gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri15122017

LIKE pentru a fi la curent cu noutăţile de pe VecheaPoveste.ro

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Ce a păţit bietul Pufulet

Evaluare: / 1
1

Semaforul de la intersectia Iancului - Pantelimon e pe rosu. Pietonii stau si asteapta. Se pune verde, si atunci traverseaza. Intre ei, o fata frumusica si supla, cu un catel alb si foarte cret in lesa. Trec amandoi agale, cand se schimba verdele in galben si o Dacie porneste scrasnind din roti. Oamenii privesc speriati in urma ei, unii chiar injurandu-l pe agresivul sofer, iar fata se uita la catelul ei si-l vede prabusit. “Pufulet!” striga ea, “L-a lovit pe Pufulet!”

Alarmate, mai multe persoane isi arunca privirile in jur si vad ce s-a intamplat: in graba lui, soferul n-a asteptat ca micutul patruped sa termine traversarea si l-a acrosat cu aripa dreapta a masinii. Desi aparent nu are nimic, catelul sufera totusi. Schelalaie intruna si respira greu, gafaind ca dupa o cursa lunga. Fata il ia in brate, il mangaie si vorbeste cu el: “Ce-ai, ma, Pufulet? Ce-i cu tine? Te-ai lovit rau?”. Catelul, al carui nume ales e foarte inspirat, atat de pufos, dragalas si dulce e, recunoaste vocea fetei, simte atingerea ei si latra incet: “Ham! Ham!”, dand usor din coada.

Dar bucuria lui nu tine mult. In vreme ce unii martori trantesc o serie de sudalmi la adresa vitezomanului, altii o incurajeaza pe fata: “Lasa, nu-i nimic, o sa treaca!”, iar altii il admira pur si simplu: “Ce catel frumos si cret!”, Pufulet lasa capul in bratele fetei si cade in nesimtire. Vazandu-l ca nu mai misca, tanara se impacienteaza si incepe sa tipe: “Moare! Moare Pufulet! Va rog frumos, ajutati-ma! Faceti ceva!” Si-l zguduie pe micut de cateva ori. Degeaba insa; el nu mai misca. Imediat, cativa oameni se strang in jurul lor, stapana si catel, iar cineva ii spune fetei: “Lasa-l jos, nu-l mai chinui, ca e pe duca, saracu’!”

Fata pune catelul pe asfalt, priveste deznadajduita, si atunci se aude vocea unui baiat de vreo 20 de ani: “Faceti loc, faceti loc!” Toti se dau brusc la o parte, si el ajunge la catel anuntand: “Apa, ii trebuie apa!”, turnand in timpul asta dintr-un bidon de Borsec drept pe capul lui Pufulet. Fata il cearta: “Ce faci, vrei sa-l termini?”, dar altcineva ii da dreptate baiatului: “Lasa-l, ca e bine ce face! Nu vezi ca e lovit la cap?”, asa ca il lasa sa toarne cat vrea, desi catelul nu da semne ca s-ar trezi. “Pufulet, trezeste-te! Pufulet, sa nu mori! Te rog eu sa nu mori!” striga fata in timp ce un muncitor in salopeta, neintelegand durerea ei, ii arunca peste umar: “Lasa-l, mai, fata, ca e mort! N-ai ce face! Du-te si ia-ti altul!”

Dar fata nu vrea sa accepte ideea si face o criza de nervi, urland: “Nuuu! Nu e mort! Nu e mort Pufuletul meu!” si invocand divinitatea: “Doamne, te rog, fa sa nu fie mort!”, dupa care izbucneste in plans si inchide ochii. Atunci, parca auzind hohotele ei, catelul clipeste de cateva ori si misca din coada. Primul care il vede e baiatul care l-a stropit cu apa minerala. “A deschis ochii! Uite, misca!” anunta el, si altcineva adauga: “Da, asa e, n-a murit! A dat din coada!” Fata se uita la el si, printre lacrimi, vede si ea cum Pufulet s-a trezit la viata. “Pufulet! N-ai murit, Pufulet! Bravo, mai, Pufulet!” Si-l pupa pe toata fata ca pe un copil mic. O femeie care are si ea un caine zambeste si zice: “N-a murit, micutul! Ce bine, ca era pacat sa moara un catel asa de mic si frumos!”

Stapana dragalasului catel il mai pupa de cateva ori, apoi il ia in brate si il pune sa stea pe picioarele lui, dar micutul, fragil de felul sau si in plus accidentat, nu reuseste sa se mentina ridicat. Schelalaie jalnic: “Roau! Roau!”, se clatina putin si cade iar pe asfalt. O dara de sange i se prelinge prin coltul botului si dupa cateva spasme puternice, inchide ochii si ramane nemiscat. Nimeni nu mai spune nimic, toti cei din jur abia isi stapanesc lacrimile. Fata devine imediat o statuie a durerii, incremenita in genunchi langa bietul animal ce si-a dat obstescul sfarsit. Tanara priveste pierduta in gol si vorbeste singura: “Doamne, ce de nu m-ai auzit? De ce l-ai lasat sa moara? Avea doar un an! Era cel mai bland si frumos catel din lume! Era Pufulet!”

Din aceeasi categorie:

Trăgătorul din umbră

Trăgătorul din umbră

Oamenii aflati joi dupa-amiaza in statia de autobuz Pictor Harlescu, de pe Bd.Chisinau din Bucuresti, sunt vreo zece la numar. E cald, soarele arde si...

Citeşte mai mult...

Lașitate colectivă

Lașitate colectivă

O gasca de tigani urca sambata dupa-amiaza in autobuzul 117, care se indreapta spre cartierul bucurestean Rahova. Pentru toti cei care ii vad e clar c...

Citeşte mai mult...

O mână pe fund şi o sărutare pe gură

O mână pe fund şi o sărutare pe gură

In masina 311, la o ora de varf, un baiat a pipait o fata pe fund. El zicea ca a fost ceva neintentionat, ca doar i-a scapat mana; ea zicea ca stie ea...

Citeşte mai mult...

Mesaj într-o sticlă de suc

Mesaj într-o sticlă de suc

O garnitura de metrou soseste in viteza si opreste la Piata Unirii. Vreo zece calatori coboara din ultimul vagon, alti zece urca in locul lor. Se aude...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Pe uliţele oraşului Ce a păţit bietul Pufulet