Un soare cu dinti musca din trupurile zgribulite ale oamenilor, duminica la amiaza. E o zi geroasa si, in dezolanta priveliste in alb-negrul zapezii mocirlite, numai doi micuti papagali cu penaj viu, care ciripesc veseli intr-o colivie metalica, dau putina culoare statiei RATB de la Piata Kogalniceanu.
Proprietarul pasarilor e un batranel mustacios, cam decrepit de felul sau, dar mandru tare de ce are. El se foieste intruna si priveste in jur, asteptand parca intrebari ce nu mai vin. Asa se face ca, atunci cand totusi o doamna cu un copil isi exprima admiratia: “Uite, mama, ce frumosi sunt!”, n-apuca sa inchida bine gura, si omul izbucneste cu explicatiile: “Acum i-am luat, din Obor. Au doar doua luni. Lui asta rosu cu galben i-am zis Pitisor, iar cestuilalt, verde-albastru, Nelson. Ce ziceti, sunt dulci, nu-i asa?”
Vechea Poveste
Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.
TINETI MINTE!