sunt singurul barbat care se confrunta cu o asemenea problema, dar stiu ca nu mai rezist! Sunt cinci ani de cand nu am mai facut dragoste...

Citeşte mai mult...

După ce l-am pierdut pe Smire, am ajuns la mănăstire...

După ce l-am pierdut pe Smire, am ajuns la mănăstire...

Ma numesc Maria S, deocamdata. De luna viitoare numele meu va fi altul, voi fi maicuta Eufrosina. Dar, cum spuneam, nu despre ceea ce urmeaza sa fie v...

Citeşte mai mult...

Le-am aratat adolescentelor cum fac amor femeile mature

Le-am aratat adolescentelor cum fac amor femeile mature

Ma numesc Dorin Topala, sunt din Constanta si am 67 de ani. Tot de acolo sunt si parintii mei, Ileana si Mihai Topala, doi oameni minunati, care au du...

Citeşte mai mult...

Sunt un urs bogat, retras pentru totdeauna în bârlogul meu călduros

Sunt un urs bogat, retras pentru totdeauna în bârlogul meu călduros

De cand ma stiu am fost un om singuratic. Nu mi-a placut sa ies cu colegii de liceu sau facultate prin baruri si cluburi, iar mai apoi am evitat sa an...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Am fost prea strâmtă pentru superdotatul Dorel...