gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue04082020

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

În materie de amante e ca peste tot: ce e mult, strică!

Evaluare: / 2
1

Numele meu este Manuel, am 40 de ani si sunt un barbat normal, care duce o viata normala intr-un cartier central al Iasiului. La ce ma refer atunci cand spun ca sunt normal? Mai intai la faptul ca sunt heterosexual, casatorit si am copii; apoi la faptul ca, la fel ca tuturor barbatilor de varsta mea, imi place amorul; si, in fine, la aceea ca dupa cativa ani de casatorie, cand plictiseala conjugala m-a coplesit, mi-am  gasit o amanta care mi-a revitalizat viata si casnicia... Ce poate parea oarecum anormal la mine este faptul ca nu m-am oprit aici, anume ca, dupa prima, am trecut la a doua si apoi chiar la a treia amanta. Dar, daca asta sunt, daca am o larga disponibilitate afectiva si erotica, cum sa ma fi opus propriei firi? N-aveam cum. Asa incat am cedat tentatiei si am raspuns afirmativ fiecarei oportunitati ivite. Din pacate, insa, cea din urma, mai exact a treia, avea sa ma bage in belea.

Cea care a constituit subiectul acestei ultime aventuri a fost Amalia, o tipa misto de tot, pe care am agatat-o intr-o seara, la o terasa. Jucasem cateva partide de pingpong cu niste amici si, incinsi fiind, ne-am retras la umbra pentru o frigaruie si o bere. Ma rog, asa vine vorba. Ca aveau sa fie cel putin patru beri de caciula, se subintelege. Ei bine, intre a doua si a treia, plimbandu-mi privirea pe la mesele alaturate, am descoperit-o pe ea. Atitudinea plictisita si blazarea care i se citeau pe figura mi-au spus imediat ca, desi aflata intr-un grup destul de numeros, femeia este disponibila, asa incat nu am ezitat sa ma duc la masa ei si sa ma adresez familiar, ca unei vechi cunostinte:

- Buna! Ce faci? Nu te-am mai vazut de mult! Chiar ma intrebam zilele trecute pe unde mai umbli.

Asta desi, asa cum probabil ati inteles, era prima oara cand o vedeam in viata mea. Isteata, tipa s-a prins imediat cum sta treaba, s-a ridicat de pe scaun si m-a imbratisat cu naturalete, de parca m-ar fi cunoscut dintotdeauna. Intr-un gest de efuziune amicala, am strans-o la randul meu la piept, de fata cu comesenii ei, si i-am aruncat carligul:

- Stii, am ceva important de vorbit cu tine, dar mi-am pierdut telefonul in care aveam agenda cu numerele tuturor prietenilor. Asa ca mai spune-mi-l o data pe al tau, te rog!

- Sigur, cu mare placere! a raspuns, facandu-mi discret cu ochiul. Abia astept sa ma suni.

Si asta a fost tot atunci. Mi-am luat la revedere de la ea, lasand-o cu grupul sau, si m-am intors la masa mea, unde amicii ma priveau cu admiratie. Bineinteles, peste vreo doua zile am sunat-o si i-am propus o intalnire, iar ea a acceptat fara niciun fel de ezitare. Discutia s-a legat atunci de la sine, cu naturalete, de parca nu fusese decat intrerupta.

- Buna, din nou! Ce mai faci, Amalia? Ti-a fost dor de mine?

- Bineinteles, Manuel, cum sa nu? Dar tie?

- Clar, si mie.

- Curios, caci nu prea se vede...

Era o invitatie deschisa la apropiere, invitatie pe care nu am asteptat sa o repete. Am ciocnit un pahar de vermut fin si, intre doua sorbituri, i-am tras prima sarutare. Una scurta, dar deloc lipsita de pasiune, cat sa inteleaga ca o plac, dar nici sa nu simta ca sunt avid dupa ea. Desi, sincer vorbind, eram...

Are, Amalia, tot ce trebuie unui femei sa bage un barbat in boala; sau, daca e bolnav, sa-l scoale de pe boala. Pe langa un trup de invidiat si un chip de papusa rasfatata, a fost inzestrata de Cel de Sus cu un farmec aparte, ce rezida din felul ei deschis si natural de a fi. Pe mine, unul, cel putin, m-a dat gata de cum am vazut-o. Si, credeti-ma, am avut de-a face, la viata mea, cu multe femei. Stiu ce vorbesc.

Pe moment, insa, asa cum ziceam, nu am vrut sa ii arat cat de mult o plac si o doresc, asa ca m-am hotarat sa joc cartea aparentei indiferente. Si am castigat. Am facut-o sa se indragosteasca de mine. Problema care avea sa apara a fost aceea ca, desi nu ma asteptam, mi-am jucat atat de bine cartile incat am ajuns sa nu mai scap de ea, atat de mult se atasase de mine Amalia... Ori eu, la vremea aceea, aveam deja alte doua amante pe rol, care isi cereau la randul lor partea de afectiune si dragoste din izvorul de seva si sentimente care a fost intotdeauna Manuel Tataru. Adica subsemnatul.

