gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri15112019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Deşi credeam că sunt ai mei, nevasta şi copilul erau ai lui Tinel...

Evaluare: / 1
1
Index
Deşi credeam că sunt ai mei, nevasta şi copilul erau ai lui Tinel...
Pagina 2
Toate paginile

Cand m-am casatorit cu Adela, in urma cu patru ani, eram cel mai fericit om din lume. O iubeam ca pe ochii din cap, visasem intotdeauna sa am o asa nevasta frumoasa si de casa, cum era ea - si chiar obtinusem ce imi dorisem. Nu ne mai trebuiau decat doi - trei copii, si puteam spune ca suntem o familie implinita din toate punctele de vedere, mai ales ca in ceea ce priveste aspectul material ne descurcam grozav, avand propria noastra societate de consultanta juridica. V-ati dat seama, probabil, ca amandoi suntem de profesie avocati... Si, drept sa spun, la cei 34 de ani ai mei, respectiv 32 ai sotiei, pot afirma, fara falsa modestie, ca suntem niste juristi ai naibii de buni...

Dar haideti sa intru in miezul problemei, sa vedeti ce urata intorsatura au luat-o deodata lucrurile in viata mea, dupa ce eram in culmea fericirii si ajunsesem sa simt ca am intreaga lume la picioare. In urma cu patru ani, cum ziceam, mi-am vazut visul cu ochii, m-am casatorit cu fata pe care o iubeam si care, la randul ei, ma iubea. Sau, cel putin, asa credeam atunci, luandu-ma dupa spusele sale si dupa felul in care se purta Adela cu mine. Ca de fapt in spatele numelui sau Adelic se ascundea o adevarata diavolita aveam sa ma conving abia peste aproape patru ani, atunci cand am avut parte de o surpriza cumplita, asa cum nu doresc nici dusmanilor mei sa aiba vreodata. Dar, sa nu anticipam..

Viata alaturi de Adela nu s-a schimbat cu nimic dupa casatorie. Cum noi formasem un cuplu aproape doi ani, timp in care locuisem impreuna, ajunseseram sa ne cunoastem foarte bine. Si, constatand ca ne intelegeam perfect, hotaraseram ca suntem facuti unul pentru altul. Motiv pentru care casatoria a venit de la sine, ca ceva firesc, niciunul din membrii familiilor noastre si nici vreo alta cunostinta nefiind mirati atunci cand le-am comunicat decizia noastra. Iar primii trei ani de casnicie aveau sa constituie chiar o perioada dulce, de armonie si iubire, in care singura noastra preocupare era sa concepem un copil. Nu cred ca va puteti inchipui cat de fericiti am fost amandoi atunci cand, in urma cu 8 luni, sotia mi-a dat veste cea mare:

- Vasile, tocmai am facut un test de sarcina, si a iesit pozitiv. Sunt gravida: vom avea un copil, sotul meu iubit si drag!

De bucurie, am tras un chiuit care cred ca s-a auzit in tot cartierul, apoi am strans-o in brate si am sarutat-o pe sotia mea cu disperare:

- Adela, e minunat! Acum chiar suntem cei mai fericiti oameni din lume! Te iubesc din tot sufletul, sotia mea dulce si unica!

Poate vi se par cam siropoase astfel de declaratii de iubire, dar trebuie sa stiti ca in familia noastra ele erau la ordinea zilei. Fara exagerare, va spun ca nu incepeam nicio zi fara ca dimineata sa ne declaram reciproc iubirea si nu mergeam niciodata noaptea la culcare decat dupa ce ne reaminteam cat de mult ne iubim si cat de norocosi suntem ca ne avem unul pe altul. Tocmai din aceasta cauza, cand aveam sa patesc ceea ce am patit si va voi povesti in continuare, mintea mea a refuzat sa inteleaga cum de a fost posibil asa ceva. Pur si simplu, am refuzat sa accept realitatea ucigatoare care mi se infatisa fara dubii. M-am frecat la ochi si mi-am spus ca visez, ca nu se poate ca sotia mea adorata, insarcinata in sase luni, sa fie in patul nostru conjugal cu un alt barbat. Din nefericire insa, nu visam. Adela chiar era in pat cu altul.

Inainte de a va destainui cum s-a desfasurat scena in care am surprins-o pe sotia mea in pat cu amantul, precum si ceea ce a urmat dupa cumplitul episod, va voi mai spune cateva lucruri despre mine si despre Adela, asta pentru a putea intelege mai bine dimensiunea surprizei pe care am avut-o in acea fatidica zi. Mai intai trebuie sa stiti ca, desi sunt de profesie avocat, dintotdeauna am fost un om foarte bland si tolerant, adica exact opusul celui care v-ati astepta sa fie un jurist. E drept ca atunci cand sunt in exercitiul functiunii nu ma port cu manusi cu nimeni, insa in viata particulara ma transform din lup in mielusel, nefiind astfel de mirare ca sotia mea, o femeie suava si delicata, a fost initial atrasa tocmai de blandetea si de toleranta mea. In cei aproape patru ani de casnicie nu ne-am jignit nici macar o singura data, de certat - ne-am certat foarte rar, am actionat mereu ca un cuplu bine sudat si nu ne-am indoit macar vreo clipa de corectitudinea si fidelitatea celuilalt. Cu atat mai mult adulterul Adelei, in momentul in care purta in pantece copilul de sase luni, a cazut ca un trasnet peste mine.



Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire Deşi credeam că sunt ai mei, nevasta şi copilul erau ai lui Tinel...