gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed22052019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole

Evaluare: / 2
1
Index
Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole
Pagina 2
Toate paginile

Ma numesc Monica Banloc, sunt din Ilfov si am 35 de ani. Nelu Banloc este sotul meu; sau, mai bine zis, a fost sotul meu, caci a dat ortul popii in urma cu cateva luni: si-a pus capat zilelor si ne-a scapat, pe mine si pe ai mei, de o pacoste de om care ani la rand ne-a facut viata un chin. De ce s-a omorat? Fiindca n-a mai suportat viata de calvar la care l-a supus tatal meu. Dar poate va intrebati de ce i-a facut asta, de ce si-a batut joc de el si l-a tocat pana l-a facut sa clacheze. Simplu: fiindca si el isi batuse joc, ani buni, de mine si de mama, incat era gata-gata sa imi iau lumea in cap, si nu alta... Cu mana pe inima va spun ca, daca tata nu ma salva din ghearele monstrului pe care il bagasem in casa, acum eu as fi fost cea care si-ar fi luat viata, nu el, si de mine ati fi citit in revista, nu de el...

L-am cunoscut pe Nelu Banloc la fostul Camin Cultural, acum transformat in bar de noapte, unde in fiecare vineri seara se aduna tineretul. Aveam 23 de ani, eram domnisoara si incepusem sa simt chemarea varstei, in sensul ca ma cam manca intre pulpe. Si unde era sa gasesc ceea ce cautam, adica pe cineva care sa ma scarmene cum trebuie, daca nu acolo? Dupa primul “bluzan” la sentiment, cand am simtit genunchiul lui Nelu Banloc intre picioarele mele, l-am invitat la un pahar de visinata. M-a sarutat smechereste, in coltul gurii si mi-a raspus:

- Mananci, calule ovaz?

Urmarea? Am mers cu el acasa si, in ciuda protestelor mamei, cu care locuiam in aceeasi curte, l-am oprit la mine peste noapte si l-am pus la treaba. Mi-a mers la suflet, si nu numai acolo, modul in care si-a indeplinit datoria de barbat, iar el a fost incantat sa descopere ca am fost virgina, asa incat propunerea venita din partea lui nu m-a surprins deloc, asa cum nu l-a surprins nici pe el raspunsul meu:

- Auzi, Monico? Io zic sa ne luam, ca ne potrivim!

- Da’ cum sa nu, Nelule, ne potrivim la marele fix! Mai ales la asternut, mi-a placut ce mi-ai facut! Hai sa ne luam!

Si ne-am luat. Adica ne-am casatorit. Si uite asa a inceput calvarul vietii mele.

Dupa nunta, l-am instalat pe Nelu Banloc la mine acasa, caci, dupa divortul parintilor mei si iesirea lu’ tata din peisaj, locuiam doar cu mama, intr-o gospodarie atat de vasta incat iti lua ceva timp sa o strabati dintr-un capat la altul. La inceput totul a fost frumos, desi maica-mea, coana Veroana, cum ii zice lumea, nu se prea dadea in vant dupa Nelu Banloc si zicea ca e jigodie, fiindca nu avea serviciu, bea de stingea si ma lovea fara motiv. Eu incercam sa o contrazic, dar mama, saraca, avea si ea dreptate cand spunea ca nu-i bine pentru o femeie sa se marite cu un barbat violent si betiv...

Va sa zica, dupa nunta l-am adus pe Nelu Banloc la mine acasa, unde locuiam numai cu mama. Saraca, ea indurase enorm, ducand o viata de caine alaturi de un sot alcoolic, care o transformase in sac de box, sperand ca poate s-o face om de casa. Dar intr-o noapte, la iesirea dintr-un bar, Gogu, cum se cheama tatal meu, i-a bagat unuia o parghie pe gat, de l-au priponit doi ani pentru tentativa de omor. Asta era prea mult chiar si pentru maica-mea, care, oricat de buna incasatoare si rezistenta la uzura ar fi fost, n-a mai putut suporta si a divortat de Gogu. Dupa despartire, pensionara fiind, mama Veroana petrecea cea mai mare parte a zilei in curte, vazand de gradina, de oratanii si de animale. Eu lucram ca vanzatoare la un magazin din sat, unde de altfel lucrez si in prezent, si cand terminam lucrul ii mai dadeam cate o mana de ajutor la treburile casei, dar chiar si asa ramaneau multe de facut, si prezenta unui barbat serios si muncitor se cerea cu stringenta.

