Ma numesc Mihnea M, am 45 de ani si sunt patronul unui select cabinet stomatologic din zona Floreasca, situat la parterul unei vile de lux in care locuiesc impreuna cu sotia si copiii. Sotia mea se numeste Clara si are 40 de ani, iar fiii nostri se cheama Mihai si Gabriel, au 4 ani si sufera, de la nastere, de un handicap locomotoriu, avand unul dintre picioare mai scurt cu 5 centimetri decat celalalt. Viata mea, privita prin prisma prosperitatii materiale si a iubirii familiale, poate parea, din afara, una fericita, implinita; insa, privita prin prisma handicapului copiilor si a regimului special la care ma supune aceasta, este un adevarat calvar.
Stiu de ce patimesc atat: fiindca atunci cand Dumnezeu mi-a dat nu unul, ci doi copii normali, perfect sanatosi, nu am vrut sa aud de ei, lasandu-i in grija femeilor cu care i-am conceput. Aceste femei, intalnite intamplator la diverse evenimente culturale, nu au reprezentat pentru mine nimic din punct de vedere sentimental, ci au fost doar niste accesorii de care m-am folosit pentru a-mi satisface dorinta sexuala. Ca ele, fara voia mea, au ramas insarcinate si, mai apoi, desi le-am cerut sa nu o faca, au pastrat copiii, acestea au fost alegerile lor, pe care si le-au asumat. Eu, asa cum le avertizasem, nu am recunoscut pe nici unul dintre cei doi copii si nu m-am mai interesat de ei in vreun fel.
Vechea Poveste
Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.
TINETI MINTE!