gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun24032019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

L-am găsit pe Dumnezeu în spatele avariţiei preoţilor...

Evaluare: / 1
1

In ultimii ani, criza a lovit puternic multe firme romanesti din cele mai variate domenii de activitate, iar editura la care lucrez de vreo 8 ani nu a scapat nici ea. De altfel, multe alte edituri care isi au sediul in Casa Presei Libere au avut de suferit. Unele si-au redus activitatea, altele si-au inchis portile, altele se zbat inca, in cautarea solutiei salvatoare. In aceasta din urma categorie se inscrie si editura la care activez - inca - in calitate de secretar general de redactie. De cateva luni bune se primea numai cate un sfert din salariu, iar lumea era de-a dreptul disperata: facturi peste facturi neplatite, rate neachitate la banci, intretinerea restanta cu lunile sunt numai cateva din problemele existentiale care au tot macinat forta si rezistenta colectivului. Motiv pentru care, dupa ce in nenumarate sedinte s-au tot facut propuneri de revigorare a activitatii firmei – propuneri care in final nu au condus la nimic bun -, patronul a venit, in urma cu cateva luni, cu propria solutie salvatoare:

- Numai Dumnezeu ne mai salveaza! Aici e nevoie de Dumnezeu!

Când nu mă mai aşteptam, Dumnezeul beţivilor şi-a întors faţa către Mitică al meu

Evaluare: / 1
1

Povestea mea este una din care se pot trage invataturi de viata. Eu, cel putin, am tras destule. Cea mai importanta dintre acestea e ca, daca ai credinta, rabdare si staruiesti in darnicie si rugaciune, cineva, acolo sus, te vede si te rasplateste pana la urma. Din pacate, eu nu am avut nici rabdare, nici darnicie, asa incat ajunsesem sa imi blestem soarta. In schimb, betivul Mitica a avut, iar azi a ajuns sa jubileze si sa ma ia peste picior. Dupa fiecare act de marinimie pe care il facea, arata cu degetul inspre cer si, in timp ce eu bombaneam ca nu ne ajung banii pentru copii, imi zicea:

- Lasa, femeie, ca Dumnezeu e sus si vede! Ce dau azi cu o mana, imi va da maine cu zece...

Cu cât mă bătea mai rău, cu atât îl înșelam mai mult

Evaluare: / 1
1

L-am cunoscut pe Szoli in facultate si m-am maritat cu el tot atunci, cand niciunul din noi nu terminase studiile. Primii doi ani de casnicie au fost nici mai mult, nici mai putin decat... 24 luni de miere, si asta fiindca beneficiam de suportul material substantial al familiilor. Noi nu aveam nicio grija, in afara de aceea de a ne iubi zi de zi si a visa cum vom imbatrani impreuna fericiti. Insa zilele insorite aveau sa se termine odata cu incheierea facultatii, atunci cand, tot ajutati de familiile noastre, am cumparat un apartament cu 3 camere si ne-am mutat singuri.

Am băgat în pământ doi bărbați, dar al treilea a scăpat

Evaluare: / 1
1

Am fost o femeie fericita, dar fericirea mea nu a durat prea mult. Apoi am fost trista, cat de trist poate fi un om. Nu am crezut sa mai ies din starea deplorabila in care ma aflam, dar am iesit. Am devenit din nou fericita. Am sperat ca voi ramane asa mereu, dar din nou am devenit trista, mai trista chiar decat inainte. Si singura. Una peste alta, am avut parte de o viata chinuita. Ca sunt acum, la 60 de ani, atat de fericita, e aproape o minune.

Am umplut lumea de copii

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Marin, am 49 de ani si sunt din Bucuresti. Va precizez asta doar ca fapt divers, fiindca de fapt nu am stat decat foarte putin pe acasa, in majoritatea timpului fiind plecat din localitate, si chiar din tara. De altfel si acum, cand scriu aceste randuri, sunt pe picior de plecare. Problema este ca inca nu stiu incotro s-o apuc. Am mai multe destinatii posibile, dar nu m-am hotarat asupra niciuneia dintre ele.

Drumul spre fericire