Acel barbat urma sa fie, in viziunea mea, Nelu Banloc. Un barbat despre care, daca in loc de serios n-ar fi fost mincinos, iar in loc de muncitor n-ar fi fost machitor, s-ar fi putut spune ca era de isprava. Astfel stand lucrurile, insa, nu se putea spune in niciun caz asa ceva despre el. Dimpotriva, majoritatea celor care il cunosteau il caracterizau folosind epitete depreciative, de genul: nemernic, puturos, imputit, bataus sau alcoolic. Cu toate astea eu il iubeam pe Nelu Banloc, mai ales ca el ma si deflorase; sau poate tocmai de aceea. Cat de proasta eram, aveam sa aflu nu peste mult timp, cand, uitandu-ma in oglinda, dupa o ciomageala zdravana primita de la Nelu Banloc, nu m-am recunoscut...

- Nelule, ajuta-ma si pe mine sa scot putina asta din beci! l-am rugat intr-o zi pe sotul meu, care, neavand serviciu, statea toata ziua degeaba si tragea mata de coada.

- Da’ cum sa nu! Uite acusi! mi-a raspuns el, dand un toi de prastina pe gat. Numai stai putin, sa ma descalt...

- Nelule, scoala-te repede si urca-te in pod, ca avem soareci! Extermina-i cum stii tu mai bine! am tipat ingrozita la el intr-o dimineata.

- Vrei sa ma indispui asa, la prima ora? Hai, ia-ti viteza, pana nu bag pumnul in tine! mi-a replicat Nelu in cel mai delicat mod posibil, aruncand cu un tablou dupa mine.

- Nelule, a scapat porcul! Fugi tu dupa el si baga-l inapoi in cocina! i-am adresat altadata o alta rugaminte.

- Faci misto de mine, femeie? Pai d-asta m-am insurat eu, sa alerg porcul prin curte? Vezi-ti de treaba! Sa-l alerge Veroana! mi-a spus Nelu, ranjindu-si fasolea. Mai bine, daca nu vrei sa ti-o furi, adu damigeana aia cu visinata, ca mi s-a uscat gatul!

Cam asa decurgeau treburile in casa noastra... Si asta nu-i nimic, fata de cate alte magarii mi-a facut Nelu Banloc. Se dusese vestea de el in sat, il stia lumea ca pe un cal breaz si, daca la inceput a mai fost cum a mai fost, dupa un timp as fi dat orice sa scap de el. N-aveam insa ce face: l-am vrut de barbat, trebuia sa indur. Si induram. Mama Veroana, insa, nu-l voise de ginere, asa ca nu era obligata sa indure. Ea se lua de Nelu Banloc in mor regulat si-i reprosa tot ce nu-i convenea. Degeaba. Il durea in cot pe Nelu Banloc de vorbele soacrei lui; pe o ureche ii intrau, pe alta ii ieseau. Asta pana cand, nemaiputand suporta, intr-o dimineata maica-mea l-a somat de-a dreptul:

- Auzi, trantore? Gata cu lenevitul! Acum te dai jos din pat si sapi toata curtea, ca altfel il chem pe Gogu, sa te dea afara din casa!

Auzind ultimatumul curajos al lu’ mama Veroana, nu mi-a venit sa cred, asa cum nu i-a venit nici lui Nelu Banloc. Dar amenintarea cu aducerea lui Gogu l-a speriat rau, asa ca a sarit imediat din pat, s-a imbracat in doi timpi si trei miscari, apoi a a pus mana pe telefon:

- Alo! Fane? Asculta aici la mine ce zic, ca nu repet a doua oara: aduni trupa si intr-o juma de ora sunteti cu totii la mine? S-a inteles? Hai, baga mare!



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole