gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat28112020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole

Evaluare: / 3
1
Index
Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole
Pagina 2
Toate paginile

Ma numesc Monica Banloc, sunt din Ilfov si am 35 de ani. Nelu Banloc este sotul meu; sau, mai bine zis, a fost sotul meu, caci a dat ortul popii in urma cu cateva luni: si-a pus capat zilelor si ne-a scapat, pe mine si pe ai mei, de o pacoste de om care ani la rand ne-a facut viata un chin. De ce s-a omorat? Fiindca n-a mai suportat viata de calvar la care l-a supus tatal meu. Dar poate va intrebati de ce i-a facut asta, de ce si-a batut joc de el si l-a tocat pana l-a facut sa clacheze. Simplu: fiindca si el isi batuse joc, ani buni, de mine si de mama, incat era gata-gata sa imi iau lumea in cap, si nu alta... Cu mana pe inima va spun ca, daca tata nu ma salva din ghearele monstrului pe care il bagasem in casa, acum eu as fi fost cea care si-ar fi luat viata, nu el, si de mine ati fi citit in revista, nu de el...

L-am cunoscut pe Nelu Banloc la fostul Camin Cultural, acum transformat in bar de noapte, unde in fiecare vineri seara se aduna tineretul. Aveam 23 de ani, eram domnisoara si incepusem sa simt chemarea varstei, in sensul ca ma cam manca intre pulpe. Si unde era sa gasesc ceea ce cautam, adica pe cineva care sa ma scarmene cum trebuie, daca nu acolo? Dupa primul “bluzan” la sentiment, cand am simtit genunchiul lui Nelu Banloc intre picioarele mele, l-am invitat la un pahar de visinata. M-a sarutat smechereste, in coltul gurii si mi-a raspus:

- Mananci, calule ovaz?

Urmarea? Am mers cu el acasa si, in ciuda protestelor mamei, cu care locuiam in aceeasi curte, l-am oprit la mine peste noapte si l-am pus la treaba. Mi-a mers la suflet, si nu numai acolo, modul in care si-a indeplinit datoria de barbat, iar el a fost incantat sa descopere ca am fost virgina, asa incat propunerea venita din partea lui nu m-a surprins deloc, asa cum nu l-a surprins nici pe el raspunsul meu:

- Auzi, Monico? Io zic sa ne luam, ca ne potrivim!

- Da’ cum sa nu, Nelule, ne potrivim la marele fix! Mai ales la asternut, mi-a placut ce mi-ai facut! Hai sa ne luam!

Si ne-am luat. Adica ne-am casatorit. Si uite asa a inceput calvarul vietii mele.

Dupa nunta, l-am instalat pe Nelu Banloc la mine acasa, caci, dupa divortul parintilor mei si iesirea lu’ tata din peisaj, locuiam doar cu mama, intr-o gospodarie atat de vasta incat iti lua ceva timp sa o strabati dintr-un capat la altul. La inceput totul a fost frumos, desi maica-mea, coana Veroana, cum ii zice lumea, nu se prea dadea in vant dupa Nelu Banloc si zicea ca e jigodie, fiindca nu avea serviciu, bea de stingea si ma lovea fara motiv. Eu incercam sa o contrazic, dar mama, saraca, avea si ea dreptate cand spunea ca nu-i bine pentru o femeie sa se marite cu un barbat violent si betiv...

Va sa zica, dupa nunta l-am adus pe Nelu Banloc la mine acasa, unde locuiam numai cu mama. Saraca, ea indurase enorm, ducand o viata de caine alaturi de un sot alcoolic, care o transformase in sac de box, sperand ca poate s-o face om de casa. Dar intr-o noapte, la iesirea dintr-un bar, Gogu, cum se cheama tatal meu, i-a bagat unuia o parghie pe gat, de l-au priponit doi ani pentru tentativa de omor. Asta era prea mult chiar si pentru maica-mea, care, oricat de buna incasatoare si rezistenta la uzura ar fi fost, n-a mai putut suporta si a divortat de Gogu. Dupa despartire, pensionara fiind, mama Veroana petrecea cea mai mare parte a zilei in curte, vazand de gradina, de oratanii si de animale. Eu lucram ca vanzatoare la un magazin din sat, unde de altfel lucrez si in prezent, si cand terminam lucrul ii mai dadeam cate o mana de ajutor la treburile casei, dar chiar si asa ramaneau multe de facut, si prezenta unui barbat serios si muncitor se cerea cu stringenta.

