gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue16072019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Invidia

Evaluare: / 1
1

Sunt blazat. Rece. Golit de sentimente. Nu simt nimic. Nu traiesc. Inspir si expir, dar nu traiesc. Am nevoie de ceva care sa ma faca sa simt ca traiesc. Sa ma umple. Vreau sa fiu umplut.

Privesc in jur. Fiecare cu ale sale. Fiecare se grabeste undeva, fiecare are o treaba pe undeva. Nu e timp de pierdut. Nimeni nu se sinchiseste de nimeni. Pe nimeni nu intereseaza de nimeni. Nimeni nu vede nimic.

Observ o gura de canal in mijlocul unui scuar dintr-o intersectie semaforizata. Din canal ies aburi, semn ca inauntru sunt tevi de apa calda. Capacul e putin dat intr-o parte, semn ca inauntru exista viata. Iar de jos se aud voci, semn ca viata vine din oameni.

Primul care scoate capul la iveala e un baiat blond, la vreo 10 ani, care aduce izbitor cu Costel Baloiu in rolul vietii sale, "Pistruiatul". Dupa el apar alti cinci copii, cam de aceasi varsta, cu totii urati si scarbosi, de parca n-ar fi oameni, ci animale.

Curios lucru, acei copii vorbesc. Nu ma asteptam. Sunt destul de aproape pentru a-i auzi. Si chiar ii aud. Ceea ce vorbesc e, insa, putin inteligibil, iar ceea ce se intelege e ireproductibil.

La un moment dat, langa ei opreste o masina. Una misto de tot, de bastan. Nu ma insel. Din ea coboara chiar un bastan. Un tip la vreo 50 de ani, cu cioc stimabil, in genul lui Peter Gabriel, pe care incearca sa il copieze Brenciu al nostru.

Se apropie de puii de oameni, care, la cat de slabi si murdari sunt, imi amintesc de Mowgli, din "Cartea junglei", le spune ceva si, drept urmare, cu frica intiparita pe figura, intr-o clipa dispar cu totii in canal. Numai "Pistruiatul" ramane.

Nu aud ce discuta bastanul cu baiatul, dar il vad pe cel din urma rupand-o la fuga, trecand strada si intrand intre blocurile de alaturi. Dupa cateva minute se intoarce tinand in mana un pachetel de marimea unei caramizi, pe care i-l inmaneaza bastanului, care in schimb ii da o acadea si un teanc de bancnote.

Bastanul ia pachetul, se urca la volan si demareaza in tromba. In urma lui, baiatul isi introduce acadeaua in gura si incepe a o suge in timp se uita la pumnul plin de bani, parca nevenindu-i sa creada ceea ce vede: atatia bani, si toti numai ai lui...

In clipa urmatoare se ridica din nou capacul canalului si unul dintre cei ce fugisera mai inainte ca potarnichiile, cel mai solid dintre toti, scoate capul. Vede bancnotele din mana "Pistruiatului" si, intr-o fractiune de secunda, sare din canal. Dupa el, vin toti ceilalti. Cu un gest disperat, "Pistruiatul" incearca sa ascunda banii in buzunar, dar nu apuca.

Singur impotriva tuturor, nu are nicio sansa. Ceilalti sunt cinci. Il inconjoara si, pe rand, il lovesc din toate partile, pana reusesc sa il puna jos. Dupa care incep sa-i care. Il toaca. Il lovesc cu toate partile corpului lor in toate partile corpului sau. Dau cu sete. Cu foame.

Odata ce il vede ca nu mai misca, tipul cel solid le face semn alorlalti sa se opreasca, se apleaca, il scotoceste prin buzunare si ia tot ce gaseste. Dupa care ii scoate acadeaua din gura si, cu un gest teatral, si-o baga in gura lui, sugand-o cu voluptate, in vazul tuturor...

Se uita la bani, ii masoara din priviri si ii da fiecaruia dintre cei patru cate o bancnota. Restul si-i indeasa in buzunar. In final, ii mai trage baiatului intins pe jos o serie de suturi in cap si le face semn celorlalti sa il urmeze. Ii trag si ei cateva picioare pe unde apuca si intra toti cinci in canal. Si cu asta, basta.

Privesc in jur. Fiecare cu ale sale. Fiecare se grabeste undeva, fiecare are o treaba pe undeva. Nu e timp de pierdut. Nimeni nu se sinchiseste de nimeni. Pe nimeni nu intereseaza de nimeni. Nimeni nu a a vazut nimic.

Ciudat, dar nu ma mai simt golit de sentimente. Dimpotriva. Ma simt umplut. Din pacate, nu cu ceea ce as fi vrut, dar umplut. Full. Nu-i nimic. La urma urmei, cati nu se gandesc la copane pe gratar in timp ce baga in ei fiertura de cartofi, pentru ca la sfarsit sa se declare satui?

Asa si eu. Satisfacut de ceea ce am vazut, multumit ca am scapat de blazare, imi pun meticulos castile pe urechi si trec pe Europa FM. Si foarte bine, fac, caci nimeresc exact la unul dintre cantecele preferate din repertoriul lui Nick Cave & The Bad Seeds, "People ain't no good". Zice asa: "People just ain't no good, I think that's well understood, You can see it everywhere you look, People just ain't no good"...

 

Din aceeasi categorie:

Strănutul

Strănutul

Ma aflu in autobuz. Unul aglomerat, ca pe vremea autobuzelor aglomerate. Ma indrept catre casa, dupa un lung program de rutina si dupa o scurta raita ...

Citeşte mai mult...

Rulota

Rulota

De cum a dat caldura, baietii de gasca din zona se aduna, zi de zi, in parculetul din spatele blocurilor, cu berica in fata. O iau asa, la botul calul...

Citeşte mai mult...

Lăbuș

Lăbuș

Vizavi de blocul in care locuiesc se afla cateva strazi de case, unele vechi si darapanate, pe care, daca ar fi fost dupa mine, le-as fi daramat demul...

Citeşte mai mult...

Curviștina

Curviștina

Cobor intr-o buna zi din bloc si dau nas in nas cu Mihai, vecinul de la sapte: un barbat de 35 de ani, inalt, cu chip placut si conformatie atletica, ...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

O lume mizeră Invidia