gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon24092018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Sabina nu mi-a cedat decât după ce s-a măritat

Prieteni, sunt intr-o mare incurcatura, viata mea e data peste cap. Nu am crezut nicio clipa ca voi ajunge sa trec prin ce trec acum. Am iubit-o si am dorit-o pe Sabina peste 10 ani, am vrut sa fie a mea inca din prima clipa in care am vazut-o. Practic, m-am indragostit, pentru prima si ultima data in viata, la prima vedere. Un Cupidon crud si cu un ciudat simt al umorului m-a sagetat adanc, fara mila, direct in inima. De atunci, Sabina a fost femeia vietii mele, femeia la care am visat zi si noapte, chiar daca nu am reusit sa ajung la ea si chiar daca intre timp m-am implicat in doua casatorii...

Am intalnit-o pe Sabina absolut intamplator, in urma cu 10 ani. Aveam 32 de ani atunci si imi cautam jumatatea, imi doream sa ma casatoresc si sa am copii. Cum insa soarta nu fusese de partea mea pana atunci, am ajuns sa ma intalnesc cu fete racolate pe Internet, de pe site-urile matrimoniale. Asa se face ca, intr-o buna zi, la o intalnire oarba la care intarziasem, m-am asezat la masa la care credeam eu ca statea partenera mea. Descrierea corespundea perfect: o fata frumoasa, bruneta, subtirica, finuta, sfioasa. In sinea mea ma bucuram sa constat ca, la o prima evaluare, fata era pe placul meu. Numai ca, aveam sa descopar curand, facusem o greseala: nu ea era cea cu care trebuia sa ma intalnesc. Ma asezasem la alta masa.

Cincisprezece ani am fost jucăria sexuală a bărbatului meu

Evaluare: / 1
1

Oare cum am putut fi atat de naiva? Atat de proasta... Pentru ca nu m-am lasat inselata si folosita de Nistor doi ani sau trei, ci 15 !!! Ne-am cunoscut de tineri, in primul an de facultate, la ASE. Eu veneam din Buzau si sufeream inca de complexul provincialului. Parintii, care mi-au dat o educatie sanatoasa, lasandu-mi atata libertate de cata avea nevoie o adolescenta, dar tinandu-ma totusi, cu eleganta, in frau, imi tot repetasera:

- Sanziana, nu ai de ce sa te simti inferioara! Esti tanara, frumoasa, desteapta! Lasa inhibitiile deoparte si fii tu insati!

Insa eu tot aveam momente in care ma pierdeam, mai ales atunci cand se intampla sa am de a face cu tipi nascuti in Capitala si care bateau moneda pe chestia asta...

Eu şi iubita mea trăim o iubire imposibilă: suntem amândoi căsătoriţi...

Evaluare: / 3
1

Dragi prieteni, trec printr-o perioada foarte delicata a vietii mele. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar am ajuns sa nu ma mai recunosc. Am 40 de ani, am o oarecare experienta de viata, sunt trecut prin multe, dar am ajuns acum sa ma comport ca un adolescent: cant, dansez pe strada, simt ca plutesc. Am senzatia ca lumea intreaga e a mea. Si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu: sunt indragostit. Foarte bine!, veti spune, e un lucru foarte frumos ca un barbat sa fie indragostit de sotia lui si sa vrea sa ii faca partasi si pe altii la fericirea sa. Problema e ca nu sunt indragostit de sotie, ci de o alta femeie...

După ce l-am pierdut pe Smire, am ajuns la mănăstire...

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Maria S, deocamdata. De luna viitoare numele meu va fi altul, voi fi maicuta Eufrosina. Dar, cum spuneam, nu despre ceea ce urmeaza sa fie vreau sa va povestesc, ci despre ceea ce a fost. Despre cum am iubit si am fost iubita, despre cum am ramas vaduva la numai 30 de ani, despre cum m-am straduit din rasputeri sa trec peste pierderea suferita si despre cum am hotarat, in cele din urma, sa renunt la cele lumesti si sa intru in cinul monahal, adica sa ma calugaresc. Am acum, cu cateva zile inainte de marea transformare, 40 de ani. Sotul meu, daca ar fi trait, ar fi avut 45...

Smire, caci asa il chema pe cel cu care mi-am unit destinul in urma cu 15 ani, a fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut in viata mea. O fiinta minunata. Un barbat cum rar se poate intalni pe lumea asta, in zilele acestea, in care oamenii sunt tot mai rai, mai hapsani si fiecare se gandeste numai la el insusi. Nu, Smire nu era deloc asa, era altruist, el si-ar fi luat de la gura si si-ar fi dat si haina de pe el pentru a ajuta pe altul. Nu mai spun cat de harnic, cat de rabdator si intelegator putea fi, incat cine-l cunostea se minuna de el, zicand: “Ce om de treaba e Smire, e painea lui Dumenzeu! Un inger pe pamant, nu altceva!” Si intr-adevar asa era, ca un inger. Probabil ca de aceea l-a luat bunul Dumnezeu la El, acolo sus: fiindca ingerii au locul lor, in Ceruri...

Aflând că m-a înşelat, i-am plătit-o înzecit, de două ori! Adică de 20 de ori!

Evaluare: / 1
1

Bine a zis cine a zis ca viata e o curva, dragi prieteni! Nu as fi crezut, pentru nimic in lume, ca Viorel va calca stramb! Doar eram alaturi, la bine si la greu, de 15 ani... Cum oare sa poata uita sotul meu toate momentele frumoase si toate incercarile prin care am trecut impreuna? Ei bine, a uitat! A uitat, si s-a dus cu alta. E adevarat ca a avut ca circumstanta atenuanta faptul ca bause cu colegii de serviciu si ca se imbatase. Insa asta tot nu m-a facut sa il iert. Cum era sa il iert? Doar nu eram asa proasta... De atunci m-am razbunat cu varf si indesat: l-am inselat de 20 de ori, cu 20 de barbati diferiti, iar el nici macar nu banuieste nimic! Tocmai din acest motiv v-am si scris povestea mea: pentru a imi lua o piatra de pe suflet. Sau, ma rog, nu una, ci douazeci de pietre...

Nu sunt o femeie bisericoasa. Daca as fi fost, poate as fi vorbit cu un preot, poate i-as fi spus lui ce mi s-a intamplat si cum am ales sa ma razbun pe cel care m-a dezamagit cumplit. Dar nu. Cum ziceam, eu sunt atee. Nici macar la cununia religioasa nu am simtit nimic deosebit. Am luat parte doar pentru ca a trebuit, pentru ca Viorel era chiar un om evlavios, cu frica lui Dumnezeu. Sau, cel putin, asa parea. Fiindca in urma cu 5 ani nu i-a mai fost frica de niciun Dumnezeu. A comis unul din cele mai groaznice pacate din lume: adulterul cu o curva.

Drumul spre fericire