Acel barbat urma sa fie, in viziunea mea, Nelu Banloc. Un barbat despre care, daca in loc de serios n-ar fi fost mincinos, iar in loc de muncitor n-ar fi fost machitor, s-ar fi putut spune ca era de isprava. Astfel stand lucrurile, insa, nu se putea spune in niciun caz asa ceva despre el. Dimpotriva, majoritatea celor care il cunosteau il caracterizau folosind epitete depreciative, de genul: nemernic, puturos, imputit, bataus sau alcoolic. Cu toate astea eu il iubeam pe Nelu Banloc, mai ales ca el ma si deflorase; sau poate tocmai de aceea. Cat de proasta eram, aveam sa aflu nu peste mult timp, cand, uitandu-ma in oglinda, dupa o ciomageala zdravana primita de la Nelu Banloc, nu m-am recunoscut...

- Nelule, ajuta-ma si pe mine sa scot putina asta din beci! l-am rugat intr-o zi pe sotul meu, care, neavand serviciu, statea toata ziua degeaba si tragea mata de coada.

- Da’ cum sa nu! Uite acusi! mi-a raspuns el, dand un toi de prastina pe gat. Numai stai putin, sa ma descalt...

- Nelule, scoala-te repede si urca-te in pod, ca avem soareci! Extermina-i cum stii tu mai bine! am tipat ingrozita la el intr-o dimineata.

- Vrei sa ma indispui asa, la prima ora? Hai, ia-ti viteza, pana nu bag pumnul in tine! mi-a replicat Nelu in cel mai delicat mod posibil, aruncand cu un tablou dupa mine.

- Nelule, a scapat porcul! Fugi tu dupa el si baga-l inapoi in cocina! i-am adresat altadata o alta rugaminte.

- Faci misto de mine, femeie? Pai d-asta m-am insurat eu, sa alerg porcul prin curte? Vezi-ti de treaba! Sa-l alerge Veroana! mi-a spus Nelu, ranjindu-si fasolea. Mai bine, daca nu vrei sa ti-o furi, adu damigeana aia cu visinata, ca mi s-a uscat gatul!

Cam asa decurgeau treburile in casa noastra... Si asta nu-i nimic, fata de cate alte magarii mi-a facut Nelu Banloc. Se dusese vestea de el in sat, il stia lumea ca pe un cal breaz si, daca la inceput a mai fost cum a mai fost, dupa un timp as fi dat orice sa scap de el. N-aveam insa ce face: l-am vrut de barbat, trebuia sa indur. Si induram. Mama Veroana, insa, nu-l voise de ginere, asa ca nu era obligata sa indure. Ea se lua de Nelu Banloc in mor regulat si-i reprosa tot ce nu-i convenea. Degeaba. Il durea in cot pe Nelu Banloc de vorbele soacrei lui; pe o ureche ii intrau, pe alta ii ieseau. Asta pana cand, nemaiputand suporta, intr-o dimineata maica-mea l-a somat de-a dreptul:

- Auzi, trantore? Gata cu lenevitul! Acum te dai jos din pat si sapi toata curtea, ca altfel il chem pe Gogu, sa te dea afara din casa!

Auzind ultimatumul curajos al lu’ mama Veroana, nu mi-a venit sa cred, asa cum nu i-a venit nici lui Nelu Banloc. Dar amenintarea cu aducerea lui Gogu l-a speriat rau, asa ca a sarit imediat din pat, s-a imbracat in doi timpi si trei miscari, apoi a a pus mana pe telefon:

- Alo! Fane? Asculta aici la mine ce zic, ca nu repet a doua oara: aduni trupa si intr-o juma de ora sunteti cu totii la mine? S-a inteles? Hai, baga mare!


