gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat28112020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Când sunt nesatisfacută în iubire, nu mă satisface nimic altceva decât iubirea...

Evaluare: / 1
1

De cand ma stiu, nu am avut vreo mare pasiune. Cand eram mica, ma jucam, ce-i drept, cu papusile, ca toate fetitele, insa nu pot spune ca asta ma facea fericita. Mai tarziu, la scoala, cand alte fete de varsta mea citeau poezii sau ascultau muzica, eu eram in lumea mea. O lume a visarii la iubire. Pentru ca de atunci, cand nici nu implinisem 14 ani, simteam chemarea iubirii. Aveam o dorinta ciudata de a fi atinsa de baieti, de a ma simti dorita si iubita. Iar acum, la 46 de ani, acea dorinta nu numai ca exista in continuare, dar a ajuns la cele mai inalte cote.

De ce va scriu povestea vietii mele, totusi? Ei bine, o fac pentru ca eu cred ca este o poveste aparte, este povestea vietii unei femei care a trait si inca traieste pentru dragoste.

Pentru contopire fizica. Adica, pentru miracolul iubirii. Caci, in opinia mea, miracolul iubirii nu este altul decat orgasmul simultan al partenerilor... L-am dorit de la o varsta frageda, l-am trait, apoi toata viata l-am cautat cu inversunare. Nimic nu m-a interesat vreodata cu adevarat, in afara iubirii fizice, carnale. Stiu ca poate suna cam primitiv ce va scriu, dar vreau sa fiu sincera, sa stiti exact ce am simtit si ce am trait pana acum. Si credeti-ma ca acum, in timp ce astern pe hartie aceste randuri, ma infior rememorand anumite episoade de amor.

Mi-am inceput viata sexuala la varsta de 16 ani. Mai mult nu am rezistat fara sa aflu ce inseamna o relatie fizica cu un baiat. Cel cu care am facut prima data dragoste a fost Dacian, un coleg de liceu cam uratel, dar foarte tupeist si sigur pe el. Exact ce imi doream. Fiind domnisoara, aveam emotii si evident trebuia sa fiu luata cu binisorul, dar si indrumata pas cu pas, cu rabdare pe drumul iubirii. Nu am sa uit niciodata senzatia patrunderii lui Dacian pentru prima data in intimitatea mea profunda! Atunci am simtit ca forma aceasta de iubire, carnala, pasionala, primara, este cea care ma va face intotdeauna fericita. Asa de bine mi-a fost cu Dacian in mine! Iar peste ani aveam sa constat ca nu m-am inselat: prima impresie a fost cea corecta. Aveam sa traiesc pentru a face dragoste si aveam sa renunt la tot pentru asta...

Pana sa implinesc 20 de ani avusesem exact 17 parteneri de amor. Nu stiu daca sunt multi ori putini, insa, drept sa spun, nici nu imi pasa daca ma judeca cineva. Eu stiu, in sinea mea, ca m-am daruit intotdeauna numai cui am vrut, nu mi-a pasat de starea materiala a partenerului ori de foloasele pe care le-as fi putut trage de pe urma unei relatii sau a alteia. Atunci, la 20 de ani, cand alesesem sa urmez o scoala profesionala si sa devin asistenta medicala, am fost ceruta pentru prima data de sotie. Si, tot pentru prima data, am acceptat. Nu aveam de unde sa stiu ca ma pripeam, ca ceea ce credeam amandoi ca este o ,,legatura cosmica” era de fapt numai o uriasa atractie carnala. Atractie care, din pacate, dupa nici doi ani se cam stinsese. Astfel, daca la inceput faceam amor cu Mircea, sotul meu, in fiecare zi, la final ajunsesem sa facem o data pe saptamana. Motiv pentru care am divortat de comun acord, pentru ca fiecare din noi sa recapete libertatea dupa care era evident ca tanjeam cu disperare...

Parintii mei nu stiau nimic de dependenta mea de iubire, si prin urmare s-au mirat afland ca divortez dupa numai doi ani. Atunci i-am mintit, spunandu-le ca Mircea ma inselase, si nicidecum ca imi doream sa cunosc si alti parteneri de amor, cu care sa experimentez in fiecare zi ceva nou. Nu le-am spus ca imi doream numai sa imi cresc zi de zi si noapte de noapte vibratia... Pentru ca da, atat de mult imi doream sa am relatii intime cu alti barbati, incat numai ma gandeam numai la asta si doar daca o faceam zilnic cel putin o data ma simteam multumita si implinita. Amorul devenise o necesitate fiziologica si nu mai puteam trai fara el.

Acum, as vrea sa ma fac bine inteleasa. Am divortat de Mircea, desi era un om bun, de casa, fiindca nu mai faceam suficienta dragoste, iar eu nu puteam sa traiesc fara sa fac mereu. Pur si simplu, daca nu aveam parte de impreunare fizica o zi sau doua, deveneam irascibila si uracioasa, nimeni nu se putea intelege cu mine, nimeni nu-mi putea intra in voie. Stiu ca poate suna aberant, insa chiar asa era: imi doream intruna amor! Cand nu primeam, simteam ca imi tremura corpul de nervi si ma trezeam ca imi fug ochii pe strada dupa reprezentantii sexului tare... In afara de asta, el incepuse sa ma bata la cap ca isi doreste copii, in timp ce pentru mine acesta era un subiect tabu. Practic, acesta a fost picatura care a umplut paharul...

