gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sat21072018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Râgâiala

Evaluare: / 2
1

E o dupa-amiaza torida. Se topesc pietrele. Putina lume iese din casa, si asta numai daca e neaparat nevoie. La mine e. Asa ca ies.

Mi-ar fi mai la indemana sa ajung unde vreau sa ajung cu RATB-ul, dar, cum vechea poveste e mereu actuala, in sensul ca soferii prefera sa vanda motorina la capat de linie in loc sa porneasca aerul conditionat, ma orientez catre metrou. Racoare, curatenie, paza, grafic de sosire a trenurilor-respectat, tot ce vrei. Civilizatie, as putea spune intr-un cuvant. Dar nu spun. De ce? Fiindca, de indata ce se inchid usile, ma asez pe scaun si garnitura porneste, pe cand scartaitul rotilor este asurzitor, se aude din apropiere un zgomot incredibil, care reuseste sa acopere glasul rotilor de tren: "Broooooooah!".

Un zgomot urmat imediat de un murmur general: "Oooooooo!". Incerc sa imi dau seama ce s-a intamplat, dar nu reusesc. Apoi, in clipa urmatoare, imi aduc aminte de Doru, si reusesc.

Doru Florescu este un fost coleg de liceu. Un tip charismatic, foarte inteligent si foarte priceput in chestiunile tehnice, actualmente reprofilat pe calculatoare si internet. Genul de om independent, free-lancer-ul clasic, care nu tine cont de ce zice unul sau altul. Un tip valabil, pe scurt; iar intamplarea legata de el, care, dupa 25 de ani, imi revine instantaneu in minte, -memorabila.

Ne aflam in atelierul de mecanica de pe strada Silvia, unde efectuam practica pe perioada vacantei de vara. Caci, pe vremuri, practica chiar se facea... Atelierul era dotat la standarde inalte, iar maistrul Cocaila era un profesionist in adevaratul sens al cuvantului si, in acelasi timp, un om care se pricepea la oameni. Noi ne aflam in clasa a 11-a si, pe bune vorbind, numai de practica nu aveam chef, cand sangele ne fierbea in vene. Dar, cum spuneam, programul era program si trebuia respectat.

Va sa zica, intram intr-o zi in atelier, ne echipam in halate si, dupa obisnuitul instructaj de dinainte de lucru, pornim utilajele, sa se incalzeasca si, cat se incalzesc ele, la o cafea, ne angrenam in mici discutii amicale, care cu care. Dupa cateva minute, cand zgomotul strungurilor, frezelor si masinilor de gaurit va fi devenit infernal, suntem pe cale a ne apuca efectiv de lucru. Dar, deodata, se aude "ceva". Ceva ce ar putea fi un racnet de animal injunghiat sau de leu in jungla, dar totodata si un vajait de avion supersonic, trecand pe deasupra atelierului, dar care nu e nimic din toate astea. Ceva care acopera uruitul strungurilor, zanganitul pieselor metalice si glasurile cantaretilor ce se produc la gramofonul din perete. Este ragaiala lui Doru Florescu: "Broooooooah!"

La auzul infricosatorului sunet, fetele isi duc mana la gura si ofteaza in cor: "Oooooooo!", in vreme ce baietii, dupa o secunda de tacere, incep sa rada in hohote. Dar maistrului Cocaila nu-i arde de ras. El iese la bustul gol de dupa paravanul in spatele caruia se echipa si urla cat poate: "Ce-a fost asta?" Mutenie total. Nimeni nu raspunde nimic.

"Ce-a fost asta?", repeta Cocaila. Nimic. Niciun sunet. Omul se uita de jur imprejur, matura cu privirea intregul colectiv, dar elevii ridica cu totii din umeri. "Ce-a fost asta?", insista Cocaila. Si, cum nu primeste niciun raspuns, recurge la solutia extrema: se duce direct la intrerupatorul central de curent, pe care nimeni nu are voie sa-l atinga cat masinile sunt in functiune, si-l smulge de-a dreptul din priza (!), nepasandu-i ca asta poate inseamna spargerea cutitelor si rebutul pieselor in lucru. Ne dam atunci seama, cu totii, ca situatia e pe cale sa devina serioasa.

