gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue16102018

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Lupta

Evaluare: / 1
1

"Nu e nimeni pe strada, ochii tristi sa mi-i vada", zice un refren celebru. Dar mie nu mi se potriveste decat prima parte, adica, desi singur pe o strada, nu sunt deloc trist. Dimpotriva, sunt cat se poate de binedispus, lucru usor de inteles, judecand dupa faptul ca ma intorc de la o chermesa si sunt destul de bine afumat.

E 5 dimineata si ma aflu pe undeva prin Voluntari, habar nu am unde. Cativa amici au luat taxiul spre casele lor, dar eu, locuind pe Fundeni, adica relativ aproape, mi-am zis ca nu ar fi rau sa fac putina miscare in zori de zi, abia mai scot fumul de tigara din haine. Asa ca am luat-o la pas pe jos.

Diareea

Evaluare: / 1
1

Anul asta hotaram sa organizam masa de Craciun la noi acasa. Dar nu asa, oricum, ci sa facem o masa ca lumea, pe care sa o tinem minte cate zile om avea. Asa ca nu ne lasam pana nu convingem cele mai apropiate rude si cei mai buni prieteni sa accepte invitatia si, de dragul nostru, sa si-i lase pe cei dragi lor. Asa se face ca isi anunta prezenta frate-meu cu familia, compusa din sotia Claudia si fiul Dimitri, de numai un an, mama cu sora ei, tanti Mimi, nasii Costica si Mihaela, plus doi prieteni, tanarul Ciprian si varstnicul Ioan, si doua vecine, mama si fiica, Florica si Lili. Masa mare, ce mai incolo si incoace. Se anunta un chef de pomina, toate indiciile prevestind asta, mai putin deranjamentul stomacal al micutului Dimitri, zis Dimi, deranjament care insa a fost si el privit ca un lucru bun: „Lasa sa faca Dimi caca cat o vrea, ca rahatul aduce noroc!”, cum zice coana Florica, femeie crestina, cu frica de Dumnezeu si buna cunoscatoare a superstitiilor populare, la inceputul petrecerii.

Porcul

Evaluare: / 1
1

Hai sa va spun una tare amuzanta. Adica amuzanta pentru voi, care o cititi, nu si pentru mine, care am trecut prin ea. Desi, la urma urmei, ce a fost, a fost; nu mai conteaza. Abia ca am ramas cu o amintire deosebita, pe care v-o pot impartasi. Vorba aceea: daca nu era, nu se povestea. Si de fapt, daca e sa fiu deschis, cu mana pe inima va pot spune ca, privind inapoi, deja am uitat partea neplacuta a povestii si am ramas cu cea frumoasa, ilara. Cum se zice: sa mai si radem, ca de plans, plang altii destul... Pai, nu?

Cadoul

Evaluare: / 1
1

Au venit sarbatorile. Magia lor pluteste in aer. Spiritul e cu noi. Oamenii sunt mai buni, mai atenti unul cu altul. Prietenii isi dovedesc sau redovedesc afectiunea, rudele certate arata conciliere, strainii isi fac noi cunostinte. Si cu totii, indiferent de gradul de rudenie sau de amicitie, isi fac daruri. Niciodata nu m-am dat in vant dupa o astfel de indeletnicire, am lasat-o pe sotia mea sa se ocupe de acest aspect ingrat al sarbatorilor, axandu-ma pe partea cu vinul de buturuga si carnea de porc. Si anul acesta procedez la fel.

Văcăreşti

Evaluare: / 1
1

A venit toamna, s-a racorit afara. Vremea e, totusi, inca buna de plimbare. Asa incat ma imbrac bine si, pe seara, ies la promenada pe marginea lacului Vacaresti; groapa aceea imensa care se intinde din Splaiul Unirii pana in Oltenitei si din Vitan-Barzesti pana in soseaua omonima. Un loc retras, in care isi fac veacul aurolacii, homeless-ii, cainii comunitari si tot felul de alte vietati, mai mult sau mai putin protejate de organizatiile mondiale. Asta, inspre mijlocul lacului, unde cativa pescari isi incearca, zi de zi, norocul; pe margine, insa, in zona inclinata care aminteste de un velodrom, nu e nimeni. E pustiu.

O lume mizeră