gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue16072019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu...

Evaluare: / 1
1
Index
M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu...
Pagina 2
Toate paginile

Toata viata am fost un tip libertin, un mare amator de placeri de moment, pentru care cuvantul casatorie era tabu. Nu am crezut ca voi ajunge sa ma indragostesc de-a binelea si imi voi dori vreodata sa raman pana la adanci batraneti alaturi de o femeie, insa, desi total neverosimil pentru mine, lucrul acesta s-a intamplat. In urma cu 6 ani, cand in firma de consultanta imobiliara si juridica unde lucram s-a angajat Julia, am privit-o initial doar ca pe un alt trofeu feminin pe lunga lista a cuceririlor mele. Ulterior insa, fara sa imi dau seama, aveam sa ma transform din vanator in vanat, victima fiind chiar eu, cel caruia Julia i-a furat inima si noptile cu somn linistit.

Prima impresie lasata de Julia atunci cand a venit in firma a fost favorabila. Parea, la cei 28 de ani pe care ii avea, o femeie nu numai foarte frumoasa, ci si inteligenta si foarte sigura pe ea. A doua impresie nu a mai fost favorabila, ci de-a dreptul grozava. Pentru ca Julia nu doar parea sa aiba calitatile enumerate de mai sus, ci chiar a demonstrat ca le are.

Ceea ce a facut din ea nu doar o colega de serviciu foarte apreciata si utila, ci si tinta numarul unu a asalturilor majoritatii barbatilor. Intre care, desigur, si subsemnatul. Nu banuiam, atunci cand mi-au cazut ochii pe Julia si mi-am propus sa o cuceresc, ca voi avea parte de o concurenta dura. Si spun asta intrucat aveam sa ma conving curand ca, in afara de colegi, i se pusese pata pe superba femeie chiar si sefului meu, care era si patronul firmei.

Intr-o seara, la o bere pe terasa, discutam cu colegii, intrebandu-ne care din noi va reusi sa intre in gratiile Juliei.

- N-aveti nicio sansa in fata mea. Uitati ca eu sunt patronul si seful ei? Daca se va combina cu cineva din firma, acela pot fi numai eu, se impauna Stelian, care dincolo de faptul ca era patron, arata destul de bine si pe deasupra era necasatorit.

- Fara suparare, dar nu cred ca pentru Julia conteaza faptul ca tu esti patron. Nu este deloc superficiala, probabil v-ati convins cu totii de asta, i-a stavilit elanul Marius, un programator chipes si afemeiat, care era in limba dupa colega noastra.

- Sunt convins ca eu sunt cel caruia focoasa Julia i-a pus deja gand rau. Sau, ma rog, gand bun, depinde cum privim lucrurile, am glumit, la randul meu. Si, desi ceilalti nu m-au luat in serios, un sambure de adevar era totusi in ceea ce ziceam.

E vorba de faptul ca, la numai cateva zile de la angajarea Juliei, am avut, aparent intamplator, cateva schimburi de priviri cu ea foarte sugesive, din care am tras concluzia ca nu ii eram indiferent, ba chiar ma simpatiza. Dupa cate se aflase in firma, superba femeie era necasatorita si singura, in acel moment neexistand vreun barbat in viata ei. Asa ca, cum nici in viata mea nu exista vreo femeie si cum eram de-a dreptul fascinat de Julia, nu vedeam de ce nu as incerca sa ma cuplez cu ea. Problema era aceea ca Julia era o fiinta foarte alunecoasa, glumind cu toata lumea si parand foarte sociabila, insa totodata manevrandu-i cu abilitate si tinandu-i la respect si la distanta pe curtezanii ale caror bale curgeau in urma sa...

Intr-o seara, cand ramasesem peste program doar eu cu Julia, am profitat de starea sa de moment foarte buna, explicabila prin incheierea unei lucrari importante, si am invitat-o la o cafenea. Unde, dupa un coniac mare si un expresso mic, am abordat-o frontal:

- Julia, mai mult ca sigur ai observat ca toti barbatii din firma, incepand cu patronul si inclusiv cei casatoriti, te plac si te doresc. In ceea ce ma priveste, te-am admirat de la bun inceput, asa ca te intreb direct: ce-ai spune daca am incerca sa ne cunoastem mai bine? Eu simt ca ar putea iesi ceva frumos.

Frumoasa mea colega a fost foarte surprinsa sa ma auda vorbind atat de deschis, fara ocolisuri, dar in acelasi timp asta i-a placut. Altfel, n-ar fi raspuns fara ezitare:

- Mihai, sa stii ca nu ma intereseaza pariurile care se pun in firma pe seama mea. Au ajuns si la urechile mele, dar repet, nu ma intereseaza. Imi placi, si vreau sa ne cunoastem. N-as putea sa imi explic de ce, dar am incredere in tine.

Asadar, dintre toti, Julia pe mine ma placea. Eram in culmea fericirii! Ma si vedeam combinat cu cea pe care o ravneau toti barbatii din firma si abia asteptam sa le vad mutrele atunci cand vor fi aflat ca suntem impreuna. Dar, cel mai mult si mai mult, imi doream sa vad cum va reactiona pe Stelian, cel care era convins ca Julia ii va pica in plasa numai fiindca era sef si patron.

De la prima intalnire cu Julia au trecut cateva luni bune, perioada in care reusisem sa ma strecor nu doar in sufletul ei, ci si in patul sau. Eram amandoi incantati de faptul ca devenisem un cuplu in toata regula, dar stabilisem de comun acord sa nu trambitam relatia noastra, ci sa asteptam sa treaca timpul si sa vedem cum vor evolua lucrurile. Si, din fericire, lucrurile aveau sa evolueze foarte frumos, in sensul ca eram atat de indragostiti unul de celalalt incat incepuseram sa ne facem mici planuri de viitor.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire M-am luptat cu şeful pentru Julia, şi am rămas fără serviciu...