Dupa Mircea, intre 23 si 30 de ani, am avut alti 32 de iubiti, ceea ce, facand un calcul simplu, inseamna ca in viata mea au fost patru barbati in fiecare din cei opt ani. O fi mult, o fi putin? Nu stiu. Ce stiu insa este ca dupa numai cateva luni de relatie, ori ma plictiseam eu, ori se plictiseau ei. Din fericire pentru mine, nu m-am indragostit niciodata cu adevarat, nu am suferit la nicio despartire, ci am ales sa pastrez in amintire si sa raman numai cu clipele sublime, de extaz, traite alaturi de fiecare partener. Asta, pana cand aveam sa ma marit cu Andrei.

Pe Andrei il stiam de cativa ani buni. Fusese adoptat de niste vecini de-ai parintilor mei care nu au avut copii si locuia in continuare cu ei. Atractia dintre noi s-a nascut subit, intr-o seara in care am urcat impreuna cu acelasi lift. Nu stiu ce o fi fost in capul meu, dar aveam atunci un libido fantastic, si pur si simplu nu m-am putut stapani: l-am apucat pe Andrei de partile moi si nu i-am dat drumul pana nu le-am simtit tari. Am facut amor chiar acolo, in lift, fara ca vreunul din noi sa scoata macar vreun cuvant, pentru ca a doua zi, spre uluirea mea, sa ma ceara de sotie. Ei bine, atat de bine ma simtisem in lift, incat parca judecata mi-a fost intunecata, si pentru a doua oara in viata am spus ,,Da”. Cumpana cea mare a aparut peste niciun an, atunci cand pentru prima data in viata am ramas insarcinata.

Andrei avea o mica afacere cu cauciuri si castiga multi bani, eu nu ma puteam plange de salariul de asistenta (la care se adaugau spagile), asa ca problema nu era de ordin material. Aveam cu ce creste un copil, insa intrebarea pe care mi-o puneam era: oare imi doresc un copil? Asta insemna ca ma voi ingrasa dupa nastere, pe de o parte. Iar pe de alta, ma intrebam in ce masura imi va ingradi un copilas libertatea de miscare. Sau, mai exact, libertatea de... amor. Caci eu una nu ma vedeam deloc leganand copilul si schimband scutece in timpul in care as fi putut face amor.

Ca sa nu lungesc povestea, va voi spune direct ca, in ciuda insistentelor sotului, am avortat. Asta l-a facut pe Andrei sa ma urasca atat de mult incat a divortat, iar eu am respirat usurata . E drept ca Andrei era un barbat minunat, insa lumea nu incepuse si nici nu se terminase cu el. O senzatie de panica, pe care o asociam cu cea a soldatului de pe front caruia ii trecuse glontul pe la ureche, m-a urmarit cateva luni bune de atunci, si doar faptul ca m-am aruncat imediat in alte cateva relatii pasagere m-a facut sa las in urma episodul Andrei si sa imi vad mai departe de viata mea...

Cand m-am despartit de al doilea sot aveam 32 de ani si, in urmatorii opt ani, m-am combinat cu 15 barbati. Aratam in continuare foarte bine, eram o femeie libera, independenta si sigura pe ea, astfel incat pentru mine era floare la ureche sa cuceresc pe cineva. E drept ca nu sunt o persoana prea culta, caci nu mi-a placut niciodata prea mult sa citesc. Insa farmecul meu rezida din senzualitatea devastatoare pe care o degaj la fiecare pas. De fapt tocmai aceasta calitate a mea l-a facut si pe cel de-al treilea sot, Sergiu, sa fie in ,,limba” dupa mine si sa imi accepte toate capriciile si toanele. Aveam 40 de ani, eram deja o experta in arta amorului, si nu e de mirare ca bietul om, de profesie inginer, si-a pierdut capul dupa mine. Din pacate pentru el, insa, sentimentul nu era reciproc... M-am maritat cu Sergiu doar fiindca era superdotat.

Cu toate astea, nici aceasta casnicie nu avea sa dureze, si asta fiindca dupa un an am ramas insarcinata pentru a doua oara in viata si pentru ca nici de aceasta data nu am vrut sa pastrez copilul. La fel ca si Mircea, Sergiu nu s-a impacat cu ideea de a nu avea copii, in timp ce pentru mine nasterea unui copil insemna incheierea libertinajului... Iar eu imi doream inca sa ma distrez, sa imi traiesc viata la maxim, sa fac tot mai mult amor, sa nu pierd nicio zi si nicio noapte fara sex. Asa ca am ales din nou solitudinea, desi realizam ca nu mai sunt chiar tanara si ca, daca totusi vroiam sa fiu mama candva, atunci ar fi fost momentul. Aveam totusi 42 de ani.