Credeam si eu, ca si mama, ca “trupa” erau amicii de pahar ai lui Nelu Banloc, pe care ii chemase sa-l ajute la sapat curtea... As, ti-ai gasit! Nici vorba de ajutoare. “Trupa” era de fapt formatia de lautari din sat, care canta pe la nunti, botezuri si alte cumetrii; niste tigani. Pe ei ii chemase Nelu Banloc. Cand i-am vazut pe tigani intrand pe poarta cu tambalul, acordeonul, viorile si clarinetul, am incremenit, n-am mai putut sa scot o vorba... Si circul era abia la inceput. Nelu Banloc, care intre timp se trotilase rapid cu un kil de tuica, i-a asezat pe tigani in mijlocul curtii, i-a pus sa cante si, pe acordurile stridente ale manelelor, dezbracat la bustul gol, s-a apucat sa sape! “Doamne sfinte! Asa ceva n-am vazut de cand mama m-a facut!”, a murmurat mama Veroana, indesand cruci in san, una dupa alta. Si nu era singura. Caci, auzind muzica, vecinii si localnicii s-au adunat ca la urs, sa-l vada pe Nelu Banloc dand la sapa cu lautarii in jur. De rusine, eu si mama ne-am bagat in casa, asteptand sa termine nebunul de sapat. Si, pe seara, a terminat. Daca e sa fiu corecta, nu pot sa nu recunosc: chiar facuse treaba buna Nelu Banloc, era curtea sapata la meserie. Dar cu ce pret? Cu pretul rusinii noastre si cu pretul sacrificarii lui Ghita, porcul pe care Nelu Banloc avea sa-l taie ca sa cinsteasca lautarii imediat cum a ispravit sapatul.

Da, desi pare de necrezut, chiar asa s-a intamplat: ajutat de lautari, Nelu Banloc a taiat porcul! Si, cu ce-au mancat pe loc, plus ce le-a dat la traista, s-a dus jumate de porc. Acum, ce era sa facem? Sa murim, ca nu mai aveam porc? Ne-am spus, resemnate: “Asta e! Fuse si se duse!” si peste cateva zile am chemat toate neamurile si rubedeniile, sa aniversam ziua lu’ mama Veroana, care implinea 60 de ani. Nu stiam atunci, dar aceasta petrecere avea sa duca la salvarea noastra si la evadarea din jugul pe care il pusese Nelu Banloc de gatul nostru. Sa vedeti tarasenie! Printre cei pe care i-a chemat mama la petrecere era si Gogu, fostul ei barbat si tatal meu, care tocmai iesise din puscarie si o ducea rau de tot. Auzind asta, a zis mama sa-si faca pomana, sa manance si el, si sa bea ca lumea, daca tot taiase Nelu Banloc porcul si aveam carne din belsug in beci. Si... a venit Gogu. Si a inceput petrecerea. Pe la mijlocul ei, lui Nelu Banloc, caruia nu-i prea convenea ca se duce carnea din care isi facuse el socotelile ca are sa se indestuleze o vreme buna de-atunci incolo, s-a luat de mine, rugandu-ma in felu-i caracteristic:

- Auzi, fa, Monico, daca nu vrei sa tabar pe tine aici, las-o mai moale cu muschiuletul, ca ne lasa fomistii astia fara o bucatica! Mai baga-le si slanina, ca nu li se apleaca!

