gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue17072018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Fiul pe care l-am crezut un diavol s-a dovedit a fi un înger

Evaluare: / 1
1

Poate nu v-as fi spus niciodata povestea mea, daca nu m-ar fi imboldit sotia mea, “coana preoteasa”, cum ii spun apropiatii. Ea a tinut mortis sa o fac, si asta pentru a restabili adevarul in ceea ce-l priveste pe Traian, baiatul nostru cel mic, pentru a-i putea astfel cunoaste lumea si partile bune, nu numai pe cele rele, cu care ne-a chinuit ani la rand. Considerat intotdeauna “oaia neagra a familiei”, Traian a aratat tuturor ca, in ciuda aparentelor, el avea un suflet curat, de un alb imaculat.

Traian, mezinul familiei, a implinit de curand 30 de ani, iar fratii sai, Luca si David, au 35, respectiv 40. Traian a fost dintotdeauna “oaia neagra a familiei”, asa l-am vazut toti pana in urma cu putin timp, cand ne-a aratat ca ne-am inselat in privinta lui. Despre asta vreau sa va povestesc, de fapt, despre cum s-a intors “oaia ratacita”, care era Traian, la stana si cum l-a transformat faptul asta in cel mai fericit om din lume pe pastorul care ar fi fost in stare sa paraseasca intreaga turma si sa plece in cautarea oii pierdute; pe pastor, adica pe mine, tatal lui.

Nelu Banloc bea de stingea şi bătea la mine ca la fasole

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Monica Banloc, sunt din Ilfov si am 35 de ani. Nelu Banloc este sotul meu; sau, mai bine zis, a fost sotul meu, caci a dat ortul popii in urma cu cateva luni: si-a pus capat zilelor si ne-a scapat, pe mine si pe ai mei, de o pacoste de om care ani la rand ne-a facut viata un chin. De ce s-a omorat? Fiindca n-a mai suportat viata de calvar la care l-a supus tatal meu. Dar poate va intrebati de ce i-a facut asta, de ce si-a batut joc de el si l-a tocat pana l-a facut sa clacheze. Simplu: fiindca si el isi batuse joc, ani buni, de mine si de mama, incat era gata-gata sa imi iau lumea in cap, si nu alta... Cu mana pe inima va spun ca, daca tata nu ma salva din ghearele monstrului pe care il bagasem in casa, acum eu as fi fost cea care si-ar fi luat viata, nu el, si de mine ati fi citit in revista, nu de el...

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

Sa vedeti ce mi s-a intamplat. Aveam 14 ani si, traind la tara, in mijlocul naturii, mi-am dezvoltat o inclinatie aparte pentru pictura. Tin minte ca plecam de acasa dis-de-dimineata, pana sa rasara soarele, cu sevaletul si culorile dupa mine, si ma prindea seara pe dealurile din jurul satului sau in lunca. Mi-ar fi placut sa devin pictorita, dar din pacate nu a fost dupa mine. Cand a venit vremea liceului, eu am vrut sa merg la Liceul de Arte din Bucuresti, dar mama si tata au fost de alta parere: au tinut mortis sa urmez Liceul Sanitar, sa ies asistenta medicala, fiindca asta ar fi insemnat, in opinia lor, ca am viitorul asigurat, material si nu numai, in vreme ce desenul si pictura m-ar fi condus spre saracie si un trai dezordonat. M-am inscris la Sanitar si am intrat fara probleme. Iar la absolvire, am primit o repartitie buna, un post de asistenta la o clinica din capitala. Dar, pana sa va spun ce am facut acolo, sa va spun prin ce am trecut la liceu. Tragedie, nu altceva!. Si pentru ea, firesc, am si eu partea mea de vina...

Între familie și dragoste, am ales familia

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Ileona P. si sunt dintr-o mica localitate de langa Iasi. Am 69 de ani si, de la 64, sunt vaduva. Pe sotul meu il chema Marin si avea, cand s-a prapadit, tot 69 de ani. Daca ar mai fi trait, ar fi avut acum 74. Dar n-a apucat, saracul, nici macar sa implineasca 70. Pacat, a fost un om minunat, care ar fi meritat mult mai mult de la partenera lui de viata decat i-am oferit eu. Eu, o femeie simpla, ca orice femeie de la tara, o femeie vulnerabila si supusa greselii, o femeie care a fost la un pas de a pierde tot ce avea mai scump pe lume, anume pacea si caldura caminului, ca si dragostea sotului si a copiilor. Acestia din urma, insa, adica copiii, prin interventia lor naiva, dar sincera, in decizia pe care a trebuit s-o iau la un moment dat, mi-au schimbat destinul si m-au salvat de la dezastrul catre care ma indreptam...

Cum am agățat-o pe Sânziana

Evaluare: / 1
1

In urma cu doi ani ma aflam impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Marian, pe plaja de la Mamaia. Bausem cateva beri in timp ce incinsesem babaroasele la cateva partide de table, mancasem pe saturate, iar dupa-amiaza, plictisiti si molesiti de arsita nemiloasa, ne faceam siesta aruncandu-ne ochii dupa gagici. La un moment dat mi-a cazut privirea pe o tipa ce parea super faina, aflata la numai cativa pasi de noi, intinsa pe un cearsaf din matase turcoaz: o "sirena"!

Drumul spre fericire