gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun21102018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Băiatul meu e un "Soare", şi nici pic de rău nu-mi pare...

Evaluare: / 1
1

Intamplarea de mai jos mi s-ar parea de-a dreptul ilara daca nu as fi trait-o eu, ci as fi auzit-o povestita sau as fi citit-o intr-o revista. Asa insa, stiind cat am avut de suferit din cauza nebuniei sotului meu, care s-a incapatanat sa numeasca intr-un fel foarte exotic baiatul pe care urma sa il nasc, nu prea imi mai vine sa rad. Ci doar am sa va povestesc cum s-au desfasurat lucrurile, pentru a trage singuri concluziile si invatamintele si a evita sa treceti prin ce am trecut eu.

Eu sunt Marcela. Am 32 de ani si locuiesc in Bacau. Nu va voi da amanunte irelevante, cum ar fi cu ce ma ocup si ce fel de viata duc, ci am sa intru direct in miezul faptelor. Mai exact, voi incepe naratiunea mea din urma cu sapte ani, atunci cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot, Catalin. Stiu ca prenumele lui nu este unul prea des intalnit, insa la vremea respectiva n-a contat.

Apariția copilului a dus la dispariția dragostei

Evaluare: / 1
1

Singuratic si retras din fire, mi-am intemeiat destul de tarziu o familie. Pe sotia mea, Marcela, am cunoscut-o la locul de munca. Eram colegi de peste un an, timp in care, in afara de "buna ziua" si "la revedere", nu am schimbat alte cuvinte. Asta pana intr-o zi, cand la plecare am nimerit in acelasi autobuz. Am intrat firesc in vorba si am descoperit ca aveam mai multe lucruri in comun.

Şi la propriu şi la figurat, am fost cu Marcela-n pat...

Evaluare: / 1
1

De cand am vazut-o pe Marcela, totul s-a schimbat in viata mea. Nu m-a mai interesat nimeni si nimic altceva decat persoana ei. Sa mi-o fac nevasta a devenit visul meu, ambitia mea, scopul meu in viata, obsesia mea. De ce asta? Fiindca Marcela este minunata. Atat de minunata incat imi e greu sa o descriu in cuvinte. Totusi, ca sa va faceti cat de cat o parere, am sa va spun ca seamana cu Crystal Harris, iepurasul favorit al lui Hugh Heffner, boss-ul de la Playboy. Ori, daca nici batranul acela super-versat nu stie ce inseamna o femeie de soi, atunci nu mai stie nimeni... Da, Marcela chiar seamana cu Crystal: este o blonda cu parul des si ondulat, are fata prelunga si expresiva, ochii negri ca abanosul si buzele carnoase ca ciresele parguite... Sprancene arcuite, sani fermi si proeminenti, fund bombat, maini fine si subtiri, degete delicate, facute parca sa mangaie trupul barbatului... Si o voce calda si mieroasa, de pisicuta in fata castronasului cu laptic cald, care iti ridica parul pe piept... De toate are Marcela, cu toate a inzestrat-o natura. Una peste alta, este o zeita Marcela. Iar eu...

Când a ajuns la alăptat, nevastă-mea a renunţat la cumpărat...

Am avut o viata destul de obsnuita pana la 35 de ani. Ca orice om, am trait momente frumoase si clipe mai putin placute. Am cunoscut iubirea adevarata, dar am si suferit din iubire. De abia la 37 de ani am gasit femeia visata, pe nume Liana, cu care m-am si casatorit in urma cu sapte ani. Aleasa mea era cu 5 ani mai tanara decat mine si a reusit ceea ce nu reusise nicio alta femeie. Si anume sa ma faca sa imi doresc sa raman alaturi de ea pe vecie. De altfel, chiar asa i-am jurat la cununie:

- Liana, te iubesc enorm si voi fi cu tine pana la moarte!

Peste aproape sapte ani, insa, desi o iubeam la fel de mult, aveam sa plec de acasa. Iar asta fiindca sotia mea s-a dovedit a fi o ,,masina de tocat bani’’, care ne-a adus in pragul saraciei. De ciuda si de suparare, m-am imbolnavit de nervi si a trebuit sa ma lupt din rasputeri ca sa nu imi pierd mintile.

Deşi credeam că sunt ai mei, nevasta şi copilul erau ai lui Tinel...

Evaluare: / 1
1

Cand m-am casatorit cu Adela, in urma cu patru ani, eram cel mai fericit om din lume. O iubeam ca pe ochii din cap, visasem intotdeauna sa am o asa nevasta frumoasa si de casa, cum era ea - si chiar obtinusem ce imi dorisem. Nu ne mai trebuiau decat doi - trei copii, si puteam spune ca suntem o familie implinita din toate punctele de vedere, mai ales ca in ceea ce priveste aspectul material ne descurcam grozav, avand propria noastra societate de consultanta juridica. V-ati dat seama, probabil, ca amandoi suntem de profesie avocati... Si, drept sa spun, la cei 34 de ani ai mei, respectiv 32 ai sotiei, pot afirma, fara falsa modestie, ca suntem niste juristi ai naibii de buni...

Drumul spre fericire