gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri17082018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Mobilul

Evaluare: / 1
1

Sunt in Militari si ma indrept spre centru. Urc in metrou si ma asez pe un scaun din capatul garniturii, o garnitura dintr-aia de tip vechi, la care geamurile sunt blocate, adica fara putinta de aerisire intre statii. E important amanuntul, intrucat pe trei dintre scaunele din fata mea sta tolanit, in toata mizeria posibila, ceea ce in popor se numeste "un om de grota", adica un nespalat dintr-ala care pute atat de nasol incat iti intoarce stomancul pe dos.

La inceput nu-i acord cine stie ce atentie, dar, cand mirosul insuportabil ma ajunge, nu mai am cum sa nu ii acord. Ma uit la el. E urat de tot, desi nu foarte batran. Are o barba plina de resturi de mancare, la care diverse insecte dau tarcoale in mod firesc, urdori groase, portocalii, la ochii, iar buzele ii sunt vinetii spre negre, probabil de la vinul lichidul pe care-l bea. Pare ca doarme, dar nu doarme. Doar tine ochii inchisi, asteptand sa ii umple oamenii palaria asezata alaturi si in care se zaresc cateva bancnote de un leu si una de cinci lei. Are o sticla de vin rosu, din care trage, din statie in statie, cate o dusca, iar de gat poarta legata o bucata de carton pe care scrie, neobisnuit de curat si ingrijit, "Mi-e foame!" Ceea ce, de altfel, nici nu e de mirare: oricarui om normal, daca ar bea cat bea respectivul, i s-ar face foame...

Unul dupa altul, calatorii care urca in metrou si dau cu nasul de mirosul sufocant raspandit de aurolac in jur, se departeaza scarbiti, cu batistele la nas, blestemand sau injurand de-a dreptul imputita creatura intinsa pe scaune. Asta pana cand, la Politehnica,  in vagon urca trei studenti smecheriti, cu chef de joaca. Vazandu-l pe nespalat, ei incep sa faca misto de el, sa-l impunga in burta cu niste tuburi lungi si, intr-un final, sa il scuipe. Initial, ala nu riposteaza, mai apoi, insa, cand se pomeneste cu o flegma galbena si groasa  ca prenadezul intre ochi, o face. Se ridica in capul oaselor, se uita inspre cei cei trei (are o privire grea si severa, mustratoare, de om periculos) si le zice pe un ton harjait si infundat: "Va mananca spinarea, haaa?". Auzind vorbele omului, cei trei incep sa rada: "Fiti atenti, vorbeste! Animalul asta vorbeste!". Dar nu apuca sa rada prea mult, caci, nespalatul se ridica in picioare, scoate din pantaloni un penis scurt, gros, murdar si, de-a dreptul, incepe sa urineze in directia celor trei, explicandu-le, in timp ce elimina lichidul galbui spre rosu pe organul sexual: "Ma pis pe voi!" De parca aia n-ar fi vazut ce facea el...

Uimiti la inceput, studentii se dezmeticesc dupa cateva momente, se trag intr-o parte si incep sa-l injure ca la usa cortului, in special de mama, ca si cum aluia, daca o fi avand vreuna, i-ar fi pasat de maica-sa... Aiurea.. Daca vad ei ca nu se afecteaza, atunci arunca in el cu pixuri si diverse alte obiecte scoase din rucsacuri, lovindu-l in special in cap si in membrul scarbos din care continua sa se scurga picaturi rosietice dintr-un lichid al carui aspect aminteste mai degraba de sange decat de urina. Dar ala nu se sinchiseste nici de pixuri. Sub privirile inmamurite ale celor din jur, scuipa la randul sau spre cei trei baieti si, cum scuipatul sau nu are bataie suficient de lunga, ii stropeste cu vin rosu. Studentii, in loc sa se carabaneasca, continua sa il atate, aratandu-o degetul mijlociu si dracuindu-l ca la usa cortului, de parca ar cauta-o. Atunci aurolacul, in mod cu totul si cu totul neasteptat, scoate din buzunar un telefon mobil plin, ca si el, de jeg si grasime si, cu un glas murmurat, ii spune ceva celui care ii raspunde. In loc sa sesiseze pericolul si sa-si ia talpasita, inconstientii tineri izbucnesc in hohote furibunde de ras, tinandu-se cu mainele de burta: "Nebunie totala, fratilor! Ne-bu-ni-e! Urangutanul are  mobil! Incredibil!"

Dupa numai doua statii, insa, zambetul le ingheata pe buze, atunci cand, printre calatorii care urca in vagon, observa, inarmate cu bate si sabii, cinci matahale cat casa. Toate, rase in cap; toate, cu cefe groase cat ale taurilor; toate, pline de o furie care le accentueaza bronzul natural. Una dintre ele se apropie de studenti, ii priveste in ochi si, pe un ton linistit, dar cu atat mai mult amanintator, le spune: "Voi coborati cu noi, la prima!". Deodata impietriti, baietii nu reusesc sa articuleze vreun cuvant, ci doar, imediat ce metroul opreste in statie, coboara, impinsi de la spate de cele cinci huidume. Sincer sa fiu, nu-i vad prea bine. Nu m-ar mira sa aud de ei la stirile de seara. Asta, desigur, presupunand ca li se vor gasi vreodata trupurile...

Ramas singur, aurolacul zambeste discret, ca pentru el, si se intinde la locul sau, pe cele trei banchete. Isi atarna de gat cartonul cu "Mi-e foame!" si inchide ochii. Privit de catre un neavizat, pare ca doarme. La prima statie, urca un nou val de calatori, care, cum dau cu ochii de nespalat si simt mirosul insuportabil emanat in jur, cum fug care-ncotro. Nu inainte de a arunca, in treacat, cate o bancnota in palaria de jos. La urmatoarea oprire cobor si eu. Ies rapid la suprafata, trag puternic aer in piept, imi pun castile pe urechi si trec pe Europa Fm, unde baietii de la Foreigner tocmai predau lectia prieteniei si a devotamentului: "I’ll fight for you, I will do all I have to do..."

 

Din aceeasi categorie:

Încălzirea

Încălzirea

E o dimineata de primavara, in care soarele se straduieste sa evadeze dintr-o perdea de nori ce tocmai si-au scuturat cateva picaturi razlete. O dimin...

Citeşte mai mult...

Pramatia

Pramatia

E sambata dimineata. Ora sapte, cand e somnul mai dulce. N-a fost, insa, chip, sa dorm; a trebuit sa ma scol. Am treaba. Ma aflu deja pe strada, indre...

Citeşte mai mult...

Păpușa

Păpușa

Ma uit cu la ea cu pofta. As musca din ea ca dintr-un mar. E tanara si proaspata. Sau, cum zice un  amic citit, e brudnica si pempanta. E o papusa. Em...

Citeşte mai mult...

Lăbuș

Lăbuș

Vizavi de blocul in care locuiesc se afla cateva strazi de case, unele vechi si darapanate, pe care, daca ar fi fost dupa mine, le-as fi daramat demul...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

O lume mizeră Mobilul