gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu18012018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Dragoste cu sacrificii

Evaluare: / 1
1

Dragi prieteni, traiesc o drama. O poveste de dragoste rara, cum putine dintre femei au parte la viata lor, dar care, poate nu va vine sa credeti, nu este altceva decat o drama. Iubesc, dar nu pot sa ma bucur de iubirea mea; sunt iubita, dar nu pot sa ma bucur de iubirea lui. Si asta pentru ca atat eu, cat si el, suntem prinsi, incorsetati in cate o casnicie care, departe de a ne oferi acea pace si calda desfatare pe care trebuie sa o ofere o casnicie celor doi parteneri, nu ne ofera decat nervi, stres, tensiuni, suparari, frustrari, dezamagiri si insatisfactii. Casnicie din care nu putem (sau cel putin nu am putut pana acum; ramane de vazut ce va mai fi de acum inainte) evada in niciun fel. De fapt, cred ca mai aproape de adevar ar fi fost daca as fi spus "puscarie" in loc de "casnicie", atat de chinuitoare a ajuns sa mi se para viata aceasta...

Cuplu modern, cu vechi păcate

Sunt George, din Bucuresti, am 32 de ani, iar in toamna urmeaza sa ma casatoresc cu Liliana, o fata minunata, care este iubita mea de 4 ani. Ne intelegem de minune, ne iubim, ne sustinem in momentele grele, iar timpul scurs de cand ne cunoastem nu a erodat pasiunea; dimpotriva, suntem la fel de atrasi unul de celalalt ca in prima zi. Cat despre vreo infidelitate sau orice alt tip de aventura nefireasca din partea unuia din noi, sunt convins ca asa ceva nici macar prin minte nu ne-a trecut! Ceea ce insa nu e valabil si in cazul celor doi tineri de care bunul meu tata – sa il numim preotul Aristide – mi-a povestit.

Cu cât mă bătea mai rău, cu atât îl înșelam mai mult

Evaluare: / 1
1

L-am cunoscut pe Szoli in facultate si m-am maritat cu el tot atunci, cand niciunul din noi nu terminase studiile. Primii doi ani de casnicie au fost nici mai mult, nici mai putin decat... 24 luni de miere, si asta fiindca beneficiam de suportul material substantial al familiilor. Noi nu aveam nicio grija, in afara de aceea de a ne iubi zi de zi si a visa cum vom imbatrani impreuna fericiti. Insa zilele insorite aveau sa se termine odata cu incheierea facultatii, atunci cand, tot ajutati de familiile noastre, am cumparat un apartament cu 3 camere si ne-am mutat singuri.

Am băgat în pământ doi bărbați, dar al treilea a scăpat

Evaluare: / 1
1

Am fost o femeie fericita, dar fericirea mea nu a durat prea mult. Apoi am fost trista, cat de trist poate fi un om. Nu am crezut sa mai ies din starea deplorabila in care ma aflam, dar am iesit. Am devenit din nou fericita. Am sperat ca voi ramane asa mereu, dar din nou am devenit trista, mai trista chiar decat inainte. Si singura. Una peste alta, am avut parte de o viata chinuita. Ca sunt acum, la 60 de ani, atat de fericita, e aproape o minune.

Am umplut lumea de copii

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Marin, am 49 de ani si sunt din Bucuresti. Va precizez asta doar ca fapt divers, fiindca de fapt nu am stat decat foarte putin pe acasa, in majoritatea timpului fiind plecat din localitate, si chiar din tara. De altfel si acum, cand scriu aceste randuri, sunt pe picior de plecare. Problema este ca inca nu stiu incotro s-o apuc. Am mai multe destinatii posibile, dar nu m-am hotarat asupra niciuneia dintre ele.

Drumul spre fericire