...Si uite-asa ajung in prezent, un prezent care ma gaseste la fel de libera ca pasarea cerului. Dupa despartirea de Sergiu am anturat cu numai 7 barbati, cu care am petrecut nopti de amor fierbinte si cu care am adunat amintiri de neuitat. Dar asta nu ma mira deloc, personal mi se pare ceva firesc pentru o femeie care arata inca foarte bine, ca mine. Ce ma surprinde este totusi ca apetitul pentru iubire, pentru contopire erotica nu mi-a scazut deloc in toti acesti ani. Ba, dimpotriva! Parca pe masura ce anii trec imi doresc si mai mult sa fac dragoste, sa ajung la orgasm si sa simt ca innebunesc de placere. Oare e ceva rau in asta, oare gresesc undeva, daca asa simt? E drept ca parintii mei sunt dezamagiti de mine, singurul lor copil, pentru ca nu le-am facut bucuria de a le darui un nepotel. Insa cu timpul ei s-au resemnat si au acceptat ideea ca nu am nascut niciodata un copil doar fiindca nu am considerat ca sunt potrivita pentru rolul de mama. Caci, daca m-ar intreba cineva care a fost si este scopul pentru care am aparut pe Pamant, as raspunde fara ezitare ca acesta este acela de a darui iubire si a ma bucura, la randul meu, de ea.

In final, pentru a va face o imagine cu adevarat completa despre ceea ce inseamna cu adevarat o femeie tandra, pasionala, senzuala, cum sunt eu, vreau sa va relatez episodul intamplat in urma cu numai doua luni. Episod care, de altfel, m-a facut sa ma decid sa va scriu... Ma aflam in pat cu Marius, iubitul meu actual, un barbat cu totul special, cu un rafinament aparte si proprietar al catorva galerii de arta din Capitala. Era aproape miezul noptii. Ne iubisem incontinuu de la pranz, singurele momente de respiro fiind cele in care Marius trebuia sa isi ,,reincarce bateriile”, si in care savuram caviar si beam sampanie. Eu am propus la un moment dat sa facem amor inca o data, insa Marius a refuzat, spunand ca nu isi mai doreste si ca nici nu mai poate. Si, de altfel, chiar arata epuizat... Atunci am simtit deodata cum ma cuprinde furia si am inceput sa strig la Marius, sa il jignesc si sa il numesc impotent. El, om finut si cu capul pe umeri, nu m-a luat in seama, ci doar a inceput sa rada cu gura pana la urechi. Apoi mi-a spus, cu admiratie, ca n-a mai intalnit o femeie ca mine, ca sunt unica si ca, daca mai vreau iubire, sa fac bine si sa mi-o iau singura.

Ei bine, va vine sa credeti ca mi-am luat-o, desi iubitul meu era demolat dupa cele sase reprize anterioare de iubire? Stiti cum? Simplu, fara nicio Viagra: de fata cu Marius am sunat un prieten... Si i-am spus ca sunt infierbantata, ca hormonii mei au luat-o razna si ca vreau sa merg la el ca sa facem sex. Cand a auzit una ca asta si a vazut ca ma imbrac sa plec, Marius s-a infuriat mai rau ca un leu intepat in nas de o viespe, si-a adunat ultimele picaturi de energie si efectiv mi-a sfasiat hainele de pe mine! Am facut apoi un amor pe cinste, si astfel am putut sa dorm bine, mai linistita ca un prunc la pieptul mamei. Pentru ca trebuie sa va dezvalui un secret: eu, cand nu sunt iubita suficient, cand nu sunt complet satisfacuta, am somnul agitat si ma trezesc neodihnita, fara chef de viata...

 

Din aceeasi categorie:

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

Sa vedeti ce mi s-a intamplat. Aveam 14 ani si, traind la tara, in mijlocul naturii, mi-am dezvoltat o inclinatie aparte pentru pictura. Tin minte ca ...

Citeşte mai mult...

De zece ani, eu şi Nistor ne iubim platonic, nu şi organic...

De zece ani, eu şi Nistor ne iubim platonic, nu şi organic...

Nu stiu daca povestea mea este unica, dar eu cred ca este destul de rara. Si asta fiindca se intampla in multe casnicii ca unul din soti sa aiba o rel...

Citeşte mai mult...

Alcoolul a răpus toți prietenii mei, dar nu și pe mine

Alcoolul a răpus toți prietenii mei, dar nu și pe mine

Ma numesc Doru, sunt din Craiova si de curand am implinit 70 ani. O varsta frumoasa pe care nu multa lume o mai apuca in zilele astea. Mi-ar fi placut...

Citeşte mai mult...

Am un fix cu d-alea roșii

Am un fix cu d-alea roșii

Fiecare om are o pasiune a sa, mai mare sau mai mica. La unii ramane in stadiul de hobby, in timp ce la altii tot creste si poate ajunge sa fie ridica...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Când sunt nesatisfacută în iubire, nu mă satisface nimic altceva decât iubirea...