gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Voma

Evaluare: / 1
1

Ma aflu in autobuzul 335, indreptandu-ma catre Casa Presei. E o zi de iarna geroasa, iar eu sunt friguros din fire, asa incat caldura din autobuz imi face bine. Din pacate, autobuzul este atat de aglomerat incat imi face chiar prea bine, daca pot sa spun asa... Dupa numai cateva statii, prins ca intr-o menghina intre doua basoldine indopate cu sarmale si caltabosi, care s-au urcat de la Obor, simt ca nu mai pot sa respir. Presiunea exercitata de cele doua muieri este extrema. Incerc sa ma desprind de ele, dar am putini sorti de izbanda.

Lămâiul

Evaluare: / 1
1

Aproape de Martisor am parte de una dintre cele mai frumoase suprize din viata mea. E o dimineata placuta, racoroasa, de primavara. Indreptandu-ma spre serviciu, ajung  pe o straduta din zona Vasile Lascar, pe care ajung in fiecare dimineata la ora aceea. Depasesc gardurile unul dupa altul, cu mintea aiurea, cand privirea mi-e atrasa de un lamai dintr-o curte mare, curata si ingrijita; un lamai nu prea inalt, dar nici mic, plantat intr-un ghiveci de teracota, asa cum se cere la manual pentru ca radacinile sa ii poata respira.

Lupta

Evaluare: / 1
1

"Nu e nimeni pe strada, ochii tristi sa mi-i vada", zice un refren celebru. Dar mie nu mi se potriveste decat prima parte, adica, desi singur pe o strada, nu sunt deloc trist. Dimpotriva, sunt cat se poate de binedispus, lucru usor de inteles, judecand dupa faptul ca ma intorc de la o chermesa si sunt destul de bine afumat.

E 5 dimineata si ma aflu pe undeva prin Voluntari, habar nu am unde. Cativa amici au luat taxiul spre casele lor, dar eu, locuind pe Fundeni, adica relativ aproape, mi-am zis ca nu ar fi rau sa fac putina miscare in zori de zi, abia mai scot fumul de tigara din haine. Asa ca am luat-o la pas pe jos.

Diareea

Evaluare: / 1
1

Anul asta hotaram sa organizam masa de Craciun la noi acasa. Dar nu asa, oricum, ci sa facem o masa ca lumea, pe care sa o tinem minte cate zile om avea. Asa ca nu ne lasam pana nu convingem cele mai apropiate rude si cei mai buni prieteni sa accepte invitatia si, de dragul nostru, sa si-i lase pe cei dragi lor. Asa se face ca isi anunta prezenta frate-meu cu familia, compusa din sotia Claudia si fiul Dimitri, de numai un an, mama cu sora ei, tanti Mimi, nasii Costica si Mihaela, plus doi prieteni, tanarul Ciprian si varstnicul Ioan, si doua vecine, mama si fiica, Florica si Lili. Masa mare, ce mai incolo si incoace. Se anunta un chef de pomina, toate indiciile prevestind asta, mai putin deranjamentul stomacal al micutului Dimitri, zis Dimi, deranjament care insa a fost si el privit ca un lucru bun: „Lasa sa faca Dimi caca cat o vrea, ca rahatul aduce noroc!”, cum zice coana Florica, femeie crestina, cu frica de Dumnezeu si buna cunoscatoare a superstitiilor populare, la inceputul petrecerii.

Porcul

Evaluare: / 1
1

Hai sa va spun una tare amuzanta. Adica amuzanta pentru voi, care o cititi, nu si pentru mine, care am trecut prin ea. Desi, la urma urmei, ce a fost, a fost; nu mai conteaza. Abia ca am ramas cu o amintire deosebita, pe care v-o pot impartasi. Vorba aceea: daca nu era, nu se povestea. Si de fapt, daca e sa fiu deschis, cu mana pe inima va pot spune ca, privind inapoi, deja am uitat partea neplacuta a povestii si am ramas cu cea frumoasa, ilara. Cum se zice: sa mai si radem, ca de plans, plang altii destul... Pai, nu?

O lume mizeră