gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Nadia mă iubește, Nadia mă părăsește, Nadia mă iubește...

Evaluare: / 1
1

Am cunoscut-o pe Nadia in urma cu 6 ani. Pe atunci, eu eram casatorit si aveam 37 de ani, iar ea numai 24. S-a angajat ca redactor la editura in care eu lucram de mult timp si, cum ea era o fata foarte atragatoare, a reusit in scurt timp sa suceasca mintile majoritatii angajatilor... Inclusiv pe a mea. Niciuna din incercarile colegilor de a intra pe sub pielea sa - si desigur, in patul sau - nu a fost insa incununata de succes, motiv pentru care au aparut zvonurile ca ar fi lesbiana. Abia atunci am decis ca e cazul sa ma implic personal in ,,problema''. Pentru ca, la cat de bine arata fata, la ce potential erotic avea, ar fi fost mare pacat ca barbatii sa nu se bucure de el...

Sora mea și-a vândut copilul și sufletul în același timp...

Evaluare: / 1
1

Am fost cinci fete si un baiat la parinti. Din pacate, acum nu mai suntem decat patru surori, Leta si Marin prapadindu-se in anul care a trecut. Leta era una dintre surorile mele mai mari, mai exact a treia ca varsta dupa Ioana si Maria. Eu si Floricica ne-am nascut dupa ele, iar Marin, saracul de el, era cel mai mic dintre noi. Asa a fost soarta: vazand ca fac numai fete, mama si tata au hotarat sa procreeze pana cand va iesi un baiat. Si, dintre toti, el, cel mai mic, a murit primul... O moarte lenta, dorita chiar, dupa ani de chin si lupta cu un cancer la colon care il facea sa se urce pe pereti de durere. Un sfarsit tragic, dar previzibil. Ceva oarecum asteptat. Alta a fost, insa, povestea in cazul surorii mele Leta, si cu ea as vrea sa va retin atentia. Leta, desi afectata grav de o leucemie in ultima faza, nu a putut muri linistita pana cand la capataiul sau nu a venit fiul ei, pe care nu-l vazuse niciodata pana atunci. Asta, desi ea avea 65 de ani cand s-a stins...

Rinichiul i l-am donat eu, inima mi-a furat-o ea singură...

Evaluare: / 1
1

Intamplarea pe care vi-o istorisesc azi este atat de emotionanta si de surprinzatoare incat nu este recomandat sa fie citita de cardiaci. Si nu exagerez deloc. Parintii mei, sora mea si prietenii au fost impresionati pana la lacrimi afland prin ce am trecut in ultimii trei ani, de cand am cunoscut-o pe Maria.

Oameni buni, trebuie sa marturisesc de la bun inceput ca in cazul meu a fost vorba de dragoste la prima vedere. Insa, din pacate, in cazul ei n-a fost... Am intalnit-o pe Maria din intamplare, dupa ce am inceput sa fac cercetari legate de cazul unei tinere ce postase un anunt pe Internet. Din anunt aflasem ca fata de 28 de ani, al carei chip angelic imi atrasese atentia in prima faza, suferea de o boala a rinichilor ajunsa in stadiu avansat. Severa insuficienta renala dusese la complicatii majore, si prin urmare numai un transplant o mai putea salva. Iar faptul ca Slivia, cum se numea nefericita, avea cea mai rara grupa sanguina, AB negativ, ii reducea foarte mult sansele de supravietuire. Eu aveam insa de asemenea AB negativ si pe deasupra eram extrem de milos din fire.

Douăzeci şi cinci de ani am căutat iubirea, dar nu am dat decât peste umbra ei

Evaluare: / 1
1

M-am nascut intr-o familie instarita din Capitala, in urma cu 48 de ani. Parintii mei aveau slujbe de top si faceau Bani cu B mare: tata era medic chirurg, iar mama era controlor de trafic aerian. Asa se face ca nu mi-a lipsit nimic, mereu am avut tot ce mi-am dorit. Copilaria mea a fost una fericita. Pubertarea, la fel. Iar adolescenta, marcata de inceperea vietii erotice odata cu majoratul si de numeroase aventuri specifice varstei, a fost un vis frumos. Abia cand am terminat facultatea, la 23 de ani, am constatat ca, desi eram un baiat de bani gata, nu aveam chiar toata lumea la picioare, asa cum imi formasem falsa impresie. Asta se intampla atunci cand m-am indragostit pentru prima data cu adevarat si cand Maria (asa se numea fata respectiva), deloc impresionata de situatia mea materiala grozava, mi-a spus deschis ca nu ma place si, prin urmare, nu vrea sa aiba de a face cu mine. Nu am sa uit niciodata vorbele sale. Au fost ca un dus rece. A fost prima data in viata cand am suferit.

Nevastă-mea tânjește după animalul din mine

Evaluare: / 1
1

Cand am decis sa ma insor nu mai eram copil. Aveam 35 de ani, cum sa mai fi fost?... Aveam viitorul asigurat, o slujba grozava, intr-un post de conducere la unul din cei mai puternici operatori de telefonie mobila la nivel mondial, si orice altceva imi doream. Numai o sotie care sa ma iubeasca si pe care sa o iubesc mai imi lipsea pentru a fi pe deplin fericit. Sau, cel putin, asa credeam la momentul respectiv, in urma cu sapte ani.

Drumul spre fericire