gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Curviștina

Evaluare: / 1
1

Cobor intr-o buna zi din bloc si dau nas in nas cu Mihai, vecinul de la sapte: un barbat de 35 de ani, inalt, cu chip placut si conformatie atletica, pe care foarte rar mi s-a intamplat sa il vad de doua ori cu aceeasi femeie; un barbat care traieste cu femei, prin femei, pentru femei. Un veritabil obsedat sexual, in sensul bun al cuvantului, daca o exista un asemenea sens. Cert este ca, de cand il stiu, adica de vreo zece ani, cand s-a mutat in imobilul in care locuiesc, nu am discutat nimic altceva cu el in afara de cum arata, cum se imbraca sau cum dau din fund urmasele Evei, daca intr-adevar o fi existat Eva...

"O stii pe aia de la patru camere? Ai vazut-o pe aia de pe scara cealalta? Ce parere ai de liceanca de vizavi?" sunt numai cateva dintre formulele de salut cu care ma intampina Mihai cand ma intalneste.

Strănutul

Evaluare: / 1
1

Ma aflu in autobuz. Unul aglomerat, ca pe vremea autobuzelor aglomerate. Ma indrept catre casa, dupa un lung program de rutina si dupa o scurta raita printr-unul din noile mall-uri din Capitala, construit pe locul uneia dintre vechile intreprinderi de stat daramate o data cu daramarea statului de drept. Cu o mana pe bara si cealalta pe buzunar, inconjurat de o multime de straini pentru care, daca ar muri pe loc, nu as varsa o lacrima, ma duc cu gandul la cele curente, intrebandu-ma daca nu cumva am uitat ceva din cele ce ar fi trebuit sa nu le uit. Ajung la concluzia ca nu, drept pentru care imi las mintea sa rataceasca prin locurile prin care ii place ei sa o faca atunci cand nu este pusa la treaba. Nu apuc, insa, sa ratacesc prea mult, caci tocmai cand sunt pe cale de a vizualiza imagini greu de inchipuit si, cu atat mai putin de reprodus, ma vad disturbat de un sunet zgomotos, venit din apropiere: "Hapciu!"

Perversul

Evaluare: / 1
1

E o perioada nasoala a anului curent. Trebuie depuse declaratiile de venituri pe cel precedent. Nu-mi place, dar n-am ce face; trebuie sa ma conformez. Unde e lege, nu e tocmeala. Asta, bineinteles, daca nu esti tu cel care a facut legea sau a votat, tacit, trecerea ei prin Parlament. Dar asta e alta discutie. Ma trezesc, asadar, la prima ora si, fara niciun chef, ma indrept spre Circa Financiara, sa intru in randul lumii. Stiu ca va fi aglomeratie, stiu ca va fi coada, ca ma voi enerva la culme, asa incat ma inarmez cu rabdare, ma incarc cu energie pozitiva, cum e la moda, si patrund in cladire.

Misoginul

"Omule, ce nu-mi place mie la femei e felul lor de a fi si de a se purta. Acum spun una, peste o clipa spun alta. Sunt niste prefacute de prima mana. Plus ca uzeaza de nuri si de capacitatea nativa de disimulare pentru a obtine de la fraierii de barbati ceea  ce doresc... Ei bine, asta le face in ochii mei meschine si fatarnice... Fara sa mai spun ca majoritatea pozeaza in mimoze, cand de fapt nu sunt altceva decat niste vagabonde. Nu, nu, ce mai incolo si incoace, nu pot sa le suport pe femei!"

Cel care spune, plin de fermitate, vorbele de mai sus, e Mihai. Sau Misu, cum ii spun prietenii. Un tip la vreo 30 de ani, care a terminat o facultate tehnica si, de atunci, isi petrece zilele penduland intre casa si serviciu, fara vreun orizont cultural, spiritual sau de orice alt fel. Un tip comun, care isi vede de treaba sa si nu urmareste sa rastoarne lumea, ci ce rezuma la a trai in universul propriu, departe de grijile si problemele semenilor. Un tip care locuieste impreuna cu parintii, pe care nimeni nu l-a vazut niciodata cu vreo fata si care, firesc, exclude din start orice gand de insuratoare sau de a avea copii. Un egoist cu valente egocentrice, un mizantrop cu accente misogine.

Adultera

De o vreme incoace, m-a lovit, in mod inexplicabil, cheful de teatru. Din pacate, insa, nu a mai lovit pe nimeni altcineva din cercul de cunoscuti, asa incat merg singur. Abia ca pot sa fac ce vreau si nu sunt deranjat de intrebarile celor care ma vad ducand sticla cu bautura la gura. Asa cum s-a intamplat in urma cu vreo luna, cand, intrand  la o comedie atat de cunoscuta incat sala era aproape goala, am avut surpriza sa constat ca spectacolul adevarat se desfasura in sala, in vreme ce oamenii de pe scena erau ei insisi spectatori.

O lume mizeră