gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu24012019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Sora cea mică a fost dragostea cea mare...

Evaluare: / 1
1

Stiu ca s-a tot spus asta, insa trebuie sa o repet, la randul meu: intortocheate sunt caile Domnului atunci cand e vorba de dragoste! Nu as fi crezut pentru nimic in lume ca, la cativa ani dupa ce m-am casatorit cu Mirabela numai pentru a putea fi in preajma surorii sale, Natalia, care imi pusese inima pe jar, voi constata ca, de fapt, imi iubesc sotia cu disperare. Si totusi, asa stau lucrurile, sunt absolut sigur de asta: de cand m-am insurat, am trait in minciuna.

Am cunoscut-o pe Natalia in urma cu patru ani, prin intermediul serviciului. Eu lucram ca referent pe probleme de comert exterior la o firma de mobila, iar ea era un fel de dispecer intermediar. Mai exact, realiza contactul intre furnizor si beneficiar. Pentru asta, tineam legatura prin e-mail si prin telefon, fara insa a ne cunoaste. Asta, pana intr-o buna zi, in care curierul lipsind, a trebuit sa ii inmanez personal niste documente de transport.... Acela avea fie momentul in care m-am indragostit, la prima vedere, de fata inalta si subtire, blonda, cu ochi verzi si cu un oval al fetei foarte placut, care era Natalia. Am invitat-o la o cafea, unde am dezbatut aproape exclusiv probleme de serviciu, dar nu mi-a parut rau, pentru ca la final a acceptat sa ne mai intalnim.

În luna de miere m-a părăsit pentru fostul, şi eu am rămas ca prostul

Nu vreau sa va plictisesc cu o introducere prea laborioasa, ci am s-o scurtez cat pot. Ce trebuie sa stiti este ca m-am insurat cu Mimi in primavara care a trecut, dupa o relatie care a durat nu mai mult de 5 luni. A fost o iubire fulgeratoare: ne-am cunoscut intamplator la cockteil-ul ce a urmat spectacolului “Barbierul din Sevilla” de la Opera, ne-am placut pe loc si am inceput iubirea - in toate formele ei posibile – chiar in acea noapte! In scurt timp am devenit de nedespartit si am decis sa ne “luam”, pentru ca - zicea Mimi – dragostea noastra era ceva karmic, si prin urmare n-avea rost sa asteptam ani buni inainte sa ne unim in fata lui Dumnezeu.

Bun asa... zis si facut! Eu eram – si sunt inca - profesor de chitara clasica, iar ea lucra intr-o companie multinationala, ca asistent manager.

L-am părăsit, l-am părăsit, l-am părăsit, dar el tot m-a iubit...

Evaluare: / 1
1

Povestea vietii mele se invarte in jurul unuia si aceluiasi barbat: Mihut Nicolae. Acum, cand tocmai am implinit 49 de ani, el este langa mine, asa cum a fost intotdeauna, desi de-a lungul timpului l-am parasit de nu mai putin de trei ori... Intr-adevar, cararea vietii mele s-a impletit peste 25 de ani cu cea a lui Mihut si, dupa ce l-am ranit, l-am umilit si l-am alungat ca pe un caine, pentru alti barbati si pentru placeri efemere, am ajuns sa il iubesc mai mult ca pe lumina ochilor mei si sa ii multumesc pentru ca m-a salvat de la pierzanie.

L-am cunoscut pe Mihut in urma cu un sfert de secol, cand amandoi aveam 25 de ani. Cum eu nu aveam deloc habar de mecanica auto, atunci cand autoturismul meu nu a mai pornit, un vecin m-a remorcat pana la cel mai apropiat atelier din cartier. Aici aveam sa il cunosc pe el: un tip subtirel, dragut, brunet, cu o gura trista si ochi albastri.

Popa Gabriel s-a jucat cu destinul meu cum a vrut el...

Evaluare: / 1
1

Sunt, la 43 de ani, un om nenorocit, care si-a pierdut sotia, copiii si casa - si toate astea numai si numai din cauza inconstientei preotului Gabriel. El este acela care i-a divulgat Ioanei - sotia mea - amanunte picante din viata mea extra conjugala, iar cand l-am intrebat de ce a facut-o, a raspuns ca a vrut sa faca un bine. Halal bine! Acum sunt singur, locuiesc cu chirie si imi vad fetitele numai in week-end-uri si in vacante. Cum a fost posibil sa mi se intample una ca asta aflati citind randurile de mai jos.

Casnicia mea cu Ioana a inceput in urma cu 10 ani, atunci cand fiecare din noi avea 33 de ani. Ne stiam de peste trei ani, timp in care trecusem prin fazele normale ale oricarei relatii de durata: ne simpatizasem reciproc, apoi ne indragostisem, devenisem un cuplu si ulterior ne mutasem impreuna. Casatoria a venit, asadar, de la sine, dupa ce ne-a fost clar amandurora ca ne iubim atat de mult incat ne dorim sa avem copii si sa imbatranim impreuna. Si, intr-adevar, copiii aveau sa vina destul de rapid: Gabriela s-a nascut dupa numai doi ani, iar Mihaela dupa alti doi. Ioana avea atunci, ca si mine, 37 de ani, si de comun acord am stabilit ca doi copii ne sunt suficienti pentru a ne considera si simti o familie implinita.

Şi înşelat, şi copulat, şi cu copilul luat...

Intreaga poveste incepe in urma cu 10 ani, atunci cand m-am casatorit cu Alenia, o fata modesta si simpla, de 20 de ani, de la tara, care pe deasupra mai era si domnisoara. Eu, care eram cat de cat umblat si care avusesem de-a face cu multe fete pana in ziua in care am cunoscut-o pe Alenia, nu am putut sa nu apreciez calitatile ei si sa exclam plin de bucurie:

- Ce mai fata! Mi-a pus Dumnezeu mana in cap! Ea e aleasa, ea e iubirea vietii mele!

La nici jumatate de an de la prima noastra intalnire, ne-am casatorit. Eu aveam 27 de ani pe atunci, ea abia implinise 20. Era un boboc de fata, cu ochii mari si stralucitori, cu parul lung si cret si cu fata curata si luminoasa. Emana prin fiecare por tinerete si dorinta de viata, si asta imi placea la ea. Oricine o cunostea pe Alenia nu putea sa nu o indrageasca din prima, era foarte simpatica si era adorata de cunoscuti. De aici aveau, in cele din urma, sa apara si problemele noastre: pentru ca era atat de simpatica. Dar sa nu anticipam...

Drumul spre fericire