gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed22052019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Eu şi iubita mea trăim o iubire imposibilă: suntem amândoi căsătoriţi...

Evaluare: / 4
1

Dragi prieteni, trec printr-o perioada foarte delicata a vietii mele. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar am ajuns sa nu ma mai recunosc. Am 40 de ani, am o oarecare experienta de viata, sunt trecut prin multe, dar am ajuns acum sa ma comport ca un adolescent: cant, dansez pe strada, simt ca plutesc. Am senzatia ca lumea intreaga e a mea. Si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu: sunt indragostit. Foarte bine!, veti spune, e un lucru foarte frumos ca un barbat sa fie indragostit de sotia lui si sa vrea sa ii faca partasi si pe altii la fericirea sa. Problema e ca nu sunt indragostit de sotie, ci de o alta femeie...

De fiecare dată când am greşit, am plătit înzecit

Evaluare: / 1
1

Sa vedeti ce mi s-a intamplat. Aveam 14 ani si, traind la tara, in mijlocul naturii, mi-am dezvoltat o inclinatie aparte pentru pictura. Tin minte ca plecam de acasa dis-de-dimineata, pana sa rasara soarele, cu sevaletul si culorile dupa mine, si ma prindea seara pe dealurile din jurul satului sau in lunca. Mi-ar fi placut sa devin pictorita, dar din pacate nu a fost dupa mine. Cand a venit vremea liceului, eu am vrut sa merg la Liceul de Arte din Bucuresti, dar mama si tata au fost de alta parere: au tinut mortis sa urmez Liceul Sanitar, sa ies asistenta medicala, fiindca asta ar fi insemnat, in opinia lor, ca am viitorul asigurat, material si nu numai, in vreme ce desenul si pictura m-ar fi condus spre saracie si un trai dezordonat. M-am inscris la Sanitar si am intrat fara probleme. Iar la absolvire, am primit o repartitie buna, un post de asistenta la o clinica din capitala. Dar, pana sa va spun ce am facut acolo, sa va spun prin ce am trecut la liceu. Tragedie, nu altceva!. Si pentru ea, firesc, am si eu partea mea de vina...

Între familie și dragoste, am ales familia

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Ileona P. si sunt dintr-o mica localitate de langa Iasi. Am 69 de ani si, de la 64, sunt vaduva. Pe sotul meu il chema Marin si avea, cand s-a prapadit, tot 69 de ani. Daca ar mai fi trait, ar fi avut acum 74. Dar n-a apucat, saracul, nici macar sa implineasca 70. Pacat, a fost un om minunat, care ar fi meritat mult mai mult de la partenera lui de viata decat i-am oferit eu. Eu, o femeie simpla, ca orice femeie de la tara, o femeie vulnerabila si supusa greselii, o femeie care a fost la un pas de a pierde tot ce avea mai scump pe lume, anume pacea si caldura caminului, ca si dragostea sotului si a copiilor. Acestia din urma, insa, adica copiii, prin interventia lor naiva, dar sincera, in decizia pe care a trebuit s-o iau la un moment dat, mi-au schimbat destinul si m-au salvat de la dezastrul catre care ma indreptam...

Cum am agățat-o pe Sânziana

Evaluare: / 1
1

In urma cu doi ani ma aflam impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Marian, pe plaja de la Mamaia. Bausem cateva beri in timp ce incinsesem babaroasele la cateva partide de table, mancasem pe saturate, iar dupa-amiaza, plictisiti si molesiti de arsita nemiloasa, ne faceam siesta aruncandu-ne ochii dupa gagici. La un moment dat mi-a cazut privirea pe o tipa ce parea super faina, aflata la numai cativa pasi de noi, intinsa pe un cearsaf din matase turcoaz: o "sirena"!

Răzbunare divină... Eu i-am sedus nevasta popii, el mi-a sedus-o pe a mea....

Evaluare: / 1
1

Numele meu este Gelu Stanciu si sunt dintr-un sat de langa Falticeni, acolo unde, desi am implinit 40 de ani, din cauza infatisarii mele ingenue si copilaroase mi se spune Gelutu. Aceasta infatisare a mea este insa doar una de fatada, o masca, altfel spus. Fiindca in realitate nu sunt deloc atat de inofensiv, serios si linistit cum ma recomanda figura mea, ci dimpotriva. Apucaturile mele sunt dintre cele mai condamnabile, atat de condamnabile incat se pot incadra fara nicio exagerare la categoria pacate. Iar dintre toate, de departe cel mai condamnabil este acela a ravni femeia altuia. Si, daca lucrurile s-ar opri aici, la faza ravnitului, poate n-ar fi mare tragedie; dar nu se opresc aici. Continua pana acolo incat imi doresc sa posed femeia pe care pun ochii si nu ma las pana nu o cuceresc...

Drumul spre fericire