gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Mon24062019

Recomanda prin Y!M
Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

De la agonie la extaz

Evaluare: / 1
1

In tribuna a II-a, undeva, destul de departe de galeria Rapidului, se afla nea Badiu, un pensionar care nu lipseste de la nici un meci din “Giulesti”. Fanatic suporter al “visiniilor”, batranul, cunoscut totodata de microbisti ca un impatimit al alcoolului, este acum sucarit rau: e pauza si “baietii” nu au reusit sa le inscrie studentilor bucuresteni nici macar un gol. “Pai cum, mai, tata? Va chinuiti cu o echipa de doi bani? Cu gioarsele astea?...” bombane omul nemultumit si mai trage o dusca de vodca. Dar un amic de-al sau, tot pensionar, numit nea Banloc, il mai tempereaza: “Ai rabdare, nene, ca mai e o repriza de joc! Nu s-a terminat!” Si asa, in suduielile lui nea Badiu si in dojenile lui nea Banloc, incepe repriza a doua.

Rapidul ataca, ataca, dar nu marcheaza. “Baietii” domina haotic, fazele clare de poarta sunt putine, iar ocaziile clare de gol lipsesc cu desavarsire. “Haideti, ma, adormitilor! Treziti-va odata!” urla batranul inciudat, apoi ii da un cot vecinului: “Ce dracu’ fac astia, ma? Nu misca deloc! Ma umplu de nervi!”, insa acesta e cat se poate de calm: “Stai, dom’ne, ca mai e timp! Trebuie sa cada golul, asculta la mine!” Si chiar atunci, parca pentru a prevesti golul salvator, Sumudica rateaza singur cu portarul, facand un stadion intreg sa exclame dezamagit: “Oooo!” si pe batranul suporter alcoolic sa huiduie cat poate: “Huo! Huo!” si sa mai bea niste vodca.

Dupa alte cateva minute, atacul rapidist iroseste o alta buna ocazie si, pe contraatac, oaspetii sunt gata-gata sa dea lovitura. “Vai de mine, ma-nteapa inima!” sare nea Badiu, “Astia ma omoara, Banloc! Ma baga-n mormant!” Si dupa ce fluiera de cateva ori precum ciobanul in codru, se pune iar pe strigat: “Haideti, ba, cioflingarilor! Haideti, pa ei! Pa ei, pa ei, pe mama lor!”, insa golul asteptat de un stadion intreg nu cade inca si iar e nevoie de nea Banloc ca sa-si linisteasca tovarasul de suferinta: “Stai, ma, Badiu, jos! Nu te mai agita, ca acu’ le bagam mortu-n casa! Ii batem cu 1-0!”

Mai e putin si se intra in ultimul sfert de ora al partidei. Cuprins de disperare, nea Badiu, care a terminat sticla cu tarie, mai are doar atata vlaga ca, ragusit, sa injure echipa favorita: “Fir-ati ai dracu’ sa fiti si eu odata cu voi!”, pentru ca in clipa urmatoare sa sara in picioare: “Fault! 11 metri!” Chiar atunci, arbitrul arata punctul cu var, dictand penalty in favoarea Rapidului, iar batranul suporter uita ce-a patimit, isi face trei cruci mari si se roaga: “Doamne Sfinte, nu ne lasa acum! Ajuta-i pe baieti!”, apoi inchide ochii, neavand puterea sa priveasca. Dar, cand aude vuietul stadionului, stie ca s-a marcat si, cu lacrimi pe o obraji, striga in cor cu ceilalti: “Goooool! Goooool! Doamne! Goooool!”

Tribunele sunt in delir, jucatorii sarbatoresc reusita lui Pancu, fiesta visinie poate sa inceapa. Si chiar incepe. Nea Banloc isi scoate pieptul in afara si zambeste mandru: “Vezi? Ti-am zis eu!...” si nea Badiu, innebunit de bucurie, urla ca dementul: “Hai Rapidu’! Hai Realu’! Hai Rapidu’! Hai Realu’!”, dupa care scoate din buzunarul de la piept o alta sticluta cu vodca: “P-asta o pastram pentru gol!...” soarbe din ea si peroreaza: “Rapidu’, tata! Asta da echipa! Cei mai tari baieti! Doamne, cat ii iubesc!”

Amicul sau, aflat si el in extaz, ii smulge atunci sticla din mana, ia doua guri mari si striga nebuneste: “Rapid CFR, cel mai bun din tara e!”, pentru ca dupa asta sa-si tachineze putin amicul: “Eh, cum e cu adormitii, cu cioflingarii pe care tot ii huiduiai?”, dar nea Badiu i-o reteza scurt, punandu-i lacat la gura: “Taci, omule! Ai capiat? O vorba rea sa n-aud de baietii nostri! Sunt baietii nostri!”

In final, dupa ce meciul ia sfarsit si Rapidul obtine victoria la limita, urcand in clasamentul provizoriu, nea Badiu, cuprins de o frenezie exacerbata, sare de gatul tovarasului, il saruta cu foc si il ia cu el spre cea mai apropiata carciuma, pentru a petrece impreuna aceasta seara mare, fericita...

 

 

Din aceeasi categorie:

Garincha, sperietoarea de hoți

Garincha, sperietoarea de hoți

La bancomatul de la parterul blocului situat la intersectia Pantelimon-Chisinau este, marti seara, coada. Printre cei care asteapta la rand, in genera...

Citeşte mai mult...

O mână pe fund şi o sărutare pe gură

O mână pe fund şi o sărutare pe gură

In masina 311, la o ora de varf, un baiat a pipait o fata pe fund. El zicea ca a fost ceva neintentionat, ca doar i-a scapat mana; ea zicea ca stie ea...

Citeşte mai mult...

Ai mei sunteți, bibicilor!

Ai mei sunteți, bibicilor!

In fata Spitalului "Gheorghe Lupu", de pe sos. Stefan cel Mare, opreste autobuzul 330. Sunt orele amiezii, vremea e insorita si lumea imbracata lejer....

Citeşte mai mult...

Hărţuire nemiloasă

Hărţuire nemiloasă

Sunt orele amiezii, in care metroul bucurestean nu este foarte aglomerat. Intr-unul din vagoane, pe doua scaune sunt asezate doua gagici cu varste cup...

Citeşte mai mult...

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Pe uliţele oraşului De la agonie la extaz