gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Thu24012019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Drumul spre fericire

- Intamplari cat se poate de adevarate, care au schimbat destine -

Contratimp. Când m-a vrut ea, n-am mai vrut-o eu...

Ma numesc Gabi, am 50 de ani si sunt din Constanta. Femeia de care va povestesc in continuare, Liza Ionascu, este o persoana cu 5 ani mai tanara decat mine, pe care o cunosc din copilarie si la ale carei farmece am ravnit dintotdeauna. Cand am remarcat-o prima data, eu aveam 20 de ani, iar ea avea 15. Era o pustoaica data in parg, care arata atat de bine incat as fi fugit cu ea in lume daca mi-ar fi acceptat avansurile si ar fi vrut sa facem dragoste.

Am suferit serios din cauza unui soț neserios

Evaluare: / 1
1

Am sa intru direct in miezul problemei, dragi cititori, pentru ca nu are rost sa va plictisesc cu amanunte inutile. Numele meu este Amalia, am 34 de ani si sunt din Constanta. Pe sotul meu, care are 38 de ani, il cheama Mihai, dar i se spune Misu. Suntem casatoriti din martie 2002, avem impreuna un baiat, Gabriel, de 6 ani, si in momentul de fata suntem separati. Despre cum am ajuns in pragul divortului, mai exact despre ce m-a facut sa nu mai pot locui sub acelasi acoperis cu Misu, este vorba in randurile ce urmeaza...

Am riscat și am pierdut, foarte urât am căzut

Evaluare: / 1
1

Am inceput sa joc la "aparate" in urma cu cativa ani. Pe atunci eram casatorita cu Liviu, nu aveam copii, dar aveam timpul de partea noastra, pentru ca eram inca tineri: eu aveam 34 de ani, iar el 38. Ne casatoriseram in urma cu vreo 8 ani, fusesem impreuna si la bine si la rau, insa nu as fi sincera daca nu as admite ca iubirea ce ne legase la inceput se mai erodase. Cu toate astea, amandoi eram constienti ca scaderea pasiunii era, in fond, ceva firesc pentru un cuplu format cu multi ani in urma. Si prin urmare ne vedeam de viata noastra de familie destul de monotona, dar totodata fara mari griji.

Am avut totul și am rămas fără nimic

Numele meu este Ioana S, si-mi este rusine cu el. De ce? Fiindca am ajuns la 40 de ani si toata viata n-am facut decat altceva sa trandavesc pe spatele parintilor, nefiind in stare sa produc ceva sau sa las ceva in urma mea. La adapostul rezervelor financiare ale familiei, am dus un trai lipsit de griji, cheltuind in stanga si-n dreapta fara chibzuinta si gandind ca sacul nu se va goli niciodata. Mama mea a fost doctorita, iar tatal meu a fost avocat, asa incat banii nu ne-au lipsit niciodata. Dimpotriva, au fost in surplus, nu putini fiind cei asa-zisi "prieteni" care au beneficiat de pe urma lor. Dar, din pacate, oamenii iti sunt aproape atunci cand le dai, si departe atunci cand le ceri. Ramasa singura dupa moartea parintilor mei, am risipit rapid averea familiei, ajungand la sapa de lemn.

Ajutând-o pe Laura, m-am nenorocit pe mine

Evaluare: / 1
1

Ma numesc Sonin si am 45 de ani. Pe sotia mea o cheama Sonia, iar pe cei doi gemeni ai nostri, in varsta de zece ani, Marcel si Mironel. Sunt casatorit cu Sonia de douazeci ani, si pana in urma cu cateva luni viata noastra de cuplu era simpla si frumoasa. Nimic rau nu prevestea ceea ce avea sa urmeze, turnura incredibila pe care aveau sa o ia lucrurile. Si totul s-a petrecut numai si numai din cauza faptului ca am vrut sa fac o fapta buna, sa ajut o persoana care in trecut insemnase foarte mult pentru mine si care nici atunci, la momentul reintalnirii, nu imi era indiferenta. E vorba de Laura, fosta mea iubita.

Am cunoscut-o pe Laura in urma cu 27 de ani. Aveam pe atunci 18 ani, si eu, si ea. A fost prima mea iubita, iar eu am fost primul ei iubit. Am descoperit impreuna tainele dragostei si le-am aprofundat intr-atat incat practic nu au ramas prea multe fantezii si artificii erotice prin care sa nu fi trecut, cu care sa nu ne fi condimentat dragostea nabadaioasa.

Drumul spre fericire