Dupa care, ca sa fie convingator, mi-a adresat o serie de injurii, dracuieli si blesteme, unele dintre ele atat de murdare incat nu se pot reproduce. Si probabil ca ar fi continuat in acelasi fel, daca nu s-ar fi sesizat Gogu, si el destul de afumat dupa cata tuica turnase in el. Dar, s-a sesizat... Drept pentru care, la un moment dat, cand Nelu Banloc imi adresa invective cu trimitere la origine, s-a ridicat de la masa, s-a dus tinta la el si, fara sa scoata un cuvant, i-a bagat un cap in gura de l-a lasat lat! Un murmur general a insotit caderea lui Nelu Banloc, acoperind duduitura produsa de impactul testei lui cu asfaltul din curte. Dar nimeni nu a miscat un deget ca sa-l ridice. Asa ca m-am dus eu, l-am carat in casa, l-am trantit intr-un pat si l-am lasat sa zaca fara simtire. Dupa care m-am intors la masa si am anuntat cu voce tare:

- Petrecerea continua! Sarmale pentru toata lumea!

Si veselia mea nu era catusi de putin de fatada. Nicidecum. Eram bucuroasa ca, in sfarsit, iesise soarele si pe strada mea, ca se gasise cineva care sa-i dea lectia cuvenita lui Nelu Banloc. Simteam ca din acel moment chinul meu a luat sfarsit, iar viata mea va intra pe un fagas normal. Si nu ma inselam. Incantata de gestul fostului ei barbat, mama Veroana l-a primit pe Gogu inapoi in casa, lucru care l-a scos din minti pe Nelu Banloc, care il stia de frica. Si asta era abia inceputul. Imediat ce s-a mutat cu noi, Gogu i-a sucit lui Nelu Banloc o mana la spate, l-a apucat pe barbie si, improscandu-l cu saliva printre dinti, i-a soptit suav:

- De azi inainte, eu sunt seful aici. Daca o singura data iesi din vorba mea, ai belit-o pe treaba: te-am spart! Daca nu faci tot ce zic eu, dracu’ te-a luat!

La putin timp de la acest episod, Nelu Banloc avea sa constate ca are interzis la mancare si bautura, ca nimeni nu-i mai spala hainele si nu-i mai maseaza spatele, ca mai inainte, iar in plus ca era pus la treaba zilnic de Gogu, care il muncea ca pe sclavi. Drept pentru care gasirea lui cu streangul de gat in magazie, dupa nicio luna, n-a constituit o mare surpriza pentru nimeni, nici un motiv de suparare; dimpotriva, a fost o usurare si un motiv de liniste pentru toti. De atunci, au trecut deja cinci ani si intre timp eu m-am recasatorit, am un copil si pot spune cu mana pe inima ca sunt cu adevarat iubita. Mai mult chiar, uniti de supararile mele, la inceput, iar mai apoi de bucuria a fi scapat de Nelu Banloc, mama si tata s-au impacat si ei, asa incat acum formam cu totii o familie intregita, destul de fericita. Nelu Banloc, cu streangul lui cu tot, e deja istorie.

 

 

 

Din aceeasi categorie:

Sunt prea bătrân pentru soţia mea, bolnavă de gerontofobie...

Sunt prea bătrân pentru soţia mea, bolnavă de gerontofobie...

Traiesc un cosmar. Un cosmar care a inceput in urma cu cativa ani si din care, din pacate, nu ma voi putea trezi niciodata. Pentru ca afectiunea de ca...

Citeşte mai mult...

Am un fix cu d-alea roșii

Am un fix cu d-alea roșii

Fiecare om are o pasiune a sa, mai mare sau mai mica. La unii ramane in stadiul de hobby, in timp ce la altii tot creste si poate ajunge sa fie ridica...

Citeşte mai mult...

Ajutând-o pe Laura, m-am nenorocit pe mine

Ajutând-o pe Laura, m-am nenorocit pe mine

Ma numesc Sonin si am 45 de ani. Pe sotia mea o cheama Sonia, iar pe cei doi gemeni ai nostri, in varsta de zece ani, Marcel si Mironel. Sunt casatori...

Citeşte mai mult...

Omul meu era o pramatie, dar, aşa cum era, era al meu...

Omul meu era o pramatie, dar, aşa cum era, era al meu...

Dragi cititori, nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa sufar atat dupa barbatul meu, cel care, timp de 25 de ani, cat am fost casatoriti, mi-a facut m...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole