gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Tue24042018

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

O lume mizeră

- Partea intunecata a fiintei umane -

Eliberarea

E o seara frigurosa, de toamna. Sunt singur pe strada, golit de ganduri si de sentimente. N-am chef de nimic si, pentru ca nu am chef de nimic, ma gandesc sa fac singurul lucru de care are chef un barbat atunci cand nu are chef sa nimic: sa ma eliberez. Nu ca n-as avea gagica, am. Am chiar mai multe, la cat de bine arat. Nu stiu cum sa mai scap de ele. Nuuu, nu se pune problema ca n-am femei, dar stiti cum se spune: “O eliberare la vremea ei, face cat zece femei”. Pai, nu?

Ei, si cum calculatorul imi e pe butuci, iar revistele din adolescenta sunt pline de pete si miros cam nasol, ma gandesc sa incerc ceva pitoresc, ce n-am mai incercat de mult: s-o fac in natura. Traversez, asadar, parcul, in cautarea unui loc curat si retras, dar, pe legea mea, nu gasesc: peste tot, mizerie. Imputiciune. Sa-ti moara de tot, si nu altceva. Plus ca s-a lasat frigul si mi-e teama ca, daca bag in mana in pantaloni, nu gasesc nimic. Asa incat solutia se impune de la sine: intru la cinema.

O lume mizeră