"Cine a facut asta?" Tacere. "Raspundeti sau va pic pe toti!" Liniste. "Se aude? Va pic pe toti, netrebnicilor! Nota 2 va dau la toti! De mine nu treceti, daca nu spuneti!" Degeaba. Nimeni nu spune. Atunci, Cocaila realizeaza ca elevii n-au de gand sa vorbeasca, asa ca joaca ultima carte. Merge la usa, o baricadeaza pe interior cu trei lacate, dupa care arunca cheile pe geamurile zabrelite: "Sa va vad cum mai iesiti de aici! Pana nu spuneti cine a facut mizeria, nu mai vedeti lumina zilei!". Atunci, dandu-si seama ca lucrurile sunt pe cale a scapa de sub control, Doru Florescu, altfel cel mai priceput elev din clasa intr-ale prelucratului prin aschiere, ridica mana si recunoaste: "Eu am ragait!"

Uluit, Cocaila ramane stana de piatra pret de cateva minute, dupa care isi revine si zice: "Ai noroc ca esti tu! Daca era oricare altul, acum eram pe el! Il calcam in picioare!" Respira greu, de cateva ori si adauga pe un ton aspru: "Oricum, 10 nu mai pupi tu de la mine... Sa zici mersi daca oi trece clasa!" Dupa care deblocheaza usa si da drumul la curent: "Inapoi la lucru!"

Toate aste imi trec prin minte, intr-o fractiune de secunda, atunci cand aud ampla ragaietura din metrou: "Broooooooah!" Dupa care revin cu picioarele pe pamant si privesc in jur. Ceea ce vad, ma lasa paf. Pe unul dintre scanunele de alaturi, afisand un aer nevinovat, la fel cu cel afisat in urma cu 25 de ani, se afla Doru Florescu. Pare neschimbat: aceeasi frunte lata, de om cult; aceeasi privire de argus. Numai un inceput de burta si un sfarsit de chelie par a-i fi afectat vechea fizionomie.

Ma ridic de pe scaun si ma indrept direct spre el. Nu ma observa. Il apuc brusc de umar, facandu-l sa tresara si ii spun pe un ton cat se poate de serios: " Ai noroc ca esti tu! Daca era altul, acum eram pe el! Il calcam in picioare!" Se lumineaza la fata, incepe sa rada, si eu rad o data cu el, strecurandu-i printre hohote: "Dai o bere! Altfel, nu mai vezi lumina zilei..."

ADAUGA COMENTARIU

Din aceeasi categorie:

Rulota

Rulota

De cum a dat caldura, baietii de gasca din zona se aduna, zi de zi, in parculetul din spatele blocurilor, cu berica in fata. O iau asa, la botul calul...

Citeşte mai mult...

Băşinosul

Băşinosul

Ma aflu in clasa a 5-a. Sunt doar un copil, dar un copil inzestrat cu tinere de minte. La urma urmei, cine nu ar tine minte fapte ca acelea pe care vi...

Citeşte mai mult...

Pariul

Pariul

A venit primavara. Au inceput ursii sa iasa din barloguri si oamenii din case. Ma aflu in parcul Titan, acolo unde au loc diverse concursuri sportive....

Citeşte mai mult...

Despărţirea

Despărţirea

Astazi am sa va spun o poveste de pe vremea cand lucram la editura. Sa vedeti - daca nu stiati - sau sa va reamintiti - in caz ca ati uitat - ce fel d...

Citeşte mai mult...

Comentarii 

 
+1 #3 viva 12-09-2013 18:12
Citez pe Narcisa:
Ce memorie poti sa ai???.....si nu au trecut decat 25 de ani!

Cum sa uiti asa ceva?.:) Cred ca nu uita nici cei ce (doar) citesc despre grozavia lui Doru, dar noi, care am trait momentul pe viu?... :)
 
 
+1 #2 Narcisa 12-09-2013 11:25
Ce memorie poti sa ai???.....si nu au trecut decat 25 de ani!
 
 
0 #1 Virgil 12-09-2013 05:11
Ati omis sa spuneti daca Doru asta este sau nu insurat. Eu, unul, zic ca nu...
 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

O lume mizeră Râgâiala