Acum, ca am adus vorba de mine, sa va povestesc cam ce fel de om sunt eu. Sa intelegeti cum am ajuns unde am ajuns si, daca puteti, sa va faceti o imagine corecta in privinta mea. Ei bine, eu sunt un tip de gasca, mereu pus pe sotii, mereu gata sa scoata o poanta cu care sa binedispuna pe cineva abatut. Mustata stufoasa intareste ideea de tip jovial, care razbate din intreaga mea fiinta, iar fizicul bine alcatuit, mentinut in forma prin gimnastica si jogging, constituie un adevarat magnet pentru reprezentantele sexului slab, care nu pot ramane, in niciun caz, indiferente la sarmul care razbate din mine prin fiecare por. Una peste alta, pot spune, fara modestie, ca sunt un barbat bine, care, gratie amalgamului letal de ludic si vigoare a avut toata viata mare succes la femei.

De casatorit, m-am casatorit pe la 30 si ceva de ani, dupa ce mi-am trait viata, cum se spune. Atunci, gandind eu ca le-am facut cam pe toate care erau nefacute, si le-am incercat pe toate care ramasesera neincercate, mi-am luat inima in dinti si am facut pasul inainte, cerand-o de sotie pe cea cu care eram, oficial, impreuna in acea vreme. Spun “oficial” intrucat, asa cum este lesne de inchipuit, niciodata nu m-am rezumat la o singura partenera, intotdeauna avand si cel putin o varianta de rezerva, la care apelam cand simteam nevoia de variatie... Variante de rezerva asa cum, de altfel, am si acum. Dar, pana sa ajung acolo, sa revin la sotia mea.

Cea care a avut sansa si onoarea de a deveni doamna Tataru se numeste Irina. O femeie placuta si de viata, dar oarecum limitata in modul de exprimare si manifestare. Ceea ce, de altfel, nu-mi displacea deloc. Nu e bine pentru un barbat sa aiba pe langa el o femeie mai desteapta si mai spirituala decat el... Drept pentru care, una peste alta, am facut cununia si, imediat dupa, mi-am pus osul la treaba si i-am ,,trantit” Irinei doi baieti, oferindu-i sansa sa isi indeplineasca menirea lumeasca de femeie, anume aceea de a face si creste copii. In timpul asta, lucru evident pentru un aventurier ca mine, mi-am trait la maximum fiecare clipa din viata asta frumoasa pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

De ce spun ca e frumoasa? Pai, sa vedeti de ce. In primul rand ca am o meserie frumoasa si banoasa, care ma scuteste de grija zilei de maine si asigura copiilor o crestere si o educatie fara lipsuri: sunt inginer de retea. Mai concret, repar calculatoare si retele de calculatoare la particulari si la diverse firme. Apoi ca, actionand pe cont propriu, umbland de colo-colo de dimineata pana seara, am timp berechet sa imi vad de pasiunile mele, dintre care intaia a fost si a ramas dragostea. Si, cand spun dragoste, nu ma refer atat la intelesul  sufletesc al termenului, cat la cea carnala, fizica. Pentru ca, poate deja v-ati dat seama, atunci cand vine vorba de sex, sunt un alergator de cursa lunga, disponibilitatea mea e totala.

Asa se explica faptul ca, nu la mult timp dupa cununia cu Irina, am inceput sa calc pe alaturi, cu toate ca nu am avut nimic sa-i reprosez, implicarea si devotamentul sotiei in casnicie fiind intotdeauna de admirat. Recunosc, asadar, ca nu mi-am inselat nevasta din gelozie, razbunare sau din vreun alt motiv pueril; eu am inselat-o din pura dorinta de divertisment. E ca si cum te-ai satura sa mananci zi de zi friptura; parca, dupa o vreme, ar mai merge si o fasole cu ciolan... Asa si eu. Desi multumit de Irina, mi-am facut-o amanta pe Matilda, o fosta colega de facultate, cu care m-am intalnit intamplator pe strada. Nu o mai vazusem demult si, sincer vorbind, nu stiam ca arata atat de bine; in trecut era cam plinuta pentru gusturile mele rafinate. Cand am revazut-o, insa, am gasit-o faina, asa ca am abordat-o cu o formula clasica:

- Ooo, ce frumoasa surpriza, Matilda... Nu stiam ca in ziua azi frumusetea mai circula cu autobuzul...

- Ba, uite ca mai circula, Manuel, mi-a raspuns ea dandu-si ochii peste cap si dovedindu-mi astfel ta ca nu mi-ar spune nu daca eu i-as spune da. Apoi a adaugat ceva care mi-a intarit convingerea ca ducea lipsa de iubire: tot un cuceritor ai ramas, Manuel. La fel de galant si curtenitor ca intotdeauna...

- Doar ma stii, Matilda: pentru mine, femeia este un templu... i-am raspuns zambitor, ceea ce in limbajul meu echivala cu o invitatie fatisa la amor.

