gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Am alergat după Ariana de şapte ori, peste şapte mări şi şapte ţări...

Evaluare: / 1
1

Povestea mea este o poveste de dragoste. Citind-o, veti constata cat de mult mi-am dorit sa o cuceresc pe cea care mi se strecurase in suflet si imi furase mintile, cate sacrificii am facut pentru ea si cu ce m-am ales in cele din urma. Nu stiu daca este o poveste extraordinara, dar mie mi se pare deosebita, avand in vedere ca, pentru a ajunge la inima Arianei, am mers in vacanta in Cipru, unde ea lucra ca ghid, de nu mai putin de sapte ori in acelasi sezon.

Ăla micu’ mi-a pus pe fugă toate amantele

Evaluare: / 1
1

Sunt Laurentiu N., din Timisoara, si va scriu pentru a va prezenta ciudatenia vietii mele. Desi casatorit, am reusit, pe ascuns, sa imi apropii mai multe persoane de sex feminin, pe care incet-incet le-am transformat din prietene in amante. Aveam o viata minunata: acasa ma asteptau sotia si copilul, care imi ofereau liniste, confort si siguranta viitorului, iar in afara casniciei aveam parte de actiune intensa, amantele oferindu-mi clipe de extaz maxim si facandu-ma sa simt ca traiesc cu adevarat. Ce mai incolo si incoace, chiar duceam o existenta fericita. Din pacate pentru mine, ea a luat sfarsit mai repede decat speram, si asta din cauza baiatului meu, Stefan, pe care il iubesc atat  de mult incat simt permanent nevoia de a vorbi de el si de a arata cunoscutilor fotografii cu el. Ei bine, aceasta iubire de tata nu a fost agreata de niciuna dintre metresele mele, care m-au parasit pe rand, facand astfel din mine un familist vrednic de toata lauda...

Maricica a făcut cu altul copilul pe care l-am aşteptat 20 de ani

Evaluare: / 1
1

Am crescut intr-o casa cu multi copii. Mai exact, am fost nu mai putin de 7 la parinti: 4 fete si 3 baieti, dintre care eu eram cel mai mare. Poate si din cauza ca mi-am ajutat parintii la cresterea fratilor si a surorilor - si prin urmare eram mereu inconjurat de prichindei -, de mic am iubit copiii. Astfel incat, odata devenit adolescent, visul meu cel mai mare, crescut practic odata cu mine, a fost sa am proprii mei copii. Dar, desigur, pentru a-mi implini idealul, mai aveam nevoie de cineva: de o nevasta!

Am cunoscut-o pe Maricica atunci cand aveam 20 de ani, in Facultate. Eram amandoi studenti la Litere, amandoi eram frumosi, in amandoi pulsa dorinta de viata. Ne-am placut din prima clipa, ne-am apropiat inca din a doua si, cum eu aveam deja telul fixat, la nici un an de cand ne cunosteam am cerut-o de nevasta.

Un drac m-a băgat în azil, dar un înger m-a ajutat să scap...

Evaluare: / 1
1

Cand va scriu aceste randuri sunt acasa si sunt un om fericit! Chiar daca ma apropii de 70 de ani si am cataracta, reumatism, pietre la rinichi si cancer de colon, chiar daca inima ma inteapa din cand in cand, iar ficatul ma supara adesea, eu tot sunt fericit! Stiu ca pare greu de crezut, insa dupa ce veti afla prin cate am trecut si cat am patimit, veti intelege de ce, in ciuda atator boli cu care ma confrunt, sunt totusi fericit. Va voi povesti ce am facut in ultimii 5 ani, perioada in care am crezut ca mor si chiar ajunsesem sa imi doresc asta... Dar hai sa o iau cu inceputul, ca sa aflati ce viata am dus pana sa inceapa agonia.

Ma numesc Sorin C., am 68 de ani si sunt pensionar pe caz de boala. M-am nascut si am trait numai in Bucuresti, unde am lucrat toata viata ca profesor de matematica, si asta pentru ca inca de la terminarea facultatii am prins un post de asistent universitar.

Aştept ca roata vieţii să se mai învârtă o dată...

Evaluare: / 1
1

Povestea de mai jos este povestea vietii mele, asa cum a fost ea, cu bune si rele, cu momente fericite, dar si cu perioade negre. Ce vreau sa subliniez prin ea este faptul ca viata este atat de frumoasa pentru ca nu stim niciodata ce ne asteapta, ce urmeaza sa traim. Acum ai tot ce iti doresti si simti ca esti stapanul lumii, pentru ca apoi sa constati ca nu mai ai nimic si sa te simti ultimul om. Dupa care din nou esti sus, apoi iar ajungi jos, si asa mai departe... Astfel mi s-a intamplat mie si inca mi se intampla.

Primele amintiri le am de la varsta de 5 ani, cand mergeam la gradinita. Parintii mei erau foarte instariti, mama lucrand ca gestionar intr-o alimentara, iar tata fiind soferul personal al unui tip din Guvern, si asa se explica faptul ca aveam tot ce ne trebuia si nu duceam lipsa de nimic. In timp ce multa lume manca salam cu soia, noi ne infruptam din bunatati, iar in fiecare an mergeam in vacanta atat la mare, cat si la munte. Pe scurt, am avut o copilarie foarte fericita, fiind un copil rasfatat, caruia i se indeplineau toate dorintele.

Drumul spre fericire