gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Wed22052019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Lașitate colectivă

Evaluare: / 1
1

O gasca de tigani urca sambata dupa-amiaza in autobuzul 117, care se indreapta spre cartierul bucurestean Rahova. Pentru toti cei care ii vad e clar ca sunt hoti, fiindca poarta haine pe brate si au privirile lupilor infometati. Sunt in total cinci insi, unul mai negru ca altul, si nu fac un secret din meseria pe care o practica, ci, sfidatori, privesc cu tupeu in jur si isi aleg victima. Aceasta este o doamna cocheta, eleganta, ce are ambele maini ocupate cu sacose si a carei geanta atarna cam neglijent pe umar. Haita tuciurie o inconjoara imediat si se pregateste sa actioneze sub privirile indiferente ale celorlalti calatori, obisnuiti probabil cu astfel de scene, cand planurile le sunt date peste cap. Din spatele autobuzului, vazand intentia hotilor, un barbat cam la 40 de ani, slab, cret si mic de statura, amintind de celebrul dansator Thuri Stefan, striga: “Alo, doamna! Vedeti ca vor sa va faca!”

Auzind asta, nu numai femeia, ci si tiganii si ceilalti oameni se intorc si se uita sa-l vada pe cel care a intervenit, apoi unul dintre negri, care pare seful bandei si care e turbat de furie, ii face semn, trecandu-si aratatorul prin fata gatului, gest care vrea sa insemne ca o are promisa, iar cand, la prima statie, in zona Sebastian, omul se da jos, cei cinci colorati coboara dupa el.

Primul care il loveste este seful. Ii striga scurt, raspicat: “Haorde!”, apoi il insfaca de guler si-i baga un pumn in burta de-l face sa se inconvoaie. Atunci un altul, mare si impunator ca un urs ridicat in doua picioare, ii aplica o directa in barba de-l arunca pe spate. Atacar fulgerator, bietul om nu are timp sa riposteze in nici un fel, ci doar sa ceara ajutor: “Sariti, oameni buni! Sariti, ca ma omoara!”

Dar nimeni nu sare, nimeni nu se baga. Din autobuz, calatorii asista si ei la corectia pe care i-o aplica tiganii si comenteaza ca la spectacol: “Ia uitati-va ce-i dau!” observa un tanar acneic, “Il fac de comanda!” Lumea vede si o femeie isi spune si ea parerea: “Il bat rau! Cred ca-l mutileaza!”, in timp ce doi barbati in puterea varstei conchid: “Las’ ca asa-i trebuie, daca vorbeste gura fara el! Trebuia sa-l lase s-o faca pe cucoana, daca nu e in stare sa aiba singura grija de ea!”

Intre timp, cazut pe asfalt, cel ce a intervenit pentru femeia atacata primeste serii de suturi in stomac, testicule si in cap. Facut covrig, el icneste dupa fiecare lovitura primita: “Ih! Ih! Ih!” si, in cateva clipe, este plin de sange, iar fata ii e toata vanata. “Chiral!” ii striga un rrom in timp ce-i indeasa spitul in pantece. “Chiral! “Chiral! “Chiral!”, ceea ce poate insemna fie ca a poftit la branza, fie ca, pentru el, o astfel de bataie nu e mare branza. Un altul il scuipa neincetat, iar un plavan mustacios, mai negru ca noaptea, ii da dupa ceafa si-l injura in romaneste: “Mortii ma-tii de roman imputit! Jigodia dracu’!”

Dupa vreo doua-trei minute de distractie, bulibasa da semnalul de plecare si cei cinci tigani se pierd imediat intre blocuri. Lumea din autobuz, absorbita de scena la care a asistat, isi da seama de-abia acum ca e inca in statie si tipa la sofer: “Alo, nene! Da-i drumu’, ce faci? Pai ne mai tii mult aici?”, iar el receptioneaza mesajul si porneste masina. Ce mai pot calatorii sa vada pana sa se indeparteze vehiculul e cum, foarte surprinzator, cel snopit in bataie si care parea terminat, salta capul de pe asfalt si se sprijina intr-un cot, apoi, dupa ce scuipa o gura mare de sange, poate fi auzit injurand din tot sufletul: “Ciori nenorocite!” si invocandu-l pe maresalul Antonescu si pe Dumnezeu: “Of, Doamne, Doamne! Unde esti, tu, Antonescule, sa starpesti ciorile astea borate?”

 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Pe uliţele oraşului Lașitate colectivă