Matilda a inteles imediat fagasul pe care se indreptau lucrurile si, cu nonsalanta, a marsat la flirtul abia inceput. Urmarea? In nici o saptamana de la intalnirea cu pricina, a devenit amanta mea. Si cand spun “amanta”, nu ma refer la o aventura de o noapte cu vreo pipita agatata intr-un local. Nu. Ma refer la o femeie singura, independenta, pe picioarele ei, care isi asuma in mod constient rolul de “a doua alegere” si se multumeste cu cat i se ofera fara sa faca nazuri. Insist pe acest aspect al relatiei cu Matilda, caci tocmai de la lipsa unei astfel de acceptari din partea unei alte amante avea sa mi se traga necazul. Pana sa ajung insa la cea in cauza, a treia la numar, sa va povestesc de cea de-a doua amanta, Bogdana.

Bogdana este, asa cum ii spune si numele, genul de femeie sfanta. O femeie care nu face decat ceea ce i s-a spus ca trebuie facut, ca are voie sa faca, si nimic in plus. Cel putin asa a fost toata viata, pana sa ma intalneasca pe mine. Caci, dupa ce m-a intalnit, s-a schimbat total: a lasat balta principiile morale invechite, ca si orice alt fel de retineri si s-a aruncat cu pasiune in relatia extraconjugala pe care i-am propus-o. Atat de mult am zapacit-o, incat nu a mai contat nici ca era maritata, nici ca isi iubea sotul, nici ca avea copil... Vorba aceea: cand dragostea te gaseste, iti ia mintile si nu mai judeci normal. Iar pe Bogdana dragostea o gasise...

Ei, si acum ajung, in fine, la episodul care, va spuneam, mi-a ruinat viitorul. Va sa zica aveam o viata minunata, o nevasta harnica si dragastoasa, doi copii minunati si doua amante superbe, dar in acelasi timp discrete. Ce mi-o mai fi trebuit mie Amalia, nu stiu... Cert e ca atunci cand am vazut-o, la terasa, mi s-a pus pata pe ea si mi-am propus sa o seduc. Ceea ce am si facut. Ca ea avea sa devina din ce in ce mai posesiva si avea sa ma doreasca numai pentru ea, nu aveam de unde sa stiu atunci. Altfel, nu i-as fi pomenit de celelalte doua. Dar, m-a luat gura pe dinainte, i-am pomenit, si rau am facut...

Auzind ca nu e singura mea iubire interzisa, ci ca mai am alte doua partenere de amor, Amalia a turbat. Pe cat de matura si stapana pe sine o descoperisem in prima instanta, pe atat de necumpatata, naiva si infantila o gaseam acum. Si, ce era mai rau, era ca eram la mana sa: ori terminam celelalte relatii si ma dedicam ei in exclusivitate, ori ma dadea in gat! Asa m-a amenintat, iar eu nu am tinut cont de avertismentul ei. Am continuat sa ma intalnesc in paralel cu Matilda si Bodgana si, ce-i mai rau, am continuat sa ii spun Amaliei ca o fac. Iar aceasta a luat foc:

- Nemernicule, eu te-am avertizat... Acum e prea tarziu, gata, s-a terminat!

Urmarea? A doua zi a sunat-o pe Irina si i-a spus totul. Iar Irina, o nevasta care isi dedicase intreaga viata familiei si care nu calcase niciodata stramb, auzind ce facusem, a luat copiii si a doua zi plecat la parintii ei, dupa care a intentat divort. De atunci au trecut doua luni si, in ciuda faptului ca am rupt-o definitiv cu toate cele trei amante, Irina nu mi-a acordat sansa concilierii, fiind decisa sa mearga pana la capat. Acum, numai o minune m-ar mai putea salva... Stiindu-ma un mare pacatos, ca sa am parte de ea ar trebui ca Dumnezeu sa fie extrem de iertator si sa o faca pe Irina la fel de iertatoare. Pentru El e un fleac, trebuie doar sa pocneasca din degete, si Irina imi va acorda a doua sansa. Dar oare va pocni?

Din aceeasi categorie:

Am riscat și am pierdut, foarte urât am căzut

Am riscat și am pierdut, foarte urât am căzut

Am inceput sa joc la "aparate" in urma cu cativa ani. Pe atunci eram casatorita cu Liviu, nu aveam copii, dar aveam timpul de partea noastra, pentru c...

Citeşte mai mult...

Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...

Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...

Numele meu este Mihai S, am 55 de ani si sunt mecanic auto la o baza de taximetre. Am fost casatorit timp de douazeci de ani, dupa care am divortat di...

Citeşte mai mult...

Doi frati gemeni m-au facut cum au vrut, iar eu nu am stiut

Doi frati gemeni m-au facut cum au vrut, iar eu nu am stiut

Intamplarea pe care vi-o voi povesti in continuare este pe cat de rara, pe atat de dureroasa pentru mine. Inca mai sufar cand imi amintesc prin ce am ...

Citeşte mai mult...

Cuplu modern, cu vechi păcate

Cuplu modern, cu vechi păcate

Sunt George, din Bucuresti, am 32 de ani, iar in toamna urmeaza sa ma casatoresc cu Liliana, o fata minunata, care este iubita mea de 4 ani. Ne intele...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Drumul spre fericire În materie de amante e ca peste tot: ce e mult, strică!