gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed19122018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

La 45 de ani sunt o marionetă în mâinile lui mami şi lui tati...

Evaluare: / 1
1

Povestea existentei mele, pana la varsta de 45 de ani, este povestea unui om care a esuat in toate, si asta fiindca atunci cand a trebuit sa ia o decizie importanta pentru viitorul sau, s-a lasat influentat de parinti. Din pacate, asa e: in loc sa imi iau destinul in propriile maini si sa stabilesc eu insumi ce e mai bine si ce imi doresc in momentele de cumpana din viata mea, de fiecare data am ales calea usoara si comoda. Mai exact, am incredintat destinul meu parintilor, ei fiind cei care au decis, eu m-am rezumandu-ma la a le reprosez mai apoi consecintele nefaste ale hotararilor lor nefericite.

Inca de mic copil, mai exact de cand aveam numai 6 ani, i-am lasat pe mama si pe tata sa hotarasca ce e mai bine pentru mine, chiar daca uneori nu eram multumit de deciziile lor. De pilda, in vremea aceea practicam concomitent doua sporturi de performanta, fotbal si sah. Dupa amiaza, cand ieseam de la scoala, mergeam cu mama la fotbal, iar pe seara mergeam cu tata la sah. Atunci, la 6 ani, parintii au fost cei care au stabilit ca efortul depus e prea mare, si prin urmare trebuie sa ma limitez la un singur sport. Ba, mai mult, ei au fost cei care au si ales fotbalul. Nu stiu care ar fi fost destinul meu daca as fi continuat sa joc sah, dar stiu sigur ca eram foarte talentat, profesorul fiind uimit de mine inca de la acea varsta frageda.

Douăzeci și cinci de ani am făcut amor cu un corp străin

Am cunoscut-o pe Diana in urma cu 26 de ani, pe cand eram amandoi studenti la Agronomie. Ea era una din cele mai tacute si retrase persoane din grupa, adeseori fiind luata peste picior de catre colegii inciudati care nu reuseau sa ii intre in gratii. Desi introvertita si blajina, Diana nu era deloc o victima sigura, ea le raspundea cu mult curaj si demnitate nesimtitilor care continuau sa o curteze asiduu, dar fara succes.

De zece ani, eu şi Nistor ne iubim platonic, nu şi organic...

Nu stiu daca povestea mea este unica, dar eu cred ca este destul de rara. Si asta fiindca se intampla in multe casnicii ca unul din soti sa aiba o relatie adulterina, insa nu am auzit niciodata de o legatura ca a mea si a lui Nistor. Si spun asta fiindca, desi fiecare din noi este casatorit, si desi ne intalnim, pe ascuns, in camere de hotel, de peste zece ani, nu am facut niciodata dragoste. Asta este special in cazul nostru: anume ca nu am mers pana la capat, cu toate ca ne iubim foarte mult si ne oferim unul altuia momente erotice incantatoare, de extaz total. Despre cum am ajuns aici si ce ne propunem in viitor este vorba in randurile ce urmeaza...

Ma numesc Livia Botogan, am 37 de ani si sunt casatorita, de cincisprezece ani, cu Doru. Si, fiindca am tinut si tin in continuare foarte mult la Doru, cu care m-am maritat din dragoste si am un copil, nu as fi crezut vreodata ca voi ajunge sa il insel. Ce-i drept, insa, nu am banuit nici ca, dupa numai cinci ani de casnicie, focul pasiunii, candva invapaiat, va scadea si va ajunge abia sa mai palpaie. Dar, din pacate, asta avea sa se intample, iar momentul cand a avut loc a coincis cu cel in care l-am cunoscut pe Nistor.

Gheorghe a făcut dintr-o sfântă o alcoolică, apoi i-a dat papucii...

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Dorina S, am 31 de ani si sunt alcoolica. Incep trista mea poveste, scrisa de pe patul Clinicii de Dezalcoolizare, cu cel mai dureros adevar - anume ca ma aflu in cursul unui dureros proces de vindecare, insa momentan sunt alcoolica, si asa ma voi considera pana cand voi iesi de aici. Cum am ajuns in aceasta situatie dramatica va voi descrie in cele de mai jos - si sper din tot sufletul ca acele femei care vor parcurge aceste randuri sa invete ceva din nefericita mea experienta...

Toata viata mea am urat bautura. Toata viata mea, adica, mai exact - pana sa ajung sa beau mai ceva ca marinarii in porturi sau hamalii in birturile garilor... In familia mea numai tatal a baut. Dar a baut vartos. In fapt, bautura l-a si ucis - a murit de ciroza la varsta de 65 de ani, lasandu-ma pe mine ca singurul sprijin al mamei, suferinda, la randul sau, de multe afectiuni si avand o pensie cu care in niciun caz nu s-ar fi descurcat de una singura. Socul pierderii tatalui a fost urias; am jelit impreuna cu mama aproape jumatate de an - desi sfarsitul era iminent, ciroza fiind in ultima faza. Cu greu ne-am revenit, si atunci, absolut din intamplare, l-am cunoscut pe cel pe care il consider responsabil pentru starea jalnica in care ma aflu acum: e vorba de Gheorghe.

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Evaluare: / 1
1

Cate sacrificii nu se fac in numele dragostei... Eu, una, fiindca il iubesc pe sotul meu cu disperare, nu renunt la el chiar daca, de un an, am aflat ca are o amanta. Pur si simplu nu imi inchipui cum ar fi viata mea fara Dumitru, asa ca prefer, desi e dureros, sa ramanem sot si sotie si sa vina in fiecare seara acasa, desi stiu ca din cand in cand se mai vede si cu o alta femeie. Despre cum am aflat ca iubitul meu sot ma insala si cum m-am decis sa accept ca el sa se vada cu amanta este vorba in randurile ce urmeaza.

Drumul spre fericire